Cine a fost tatăl Evdochiei de Kiev, soţia lui Ştefan cel Mare

Puţine lucruri se cunosc în spaţiul românesc despre tatăl Evdochiei de Kiev, Alexandru (Olelko) Oligierdovici. Evdochia de Kiev a fost soţia lui Ştefan cel Mare. Căsătoria dintre cei doi a avut loc la 5 iulie 1463, cum frumos zice cronicarul Ureche „şi-a adus soţie de la Kiev, sora lui Semen Ţarul”. Această căsătorie nu a fost de lungă durată. Dumnezeu i-a binecuvăntat pe tinerii însurăţei cu mai mulţi copii:Alexandru, Petru şi o fiică-Olena, cunoscută ca Elena Voloşanca. Evdochia a trecut la cele sfinte în anul 1467 când domnul Moldovei era în campanie militară. Cine era tatăl acestei doamne. Istoriografia română a tratat foarte sumar acest subiect. O cauză este şi lipsa unor cunoscători ai limbilor ruse, ucrainene, beloruse şi polone;în aceste limbi fiind scrise cele mai multe lucrări ce tratează problema dată.

Doamna este amintită în două documente emise de Ştefan cel Mare, unul în care se face dania către Mănăstirea Zografou de la Athos:"înainte de toate să scrie pre domnia mea la sfânta proscomidie, după datina sfinţilor părinţi şi după aşezământul sfintei biserici, şi să scrie şi pe doamna mea lângă domnia mea şi pe copiii noştri dăruiţi de Dumnezeu, Alexandru şi Elena, şi să stea în sfântul pomelnic cum este scris" (10 mai 1466) şi celălalt, de danie şi acordare de privilegii, către Mănăstirea Probota:"şi pentru sufletul şi sănătatea cneaghinei domniei mele, Ovdotia, şi pentru sănătatea iubiţilor copii ai domniei mele, Alexandru şi Olena" (9 iul. 1466). După doar patru ani de căsătorie, Evdochia a murit, probabil în urma complicaţiilor survenite la naşterea unui copil, în timp ce soţul ei era plecat în campania împotriva regelui Ungariei, Matei Corvin. Portretul i-a fost redat, probabil, în tabloul votiv din biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iaşi.

A fost înmormântată în Biserica Mirăuţilor, fosta Mitropolie a Moldovei. Importanţa acestei prinţese pentru istoria Moldovei a fost reliefată de Constantin Rezachevici:"… căsătoria cu această cneaghină (prinţesă) din Kiev i-a conferit tânărului domn al Moldovei avantajele unor legături dinastice, în spaţiul polono-lituano-moscovit, cu mult mai prestigioase şi mai practice, sub aspectul alianţelor de tot felul care s-au întins mult după moartea timpurie a Evdochiei, în raport cu cele oferite lui Ştefan de următoarele sale două căsătorii".

Ce se ştie şi ce nu despre Alexandru Oligierdovici

Tatăl acesteea era cneazul Kievului, începând cu 1433, cneaz de Kopâli şi de Sluţk. Vorbim despre Alexandru Oligierdovici cel care este întemeietorul neamului Olelikovicilor sau mai bine zis cel pe care istoricii l-au făcut întemeietorul acestui neam. Alexandru s-a născut în anul 1398/1399, fiind fiul cel mare a cneazului Vladimir Oligierdovici şi deci nepotul marelui cneaz lituanian Oligierd, cel care a întemeiat neamul din care făcea parte Alexandru.

După moartea tatălui său, a primit moştenire cnezetele de Kopâl şi Sluţk, iar din 1442 devine şi cneaz de Kiev. Moartea marelui cneaz al Lituaniei Vitold şi alegerea lui Swidrigailo ca mare cneaz (1430) l-a adus pe Alexandru în prim planul vieţii politice, devenind un susţinător puternic pentru cel din urmă. Situaţia s-a schimbat rapid, în anul 1432 mare cneaz al Lituaniei devine  Sigismund Keistutovici(1432-1440). Acesta a decis să cucerească Kievul. În urma acestor schimbări de pe arena politică, Alexandru este închis, împreună cu soţia sa în Kernovo. După moarte lui Sigismund, survenită în 1440 (fiind ajutatde duşmanii săi), Alexandru este eliberat şi binecuvântat cu cnejia Kievului.

Soţia lui Olelko(Alexandru) a fost Anastasia, fiica marelui cneaz de Moscova Vladimir (30 decembrie 1371-27 februarie 1425). Din această căsătorie au rezultat doi fii-Simion şi Mihail. Simion, conform deciziei regelui Cazimir al IV-lea, a devenit moştenitorul tatălui său;Mihail a fost cneaz de Novgorod. În afară de fii, Alexandru şi Anastasia au mai avut şi trei fiice-Evdochia, doamna Moldovei, Feodosia, cea care a fost inermediar între Ştefan cel Mare şi marele cneaz Ivan al III-lea în cadrul tratativelor de încheiere a căsătoriei dintre copiii celor doi, dar aici este vorba despre alt destin. Numele celei de-a treia copile nu este cunoscut. Alexandru  a murit în anul 1455. După moartea sa Simion a devenit cneaz de Kiev, fiind ultimul din acest neam care a deţinut titlu dat.

Surse:

Батюшков П. Н. Волынь, исторические судьбы юго-западного края. — СПб., 1888

Kniaziowie litewsko-ruscy od końca czternastego wieku, Warszawa 1895

Базилевич К.В. Внешняя политика Русского централизованного государства. Вторая половина XV века. М., 2001.