Colaborarea dintre Stalin şi Hitler exista încă din ianuarie 1933

Cartea pe care o prezentăm în această recenzie arată ce surprize ascunde arhiva prezidenţială sovietică, păstrată în secret absolut în apartamentele personale ale lui Stalin din incinta Kremlinului. Autorul acestei cărţi neobişnuite, Stephen Koch, profesor de rusă la Universitatea Columbia din New York, a obţinut permisiunea preşedintelui Rusiei de a pătrunde în scopuri de cercetare academică în arhiva sovietică, iar cartea sa, „Double lives”, este rezultatul acestui acces nepermis altcuiva din Occident nici înainte şi, surprinzător, nici după apariţia în SUA a acestui volum. Să se fi speriat şi conducătorii Rusiei de azi de ecoul produs în lume de amplitudinea descoperirilor făcute de dr. Koch în apartamentele ferecate ale lui Stalin de la Kremlin?

Expun  mai jos câteva dintre secretele arzătoare dezvăluite lumii de profesorul Stephen Koch:  Stalin şi Hitler au comunicat reciproc prin intermediul lui Karl Radek încă de la venirea lui Hitler la putere, în ianuarie 1933. Cei doi dictatori s-au ajutat reciproc în exterminarea duşmanilor lor interni:Stalin, primind ajutorul Gestapo-ului în discreditarea şi uciderea mareşalului sovietic Tuhacevski, în timp ce Hitler primea ajutorul Comintern-ului pentru compromiterea şi asasinarea lui Ernst Roehm comandantul trupelor S.A. (cămăşile brune).

Incendierea Parlamentului Federal German, „Reichstag-ul“, a fost făcută nemijlocit de oamenii Comintern-ului, după ce Stalin a obţinut promisiunea lui Hitler ca autorii incendiului să fie returnaţi Moscovei, fără a fi pedepsiţi de justiţia germană. Operaţiunea aceasta a fost condusă de bulgarul Gheorghi Dimitrov, returnat Moscovei după un proces răsunător în care apărarea lui a fost făcută de avocatul român Petre Pandrea, aflat la doctorat în Berlinul acelor ani.

Mişcarea antifascistă şi toţi cei angajaţi în Occident în lupta antifascistă au fost trădaţi de Stalin lui Hitler pentru scopuri politice criminale care vor duce în final la cel de-Al Doilea Război Mondial. Pentru cine a murit Ernst Thaelmann şi atâţia ca el din mişcarea antifascistă? (paginile 203-204).

Comunicarea dintre cei doi şefi:fără cusur

Războiul Civil din Spania este un alt exemplu concret al comunicării constante dintre Stalin şi Hitler:nimic nu s-a făcut pe pământul Spaniei fără acordul reciproc al dictatorilor. Mai mult chiar, Stalin a încetat toate furnizările de război către republicanii spanioli atunci când Hitler i-a cerut asta (pagina 314).

Au existat bănuieli privind această colaborare secretă după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, dar nu au existat probe documentare şi nici faptul că Hitler a fost sprijinit de URSS încă de la venirea sa la putere, în ianuarie 1933. Karl Radek ar fi putut da multe alte detalii despre ce au convenit împreună cei doi dictatori, dar a fost suprimat de Stalin în 1937, ca măsură de prevedere. Locul lui Radek drept curier între Hitler şi Stalin a fost luat de Wilhelm Pieck, comunistul german ajuns ulterior în fruntea Republicii Democrate Germane. Şi despre acest curierat, arhiva prezidenţială sovietică furnizează probe documentare neaşteptate ca importanţă (pagina 460).

În anul 1935, toate funcţiile Comintern-ului au fost preluate de către Serviciul secret al Armatei Roşii (GRU), iar intelectualii din Occident au fost luaţi în primire de ofiţeri de informaţii educaţi în manipularea occidentalilor pentru interesele URSS, devenind unelte ale represiunii sovietice (pagina 461).

Documentele mai arată că şi primul congres de constituire al Comin­tern‑ului, în anul 1919, a fost o farsă prezidată de Lenin şi de dobrogeanul Cristian Racovschi, întrucât în sala cu cei 35 de participanţi erau nişte străini aflaţi întâmplător la Moscova şi care nu reprezentau niciun partid de stânga din Occident. A doua zi de la deschiderea aşa-zisului congres, Lenin declara într‑un articol semnat de el în „Pravda“ că „sovietele se întind în întreaga lume”. În spatele acestui Comintern fictiv, Lenin avea un corp de revoluţionari de profesie, foarte disciplinaţi, însărcinaţi cu consolidarea hegemoniei lui Lenin asupra mişcării socialiste mondiale (pagina 30).  

După venirea lui Hitler la putere, serviciile de informaţii sovietice şi poliţia sovietică au uzurpat în tăcere şi au pus mâna pe diversele activităţi ale Comintern-ului. Aceste servicii înfiinţează un front nou, cunoscut sub numele de „Rassemblement Universel Populaire” (RUP), organism condus de un star în ascensiune al serviciilor secrete, un tânăr din România cu numele conspirativ de Louis Dolivet (pagina 369). Conducătorii din umbră ai acestui nou front erau Andrei Jdanov, bruta cea mai infamă a culturii staliniste, şi Mihail Trilliser, directorul-fondator al secţiunii externe a NKVD-ului (numele său secret fiind „tovarăşul Moskfin”).

Şeful gărzii lui Stalin:un bărbier ungur

Un alt cetăţean al României, Valeriu Marcu, emigrant bogat în Franţa, este menţionat în documentele acestor arhive secrete sovietice ca fiind deţinătorul unei sume enorme de devize destinate lui Willi Muenzenberg, liderul secret al sovieticilor din Occident, precum şi documentele necesare scoaterii lui Muezenberg din Franţa, pentru a deveni un om liber (pagina  429).

N-a apucat însă să fugă în lumea largă:a fost asasinat în iunie 1940 într-o pădure de lângă Marsilia de agenţi rămaşi necunoscuţi care nu s-au ostenit să-i ia şi banii din portofel sau ceasul din aur de la mână. O dată cu el au intrat în mormânt o serie de secrete ale activităţii Comintern-ului în Occident, până la începerea războiului contra URSS. De menţionat faptul că Muezenberg a făcut parte din cercul apropiat al lui Lenin din exil şi a fost unul dintre cei care l-au însoţit pe Lenin în vagonul sigilat în care a călătorit clandestin din Elveţia până la graniţa Rusiei aflate în război cu Germania.

Agenţii trimişi de Comintern la Paris au fost indivizi cosmopoliţi ne-ruşi, dintre care cei mai remarcabili au fost ungurii. „Mafia ungurească constituia nucleul fondator al serviciilor secrete sovietice” (pagina  98). Chiar şi şeful gărzii personale a lui Stalin de la Kremlin dinainte de război era un bărbier ungur din Budapesta, pe nume Karl Pauker (confundat de unii cu soţul Anei Pauker, socialistul Marcel Pauker, inginer cu studii în Elveţia, împuşcat de Stalin în timpul Marii Terori).

Romain Rolland, Henri Barbusse, André Malraux, Lincoln Stevens, Heinrich Mann sunt nume de intelectuali care figurează în documentele de la Kremlin ca agenţi de influenţă ai URSS din Occident (pagina 34). Despre Malraux este surprinzător să aflăm că a scris cartea „Condiţia Umană” înainte de a călători în Asia. De unde avea atunci detaliile inedite despre China din acea carte? Soţia acestuia, Clara Goldsmith, era o evreică din Germania. Prinţesa Maria Pavlovna Kudachova a fost introdusă de sovietici în cercul lui Romain Rolland mai întâi ca secretară şi amantă, pentru a deveni ulterior soţia acestui scriitor francez (pagina  36).

„Doamnele secrete ale Kremlinului” mai includeau pe Moura Budberg, amanta lui Maxim Gorki şi a scriitorului H.G.Welles, cartea lui Stephen Koch aducând şi probe fotografice în acest sens.  Uluitor este şi faptul că Hollywood-ul, cetatea cinematografiei americane, a trimis pe ascuns sume imense de dolari pentru finanţarea acţiunilor sovietice în Cehoslovacia eliberată de sub germani (pagina 116). Aceste documente recent descoperite la Kremlin implică nume diverse ale lumii cinematografice americane (Sinclair Lewis, Ella Winter etc.).

În plină teroare sovietică, Bertold Brecht este citat de documente ca având această convingere:„Cu cât sunt mai inocenţi, cu atât merită mai mult să fie împuşcaţi” (pagina  113). Această frază căpăta altă rezonanţă dacă mai adăugăm printre numele celor asasinaţi şi pe cel al lui Maxim Gorki, despre care s-a ştiut anterior că ar fi murit de inimă. De uciderea lui s-a ocupat Henrich Yagoda, şeful de pe atunci al NKVD-ului, care l-a ucis mai întâi pe fiul scriitorului Maxim Gorki.

Arhiva prezidenţială sovietică dezvăluie peste generaţii apuse, adevăruri de-a dreptul nedorite pentru unii. Mai este surprinzător faptul că după publicarea acestei cărţi în America, accesul la arhivele prezidenţiale de la Kremlin a fost din nou închis cercetătorilor?