Cine a înfiinţat prima rafinărie din lume? O bătălie româno-polono-americană
Atunci când deschidem subiectul primei rafinării din spaţiul românesc, sursele noastre au păreri diferite. Astfel, istoricul Michael Pearton, în lucrarea Oil and the Romanian State (Oxford, 1971), vorbește despre o rafinărie existentă în 1840 la Lucăcești-Bacău. Alţi autori, Gh. Ivănuș (Istoria petrolului în România, 2004), Gh. Buzatu (O istorie a petrolului românesc, 2009), consideră că aici, la Lucăcești, putem vorbi despre o simplă distilerie de petrol, și nu de o rafinărie.
Distilerii mai fuseseră înfiinţate în Galiţia, în Anglia, cu ceva ani înainte. Așadar, la Lucăcești nu putem vorbi despre o premieră mondială, ci, cel mult, despre una naţională. Unele dintre lucrările de istorie a petrolului în spaţiul românesc fac trimitere la „epopeea” fraţilor Theodor și Marin Mehedinţeanu, consideraţi drept întemeietorii primei rafinării din lume. Această afirmaţie a făcut parte din arsenalul ideologic al regimului comunist, în goana sa după legitimare și în dorinţa de a arăta superioritatea românească în raport cu „decadentul Occident capitalist”. Surprinzător, ea este în vogă și în zilele noastre.
Înainte de 1945, cei care s-au aplecat asupra începuturilor istoriei petroliere românești au subliniat, cu modestia cuvenită, locul nostru privilegiat – acela de a ne număra printre pionierii exploatării și rafinării petrolului și de a fi, multă vreme, în topul ţărilor care exploatau această resursă și care contau în acest domeniu.
Un bun exemplu în acest sens este lucrarea lui Alexandru Budescu, apărută în 1934 și intitulată Ploiescii, în care acesta afirmă, citând Monografia Păcureţiului scrisă de învăţătorul Andrei Nicolescu-Păcureţi și premiată de către Academia Română, lucrare de unde a preluat și redat următoarea informaţie: „Din aceiași scriere se poate vedea că înaintea rafinăriei lui Th. Mehedinţeanu, înfiinţată la Ploești în anul 1856, nu exista în lume decât aceea a profesorului Siliman în Statele Unite deschisă la 1854”. Altă lucrare, citată anterior, Istoria Petrolului în România, consideră: „În anul 1857, România a marcat, în istoria petrolului, trei premiere mondiale”.
Astfel, România devenea ţara primei rafinării de petrol de tip industrial din lume, prima ţară din lume cu producţie de ţiţei oficial înregistrată (fapt consemnat și remarcat elogios în mai toate lucrările apărute în străinătate despre industria petrolului) și Bucureștiul – primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant.
Însă premierele sunt mobilizatoare: „Urmând exemplul românesc, după anul 1857, pe plan intern și internaţional s-a declanșat o susţinută campanie pentru producerea lampantului”, ne spune aceeași lucrare. Dar ce este adevărat și ce nu?