Cine a fost primul domn al Moldovei numit de sultan? Nepot al lui Ștefan cel mare, a sfârșit ucis în somn

Cine a fost primul domn al Moldovei numit de turci? Era nepotul lui Ștefan cel Mare, dar a avut ghinionul de a conduce țara exact după ce aceasta culegea „roadele” amare ale campaniei lui Soliman Magnificul de pedepsire și înlăturare de pe tron a lui Petru Rareș.

Primul domn al Moldovei numit de turci era nepotul lui Ștefan cel Mare și a primit o poreclă ce i-a stigmatizat toată amintirea, deși n-ar fi meritat acest lucru.

Deși aflat sub puterea otomanilor conduși de Soliman Magnificul, a încercat un „joc dublu” în beneficiul imperiilor creștine, dar a sfârșit prin a fi ucis în somn.

De ce nepotul lui Ștefan cel Mare s-a revoltat împotriva fiului fostului voievod

Din Ștefan Lăcustă, românii n-au mai reținut decât acea poreclă defăimătoare, asociată cu invazia acestor insecte din chiar primul al domnii sale.

A condus Țara Moldovei timp de doi ani, între septembrie 1538 și decembrie 1540. Se născuse la 1496 și era fiul lui Alexandru, băiatul cel mai mare și moștenitorul de drept al lui Ștefan cel Mare.

Prin urmare, Ștefan al V-lea, așa cum îl mai consemnează istoria, era nepotul marelui voievod.

Dar tatăl său, Alexandru, deși fusese deja asociat la domnie de gloriosul lui părinte, a murit înainte de vreme, chiar în anul nașterii fiului, Ștefan.

Totuși, unii istorici consideră că a fost vorba de un alt Alexandru, copil din flori al năprasnicului domnitor, dar legătura de rudenie cu acesta rămâne aceeași.

Tot ca o „bilă neagră”, deși n-a avut vreo vină în acest lucru, este și faptul că a devenit primul domnitor moldovean numit de turci, fără consultarea Sfatului domnesc, conform moldovenii.md.

Și asta, din cauză că, dorind să-l pedepsească pe Petru Rareș, domnitorul care i-a precedat lui Lăcustă Vodă, sultanul Soliman Magnificul a condus personal campania de răsturnare a acestuia și, cu acel prilej, de supunere a Moldovei față de Imperiul Otoman.

La 17 septembrie 1538, sultanul a intrat în Suceava, unde a pus mâna pe tezaurul lui Petru, inclusiv pe spada lui Ștefan cel Mare, aflată acum la Palatul Topkapî din Istanbul, reședința sultanilor transformată în muzeu.

Soliman a ocupat apoi întreaga Moldovă și l-a numit a conducerea acesteia pe Ștefan Lăcustă. fiind pentru prima dată în istoria țării când domnul era impus printr-o decizie unilaterală a sultanului.

De asemenea, condițiile păcii n-au mai fost incluse într-un tratat, ca până atunci, ci într-un act al sultanului (berat), act care marca supunerea efectivă a Moldovei față de Imperiul Otoman.

Actul respectiv mai prevedea dublarea tributului (care ajungea la 30.000 de galbeni) și cedarea regiunii cunoscută sub numele de Bugeac, de pe malul drept al Nistrului, ce incudea cetatea Benderului (Tighina), împreună cu 18 sate din jurul acesteia).

Neliniștit din cauza lui Petru Rareș, care, retras la Ciceu, în Transilvania, urzea planuri de revenire pe tron, Lăcustă a încercat să-l prindă, dar e eșuat. 

Mai mult, după ce fusese alungat de turci din scaunul domnesc, Petru Rareș primește acceptul acestora de a veni la Constantinopol pentru a se dezvinovăți, un lucru de rău-augur pentru Ștefan Lăcustă.

Invaziile de lăcuste i-au adus porecla

Pe plan intern, nepotul lui Ștefan cel Mare a fost la fel de ghinionist. După ce că țara fusese jefuită crunt de turci și tătari, în expediția din 1538, în același an, primul al domniei sale, s-au abătut asupra Moldovei „hoarde” de lăcuste.. De aici, și porecla pe care a primit-o, „lăcustă”.

Se spune că în acel an, 1538, insectele dăunătoare le-au dat mai mult de furcă moldovenilor, decât turcii. Le-au distrus toate recoltele şi au adus un val de sărăcie şi foamete.

„Mai apoi în zilele acestui Ştefan vodă, fost-au foamete mare şi în ţara Moldovei, şi la unguri, că au venit lăcuste multe, de au mâncat toată roada, pentru aceea l-au poreclit de i-au zis Lăcustă vodă”, scrie Grigore Ureche în Cronica moldo-polonă.

Lăcustele care acopereau soarele şi invadau în roiuri imense culturile cerealiere au fost văzute de moldoveni drept o pedepasă divină.

Invazia din anul înscăunării lui Ştefan Lăcustă a fost devastatoare pentru Moldova şi s-a repetat an de an, până în 1544

În privința politicii sale externe, multă vreme s-a considerat că era „vîndut” turcilor, care- puseseră pe tron.

Dar istoricii au descoperit, mai de curând, cu totul alte aspecte. În mare taină domnitorul l-a trimis pe boierul Vartic la Ferdinand de Habsburg, fratele lui Carol Quintul, angrenat într-un război antiotoman.

Domnitorul nădăjduia că împăratul se va îndura și va trimite oaste în țară și pe dată s-ar fi tras de partea habsburgilor. Dar aceste acțiuni și planuri se derulau în mare secet, așa că țara nu putea ști ce gândesște domnitorul, cu adevărat.

Ștefan Lăcustă.a mai încercat să se apropie de boierii care-l trădaseră pe Petru Rareș, dar încercarea lui a fost zadarnică. Nu era iubit nici măcar de aceștia, di cauză căpentru că nu se opusese ciuntirii hotarelor Moldovei de către Soliman I.

Mai mult, unii boieri mai cutezători au acționat pe cont propriu și, într-o noapte, o oștire în frunte cu boierul Cozma a trecut Tighina prin foc și sabie, măcelărind garnizoana otomană.

Cronicile spun că domnitorul devenise un om aspru, decapitând boieri la ospețe din cauza punerii la cale a diferite uneltiri împotriva sa pe care acesta le auzise. Drept urmare, unii dregători au luat calea pribegiei în Transilvania.

Dar sătui să trăiască-n frică pentru viețile lor, boierii s-au decis să i-o ia înainte, așa că l-au ucis pe Lăcustă Vodă în foișorul palatului său din Suceava, în timp ce dormea, spre finalul anului 1540.

În locul său, boierii l-au chemat pe tron pe Alexandru Cornea, un alt nepot de-ai lui Ștefan cel Mare - deci văr cu Lăcustă - dar care era fiul altui băiat al marelui voievod, Bogdan al III-lea cel Orb.

Așa s-a sfârșit viața unuia dintre domnii prin venele căruia curgea sângele marelui Ștefan, fără să mai apuce a-și pune în aplicare planurile de dezrobire de sub turci și de alianță cu puterile creștine.