Colegiul Național Alexandru Odobescu din Pitești, un adevărat centru de formare a elitelor

Colegiul Național Alexandru Odobescu este o instituție cu o istorie deosebită în cadrul sistemului de învățământ din județul Argeș și a avut un impact major la nivel local, național și chiar internațional încă de la deschiderea cursurilor în anul 1919, la 10 noiembrie.

A fost înființat în spiritul ideilor marelui savant Spiru Haret pentru a forma noi și noi cadre didactice pentru înlocuirea celor căzute pe câmpul de luptă în prima conflagrație mondială și pentru completarea încadrării în noile instituții școlare. Începuturile au fost dificile din cauza lipsei de fonduri, dar în anul 1933 era gata cea mai modernă clădire din orașul Pitești, actualmente sediu al Universității din Pitești. Școala Normală de Băieți a pregătit tineri pentru munca la catedră pentru județul Argeș și unii absolvenți au plecat spre unitățile administrative învecinate. Studiul intelectual era dublat de multă practică, o frumoasă livadă fiind dezvoltată în timp. Cadrele didactice erau deosebit de instruite și încă din anul 1920 au fost organizate cursuri de perfecționare pentru învățătorii suplinitori. Au participat 204 de persoane din județele Argeș, Muscel, Vlașca, Teleorman și Dâmbovița, ceea ce înseamnă o contribuție fundamentală la răspândirea științei de carte în Muntenia. Stilul clasic românesc de conducere s-a manifestat și-n cazul instituției argeșene. Corpul profesoral și elevii au fost risipiți peste tot în anul 1933 pentru a face loc Școlii Normale de Învățătoare, instituție ce funcționase anterior în Câmpulung. Cei care au pus suflet și bani în construirea unei instituții școlare de elită au fost alungați fără milă și îndurare, chiar dacă au fost proteste. Autoritățile din România se pricep de minune să distrugă ceea ce merge bine și este făcut de către particulari. Regimul comunist n-a mai fost interesat de formarea de personal didactic în localitatea de pe cursul Argeșului și Școala Pedagogică de Fete a fost transformată în anul 1954 în Școala Medie Mixtă Nr.3 și a început epoca liceală.

Regimul comunist a influențat în mod negativ școala românească prin introducerea învățământului ideologic și pe baza manualului unic, dar nici măsurile administrative n-au fost pozitive. Autoritățile locale au dorit să organizeze o universitate în Pitești și în anul 1962 au rechiziționat frumoasa clădire a liceului. A urmat o perioadă de exil prin diferite spații din oraș și abia în anul 1975 au fost finisate toate corpurile de clădire prevăzute în planurile conducătorilor comuniști, Liceul de Matematică și Fizică Nr. 1 Pitești urmând să fie o pepinieră de cadre pentru viitoarea industrie energetică nucleară. Schimbările dese au dus la multe distrugeri ale bazei materiale și cărțile rare oferite de familia patronului spiritual au fost pierdute în cea mai mare parte. Nici arhiva instituției n-a scăpat intactă din cauza acestor vitregii ale istoriei. Biblioteca a fost supusă și epurărilor pe criterii ideologice, lucrări valoroase fiind distruse în anii roșii ai dictaturii de extrema stângă.

Cadrele didactice au avut de înfruntat mari lipsuri din cauza politicii autorităților comuniste și a fost absolut normal să fie probleme în ceea ce privește pregătirea elevilor. Liceul a rămas fără sală de sport și cei trei profesori de specialitate se descurcau cum puteau prin curtea instituției. Totuși, au fost obținute rezultate spectaculoase și-n astfel de condiții. Echipele de cros au obținut locul I pe oraș la fete și la băieți. Atletismul a adus premiul I la fete și locul al doilea la băieți. Echipele de handbal se mențineau în primele trei locuri în anul 1967. Munca profesorilor Dumitru Ilie și Cornel Gheție a fost deosebit de eficientă și echipele de atletism și handbal au ajuns la fazele pe județ și pe țară. Chiar dacă șahul nu era privit ca un sport adevărat pentru că nu implică activitate fizică, elevii din cadrul liceului au demonstrat că voința înfrânge orice barieră. Elevul Lăpușneanu (clasa a X-a C) a obținut locul I pe județ și B. Grigore premiul al II-lea.

Pregătirea teoretică era grav afectată de spațiul insuficient pentru numărul mare de elevi și se învăța în trei schimburi. Mai mult. Educația de masă ducea la transformarea școlilor în adevărate fabrici dedicate studiului și profesorii constatau că erau clase cu câte 49 de educabili în loc de cei 35 cât prevedea legea. Ordinul se executa, dar profesorul Gh. Graure constata că ”muncește conștiincios, dar nu are satisfacția muncii” la orele de matematică. Era și normal să fie afectată calitatea procesului de predare – evaluare dacă erau 49 de persoane de la secția serală într-o singură sală. Activitatea începea la orele 17 și muncitorii veniți la ore erau epuizați de la fabrici. Cum mijloacele de transport nu funcționau normal în localitatea argeșeană, absențele se acumulau la prima oră. Se putea și mai rău din cauza implicării politicului în activitatea școlară. Cadrele didactice constatau că în lunile octombrie și noiembrie ale anului 1967 au fost multe absențe din cauza alegerii organelor de conducere ale P.C.R., U.T.C. sau ale sindicatelor. Partidul unic nu putea să nu ia măsuri prin care să scadă calitatea învățării. Secția serală a instituției argeșene de învățământ avea înmatriculați în anul 1967 peste 700 de angajați și a avut astfel o contribuție importantă la perfecționarea intelectuală a celor ce n-au avut posibilitatea să termine cursurile liceale la vârsta normală.

Chiar dacă exista presiunea ideologică, profesorii instituției argeșene au încercat să răspândească știința de carte la cel mai înalt nivel intelectual și elevii au fost invitați să participe la diferite activități suplimentare. Cercul de cultură clasică a dezbătut temele ”Monumente ale culturii antice” și ”Umanismul operei lui Cicero” (propunător profesor M. Mihăilescu). Istoria a oferit mereu domenii interesante de cercetare și în prima parte a anului școlar 1967 – 1968 au fost analizate temele ”Cum formez noțiunile de bază la lecțiile de istorie antică” și ”Participarea României la Primul Război Mondial în lumina celor mai noi cercetări ale istoriografiei române” (profesor Aneta Udrescu). Ideile cadrelor didactice și cele ale copiilor au fost tipărite în revista Zorile, publicație care a fost distribuită și-n afara județului Argeș. Organele de partid au dat indicații ca profesorii să ducă o muncă de răspândire a științei de carte pe tot teritoriul fostelor județe Argeș și Muscel. O brigadă științifică a ajuns în localitatea Oarja și Aneta Udrescu a prezentat o comunicare despre Unirea Principatelor. Constantin Marinescu a vorbit despre realizările regiunii Argeș la Ciumești și Emil Diaconu despre fenomenele naturii în așezarea Vâlcele în prima parte a anului școlar 1967 - 1968.

Deschiderea intelectuală spre studiu prin observație directă se putea face și-n timpul excursiilor școlare pe măsură ce mijloacele motorizate de transport sporeau numeric și calitativ. S-a ajuns astfel la Peștera Muierii, Cheile Oltețului, Mănăstirea Arnota, Mănăstirea Bistrița și Mănăstirea Horezu. O deplasare până la marele șantier al centralei hidroelectrice de la Porțile de Fier era recomandată din punct de vedere ideologic în anul 1967.

Existența unei baze materiale noi și menținerea elevilor într-o singură incintă au îmbunătățit calitatea procesului de predare – învățare – evaluare. Pregătirea intensivă în domeniul științelor exacte a început să dea roade deosebite pe plan național și mondial, elevul Dan Pârjol obținând Premiul I la Olimpiada Internațională de Fizică în anul 1984. Activitatea la catedră a doamnei profesoare Doina Mola a dus la formarea unui geniu intelectual.

Evenimentele din decembrie 1989 au schimbat din nou destinul elevilor și al liceului. Din păcate, absolventul în haină militară Vasile Tuță n-a mai apucat să vadă libertatea din cauza unui glonț asasin al mișcării comuniste. Un proaspăt recrut a fost trimis în calea unor specialiști în diversiuni și o altă mlădiță tânără a neamului românesc a fost frântă. Instituția de învățământ și-a schimbat de mai multe ori denumirea și a devenit Colegiul Național Alexandru Odobescu, numele patronului spiritual fiind permanent păstrat. Dacă în perioada comunistă era un învățământ centrat pe științele necesare formării de cadre pentru rezerva armatei necesare revoluției mondiale, actualele specializări sunt menite să fie necesare dezvoltării științelor, culturii și economiei. S-a trecut la formarea de specialiști în informatică, medicină, filologie, istorie, limbi străine, educație fizică, arte frumoase și jurnalism.

Generații de elevi au intrat pe poarta instituției de învățământ după evenimentele din decembrie și au primit cea mai înaltă educație pentru a intra la cele mai bune universități din țară și străinătate. Chiar dacă opinia publică spune că în trecutul comunist se învăța mult, absolvenții colegiului sunt risipiți în întreaga țară și în cele mai diferite specializări. Medicul Cristian Tudorache întreține dantura locuitorilor din Pitești. Petruț Badea este medicul care în Timișoara are grijă să supraviețuiască pruncii născuți prematur, o viitoare generație de români. Laura Mihalache, absolventă în anul 2012, s-a specializat în domeniul Pediatriei și are grijă de sănătatea copiilor din orașul Brașov. Absolventul Alexandru Voicu (generația 2012) a urmat deja cursuri doctorale în Științe politice. Ramona-Milena Dragomir a absolvit o facultate din cadrul ASE București și apoi Facultatea de Istorie din cadrul Universității București, instituție de învățământ superior în care este angajată. Eleva Loredana Bițu (absolventă 2016), olimpică județeană la Limba și literatura română, a intrat în sistemul de învățământ și a predat în școli din județul Dâmbovița și din București. Dragoș Dogioiu s-a specializat în arte vizuale cu ajutorul computerului și a participat la zeci de expoziții. Mulți foști elevi au intrat în structura forțelor militare, de poliție și în cadrul serviciilor secrete, activitatea acestora fiind sub pecetea tainei. Absolvenții colegiului au acum o activitate internațională ce scapă atenției maselor populare ce emit judecăți de valoare despre calitatea învățământului. Eduard Ciobanu are studii la o universitate engleză și a ajuns manager într-o mare companie piscicolă cu sediul în Londra. Teodora Cazacu s-a specializat în turism în Olanda și apoi a făcut un master în Barcelona. Informatica implică o modernizare rapidă a tuturor domeniilor de activitate și dragostea tinerilor pentru tehnică este cunoscută. Absolventul Răzvan Beică (promoția 2012) s-a specializat și a ajuns inginer de software în cadrul firmei Renault. Aceeași corporație are în rândurile angajaților în zona de cercetare și proiectare și pe inginerul Cristian Dumitrescu, absolvent din promoția 1990. Spațiul limitat nu permite publicarea tuturor rezultatelor obținute de elevii instituției de învățământ.

Rolul didactic este dublat de cel de cercetare avansată și de publicare a rezultatelor științifice obținute. Istoria este studiată în mod deosebit și multe articole științifice au fost tipărite în Argesis. Materiale de popularizare au fost oferite publicului larg prin intermediul ziarului Argeșul. O colaborare deosebită a fost dezvoltată cu revista Historia.ro și astfel informațiile noi au devenit accesibile la nivel național, temele favorite de studiu fiind cele două războaie mondiale, Marea Criză Economică, istoria armelor și perioada terorii comuniste din România. Revista Limes Transalutanus a fost dezvoltată pe plan local de către profesorul Ionel-Claudiu Dumitrescu și elevii Cristian Tudorache, Valentin Anghel și Mihai-Claudiu Sima. S-a dorit o publicație de frontieră și în care să se vină cu interpretări noi și interdisciplinare. Istoria trebuie scrisă permanent, să fie identificate lecții utile din faptele înaintașilor și fără să se repete ideile autorilor din trecut. Interpretările trebuie să fie revoluționare, chiar dacă nu prea sunt pe gustul celor ce rămân veșnic conservatori. Colegiul a devenit o adevărată cetate a cercetării istorice și activitatea s-a desfășurat intensiv chiar în vremuri de pandemie.

Învățământul românesc poate să conteze pe cadrele didactice din cadrul Colegiului Național Alexandru Odobescu, instruite superior și permanent perfecționate prin cursuri de formare. Tinerii care sunt acum în băncile liceului pot da dovadă de voință de fier și Alexandru Stancu a obținut Premiul al II-lea la etapa națională a Olimpiadei de Limbă rusă. Viitorul sună bine prin generația intrată în cursul anului 2022 în clasa a IX-a. Elevul Emanuel Mazăre este atras în mod deosebit de Matematică și rezultatele din școala gimnazială îl recomandă ca pe un viitor geniu al domeniului. A obținut medalia de aur la Olimpiada Balcanică de Matematică pentru Juniori în anul 2021 și medalia de argint la ediția din 2022. Ianis Cojocaru este preocupat de studierea Geografiei, schimbările climatice din ultimele decenii impunând cercetarea aprofundată a atmosferei și a activităților din economie ce otrăvesc mediul. A obținut medalia de argint la Olimpiada Europeană de Geografie din anul 2022 la proba individuală și cea de bronz pe echipe.

Chiar dacă în perioada comunistă învățământul era trecut la capitolul neproductiv al ocupațiilor și apoi statul zis democratic a acordat fonduri insuficiente pentru o educație înzestrată modern, școala argeșeană a contribuit în mod fundamental la progresul societății prin cultivarea științelor și a limbilor străine la cel mai înalt nivel. O instituție de învățământ nu produce imediat bunuri materiale, dar progresul intelectual poate să revoluționeze comunitatea locală sau chiar întreaga omenire. Sămânța științei poate să dea cele mai frumoase și nebănuite roade.

Educația trebuie să primească o atenție specială din partea autorităților, dar și societatea trebuie sprijine progresul intelectual al tinerelor generații prin toate mijloacele și să fie eliminate interpretările referitoare la lipsa de interes pentru studiu.

Chiar și un singur colegiu poate să pună în mișcare societatea prin oferirea de tineri atașați de științe și care să fie dominați de ideea de perfecționare continuă.

Bibliografie minimală

  • Direcția Județeană Argeș a Arhivelor Naționale, fond Liceul Alexandru Odobescu, Pitești, dosar 14/1956.
  • Direcția Județeană Argeș a Arhivelor Naționale, fond Liceul Alexandru Odobescu, Pitești, dosar 2/1967.
  • Direcția Județeană Argeș a Arhivelor Naționale, fond Liceul Alexandru Odobescu, Pitești, dosar 10/1967.
  • Dinu, Ion M., Monografia Școlii Normale și a Liceului Alexandru Odobescu Pitești 1919 – 1969, Pitești, 1969.
  • Popa Petre, Liceul Alexandru Odobescu 1919 – 1994, Editura S.C. Leu S.R.L., Pitești, 1994.
Mai multe