Ciuma la Timișoara. Condiții de carantină și izolare la 1738
Ciuma a ajuns pe meleagurile timișorene ca un efect secundar al războiului. Deja din februarie-martie 1738 s-au făcut primele rapoarte cu privire la starea de sănătate a soldaților din batalionul Grüne. Au urmat o serie de măsuri luate pe plan local, precum și o serie de ordonanțe.
21 octombrie 1738: Ordonanță de carantină și curățenie
De la început, ordonanța a pus mare accent pe păstrarea ordinii și a curățeniei stradale și private. Era interzisă aruncarea resturilor alimentare și gunoaielor pe străzi, amenda fiind de 12 taleri. Dezinfectarea camerelor se făcea prin afumare: era necesar lemn verde, pentru că cel uscat creștea pericolul incendiilor, fiind de preferat lemnul de fag sau stejar, apoi se foloseau plante înmiresmate precum salvia, rozmarinul, ruta, dafinul, scrie Muzeul Național al Banatului pe pagina de Facebook a instituției.
În fiecare casă erau necesare produsele pentru afumat camerele: lemne, oțet, praf de pulbere, sulf, plante aromatice; acest procedeu era repetat de cel puțin două ori pe zi: pe o cărămidă încinsă se turna oțet sau prin foc aprins. Exista un comisar care mergea din casă în casă pentru a verifica starea de sănătate a orășenilor.
Cazurile de epidemie trebuiau declarate, iar din casele închise nu avea voie nimeni să mai iasă sau să intre timp de 40 de zile
Ordonanța stabilea reguli și pentru cei care se ocupau de bolnavii aflați în carantină. Îngrijitorii nu puteau face vizite în casă. Aceștia se apropiau în curte și preluau de la fereastră prin viu grai doleanțele celor infectați; banii luați de la bolnavi prin intermediul unei linguri trebuiau ulterior spălați cu oțet; mâncarea adusă se punea într-un coș și se atârna la aer, de unde era preluată de cei din casă.
Când un infestat murea în casă, era scos repede pe ușă, după care se închidea din nou și colocatarii mai rămâneau izolați încă 40 de zile. După 7 zile de la carantina completă se dezinfectau mobilele și celelalte lucruri din casă.
Metodele de dezinfecție sau curățire a obiectelor denotă în mod inedit nivelul științei medicale a vremii. Lucrurile care nu au fost distruse se lăsau trei zile în apă cu sare , apoi erau clătite cu în apă curată și puse la uscat opt zile. Lucrurile pe care le-a folosit bolnavul trebuiau arse. Hainele purtate de acesta înaintea pandemiei erau clătir cu apă, afumate și puse la soare. Mobilele puteau fi scoase la soare, iar camera cu pricina aerisită și afumată.
Primarul și consilierii erau considerați responsabili pentru ceea ce se petrece în oraș.
Bibliografie:
Sandra Cristina Hirsch, „Timișoara carolină” (cartea poate fi achiziționată de la secretariatul
)
Foto sus: Bolnavi de ciumă în secolul al XVIII-lea, pictură de William Blake