Cinci tradiţii de nuntă şi istoria originilor lor

Căsătoria, ca instituție şi ca ritual, are o tradiţie de secole. Prin unirea a două persoane, mariajul marchează crearea unei familii din punct de vedere juridic și social, dar şi spiritual şi religios. Dacă de-a lungul secolelor riturile legate de acest moment special din viaţa unui cuplu au evoluat, căsătoria a rămas un act oficial și solemn, adânc înrădăcinat în culturile de pe toate continentele.

Există multe tradiții asociate cu ceremonia de nuntă şi multe simboluri sunt atât de vechi încât par eterne. Te-ai întrebat vreodată de ce la aproape toate nunțile mireasa este îmbrăcată într-o rochie albă? Și de ce sunt verighetele atât de importante? Sau de ce e nevoie de domnişoare de onoare? Dacă şi tu ţi-ai pus aceste întrebări, te invităm să descoperi istoria din spatele a cinci dintre cele mai populare tradiţii de nuntă din lumea occidentală.

1. Rochia albă de mireasă

Una dintre explicaţiile cele mai frecvente privind culoarea rochiei de mireasă este legată de puritatea femeii. Totuşi, această explicaţie nu este cea corectă. Tradiţia purtării unei rochii albe de mireasă datează din secolul al XIX-lea, mai precis din anul 1840, şi a fost iniţiată de Regina Victoria. În timp ce moda vremii se baza mai degrabă pe modele voluminoase, în culori strălucitoare, regina Imperiului britanic a ales albul pentru rochia de mireasă, în defavoarea roșului care simboliza monarhia. Atunci s-a născut expresia „rochie de inspirație victoriană” și, odată cu ea, legendara rochie de mireasă albă.

2. Voalul miresei

Indiferent că e vorba de o nunta in aer liber, opţiune devenită foarte populară în ultima vreme, sau de una în biserică, miresele poartă un văl fin pe cap şi, uneori, şi peste faţă. Dacă rochia albă de nuntă este o tradiţie relativ recentă, vălul pe care îl poartă mireasa este o tradiţie milenară, din vremea Greciei Antice. În acele timpuri, mireasa trebuia să poarte un văl pentru a nu-și etala bucuria în ochii spiritelor rele care, geloase, puteau să arunce un blestem asupra celor doi îndrăgostiţi care îşi uneau destinele.

3. Domnişoara de onoare

Tradiţia domnişoarei de onoare este şi ea foarte veche. În trecut, fiecare mireasă avea mai multe astfel de domnișoare de onoare care o însoţeau până la altar, cu scopul de a servi drept scut împotriva forţelor răului. Îmbrăcate asemănător miresei, ele stăteau grupate în jurul viitoarei soţii, atât pentru a tulbura duhurile rele, dar şi pentru a-i confunda pe potenţialii răpitori.

Chiar şi în Anglia secolului al XVIII-lea, miresele puteau fi răpite pentru a se cere o răscumpărare familiei sale sau viitorului soţ. Dacă astăzi domnișoarele de onoare sunt în general rude sau prietene apropiate, cu misiunea principală de a ajuta mireasa, acum câteva secole, era vorba de femei dispuse să-şi sacrifice viaţa pentru a o proteja.

4. Verighetele

Verigheta este înainte de orice o metaforă pentru legătura spirituală căsătoriei care, expusă permanent pe degetul soților, simbolizează fidelitatea, atașamentul și dragostea. Tradiţia verighetelor care se pun pe inelar vine tot din Antichitate, mai precis din Roma Antică. Romanii credeau că vena amoris sau vena iubirii începea direct de la al patrulea deget al mâinii stângi și mergea până la inimă. Egiptenii din Antichitate, la rândul lor, îşi înfășurau o bucată fină de cânepă în jurul inelarului mâinii stângi, ca simbol al unirii lor spirituale. Ulterior, în alte civilizații au apărut variații. Vechii gali și britanicii, printre alții, purtau un inel la degetul mic.

5. Cererea în căsătorie adresată în genunchi

Există multe poveşti despre cum a apărut această tradiție, care este din ce în ce mai populară şi la noi, dar niciuna dintre ele nu a fost confirmată pe deplin. Gestul unui bărbat de a sta în genunchi în faţa unei femei este cunoscut de secole și a avut întotdeauna o puternică simbolistică. În Evul Mediu, de exemplu, bărbații se aşezau în genunchi în fața femeilor pe care le adorau. În religie, îngenuncherea în fața cuiva este un semn de respect, loialitate și supunere. Astăzi reprezintă o anumită vulnerabilitate și o conexiune emoțională profundă, arătând că bărbatul este gata să-şi dedice restul vieții pentru a-i oferi femeii pe care o iubeşte tot ceea ce are nevoie.

Indiferent de felul în care au evoluat unele tradiţii sau obiceiuri legate de nuntă, simbolismul lor a rămas legat întotdeauna de aceleaşi emoţii perene: dragoste şi loialitate.

_{Sursă foto: Pexels.com}