Cine a fost Lavrenti Beria, mâna dreaptă a lui Stalin

Născut într-o familie georgiană, într-un sat de munte din provincia Mingrelia, Lavrenti Beria s-a dovedit a fi expert în a ieşi din situaţii limită încă din tinereţe – “priceperea lui de a ieşi din situaţii grele a devenit legendară”. Prima sa experienţă de spionaj datează din 1918 când se pun la Baku bazele unei comune bolşevice. Este doar o chestiune de timp până când tânărul Beria va primi alte misiuni demonstrându-şi calităţile în faţa conducătorilor de partid. Urmează o misiune secretă în Georgia apoi odată ajuns în Azerbaidjan Comitetul Central va decide numirea sa la CEKA, funcţie pe care o preia în noiembrie 1922 iar după doar câteva luni devine “numărul 2” în CEKA din Georgia. Aşadar, deşi visul lui Lavrenti era acela de a-şi termina studiile inginereşti la Institutul Politehnic destinul său pare a fi altul. 

În octombrie 1931 Beria este numit prim secretar al partidului comunist din Georgia, funcţie din care acesta realizează cât de mult exploatează Rusia coloniile. Aici el se ocupă de nevoile economiei şi face eforturi pentru a asigura independenţa economică a republicilor.

Stalin era un apropiat al familiei Beria. După spusele lui Sergo ,fiul său, Iosif Vissarionovici era un erou pentru ei şi o personalitate ce stârnea admiraţia. Funcţia pe care Lavrenti Beria o ocupa presupunea pe lângă responsabilităţi foarte mari şi alte riscuri care vizau siguranţa sa şi a familiei sale. Au loc tentative de a-l discredita şi chiar asasina, aducându-i-se acuzaţii că ar proteja şi încuraja gruparea separatiştilor şi naţionaliştilor abhazi.

În 1937 are loc o tentativă eşuată de asasinare a lui Beria pusă la cale de către Ejov care îşi foloseşte oamenii din Georgia şi al cărui complice este chiar şeful CEKA. Victimă va cădea însă Hatkevici, al doilea secretar al partidului.

Anul 1937 aduce cu sine epurări masive în rândul intelighenţiei georgiene dar Beria nu rămâne indiferent ci face eforturi susţinute pentru a relaxa măsurile luate de regim – ia măsuri pentru derusificarea predării istoriei în universităţi, încurajează studiul istoriei antice şi arhitecturii din Georgia. De asemenea are iniţiativa de a creea grupuri folclorice şi încurajează la manifestarea de activităţi artistice.

Lavrenti Beria nu este figura omului de partid tipic locului sau perioadei în care îşi desfăşoară activitatea dorind permanent să aducă o notă personală nefiind doar un simplu executant. Beria se împotriveşte stabilirii populaţiei ruseşti în Caucaz, sprijină construcţia de fabrici şi este responsabil de numeroase reforme în cadrul NVKD unde deţine o funcţie importantă. Nu este de acord cu epurările şi consideră gulagul o alternativă neproductivă –“gulagul era cel mai neproductiv lucru inventat vreodată”. Tocmai de aceea, după moartea lui Stalin el va elibera din gulag mai bine de jumătate dintre deţinuţi. Mai mult decât atât, Beria era total împotriva discriminărilor rasiale, şovinismului cât şi împotriva relaţiilor strânse cu Germania – se va împotrivi până în ultima clipă semnării acordului germano-sovietic în încercarea de a-l convinge pe Stalin să renunţe, unul dintre motive fiind neîncrederea sa faţă de Franţa şi Marea Britanie. 

Părerile lui Beria au uneori un ecou nu tocmai plăcut mai ales în rândul colegilor

Odată ce Beria îşi expune punctul de vedere – acela de a lăsa în viaţă ofiţerii polonezi rămaşi după invadarea Poloniei pentru a-i folosi în scopul creării unei armate împotriva Germaniei , colegii săi Vorosilov, Jdanov şi Molotov se opun cu vehemenţă. Deşi se propune demiterea şi înlocuirea lui Beria acesta reuşeşte să salveze 449 de condamnaţi.

Odată cu începerea războiului şi ambiţiile lui Hitler lucrurile se precipită. Stalin este deranjat de atitudinea duplicitară a Fuhrerului care căuta în paralel şi sprijinul Marii Britanii. Armată rusă nu face faţă atacului nemţilor – “armata noastră nu luptase niciodată”.

Beria face eforturi susţinute pentru a-l convinge pe Stalin că nu este necesar să impună guverne comuniste ţărilor din Europa centrală şi de est şi ţărilor baltice. Numai rezistenţa americană a fost cea care l-a oprit pe Stalin să nu cucerească întreaga Europă.

Zvonurile că americanii posedă bomba atomică stârneşte şi mai mult spiritul de competiţie al lui Stalin iar faptul că SUA dorea să domolească pretenţiile Uniunii Sovietice în Europa nu reprezenta decât un imbold şi mai mare pentru a ţine pasul cu adversarii. Stalin nu se simţea ameninţat de Hitler ,era de părere că nazismul nu va dura dar pe Churchill în schimb îl considera un adversar mult mai redutabil. 

Stalin ştia cum să prevină un eventual complot împotriva lui – semăna discordie printre inferiorii săi pentru a-i dezbina – “folosind diverse mijloace inclusiv şantajul şi atacurile la soţii şi prieteni Stalin îi determina pe oameni să săvârşească fapte mârşave”. Cu toate acestea dictatorul ştia foarte bine să disimuleze deoarece îşi dorea să lase o cu totul altă impresie – “voia să treacă în ochii lumii drept un om raţional plin de bunătate şi inteligenţă”.

Lavrenti Beria,  implicat direct  în proiectul construirii bombei atomice

Stalin era implicat total şi cu toată fiinţa sa în munca de partid , Sergo Beria povesteşte că lucra 12 ore pe zi mai ales din anul 1943 când principalul său ţel a fost să construiască bomba atomică pentru a ţine pasul cu americanii şi pentru a ţine pasul cu dezvoltarea tehnologică a occidentului. Sunt recrutaţi tineri cercetători cu potenţial şi sunt mobilizate toate resursele economiei pentru a pune la punct bomba atomică sau aşa cum era numită la nivelul conducerii – “Problema numărul unu”. Atât de stringentă era aceasta încât fiul lui Beria povesteşte că Stalin era de neînduplecat – “îi storcea pe oameni ca pe nişte lămâi şi îi arunca fără milă când nu îi mai erau de folos”.

Lavrenti Beria este direct implicat şi în proiectul construirii bombei şi în alte proiecte care vizau ştiinţa şi tehnologia. El dorea să creeze centre de cercetare în asociere cu universităţile din occident. Conform spuselor lui Sergo Beria, tatăl său îşi proteja colaborătorii de intrigile şi tirania de partid şi chiar îşi salvează mai mulţi colegi din lagăre şi de la moarte – pe Tupolev,Mint, Petliakov, Korolev.

La sfârşitul războiului Beria îşi impune tot mai mult ideile în faţa lui Stalin şi face eforturi de a-l forţa să adopte o serie de reforme printre care separarea gulagului de NKVD şi desfinţarea sistemului paşapoartelor.

Organizarea Europei în ochii lui Beria era cu totul alta ,el ar fi dorit să creeze un bloc în jurul Poloniei şi un alt bloc în jurul Bulgariei şi Iugoslaviei. El nu susţinea sovietizarea Europei iar ideea lui Churchill, aceea a unei Europe unite l-a atras dar Uniunea Sovietică trebuia să meargă în altă direcţie. De asemenea îşi dorea o Germanie unificată, nesocialistă unde să nu mai existe influenţa atât de puternică a marilor puteri – “avem nevoie de Germania.Trebuie să recunoaştem asta şi să nu ne mai purtăm ca nişte nătângi”. De cealaltă parte Stalin îşi dorea o Germanie unită dar comunistă.

Un alt proiect al lui Beria era o eventuală uniune economică a ţărilor balcanice condusă de Iugoslavia care să se asocieze cu o Germanie unită cu o Austrie liberă şi cu Albania anexată Iugoslaviei.

Stalin devine tot mai interesat de a-l îndepărta pe Beria, proces care se dovedeşte a fi extrem de anevoios. În urma conspiraţiei mingreliene zeci de mii de georgieni sunt arestaţi şi torturaţi pentru a depune mărturie împotriva lui şi a fi acuzat de “naţionalism burghez şi simpatii menşevice”. Stalin îşi propusese să-l discrediteze cu orice preţ şi să îl acuze de legături cu sionismul internaţional şi spionaj în favoarea britanicilor pentru ca Beria trebuia să îşi urmeze colegii care fuseseră eliminaţi pe acelaşi sistem. Cu toate acestea Beria nu se lasă intimidat şi dupa spusele fiului său ar fi fost în stare să-I declare război pe faţă lui Stalin şi chiar îi critică făţiş politica de faţă cu ceilalţi.

La începutul anului 1953 starea de sănătate a liderului sovietic se înrăutăţeşte văzând cu ochii. Este găsit inconştient iar moartea survine la scurt timp. Ulterior guvernul este reformat, Beria doreşte să restrângă sectorul administrativ la strictul necesar pentru a evita incompetenţa şi de asemenea, destalinizarea sistemului era un alt obiectiv al său. Face demersuri pentru a ridica cenzura şi a publica cărţi ce fuseseră interzise, este împotriva mausoleului – nu înţelege de ce piaţa publică trebuie transformată în cimitir şi nu este de acord cu supra-afişarea portretelor conducătorilor de partid. Eliberează doctorii şi alţi deţinuţi evrei din gulag stârnind valuri de dezamăgire în rândul colegilor. Toate aceste măsuri atrag furia şi indignarea colegilor care nu sunt de acord cu reformele propuse de Beria.

Beria este executat după ce este acuzat că a dorit să detuneze bomba cu hidrogen fără să informeze Biroul Politic, de spionaj în favoarea Marii Britanii şi că ar fi pus la cale o lovitură de stat. Nici familia sa nu este scutită de acuzaţii – soţia şi fiul său sunt exilaţi după ce sunt învinuiţi că au complotat pentru a reinstaura capitalismul şi pentru colaborare cu englezii.