Cetatea Poenari

Cetatea Poenari se afla in satul Căpăţânenii Pământeni din Comuna Arefu, judetul Arges. Aflata la o altitudine de 850 metri, Cetatea Poenari, cunoscuta si drept "cuibul de vulturi al vitejilor de demult", cetate care facea parte, cu veacuri in urma, dintr–un lant de fortificatii ce aparau hotarul nordic al Tarii Romanesti. Cetatea Poenari se afla la o distanta de 27 km de Curtea de Arges, pe un mic platou in virful Muntelui Cetatea, la care se ajunge urcind 1.480 de trepte de beton, ce serpuiesc printr–o padure deasa de fag. In cheile Argesului, care si–a facut drum fierastruind peretii inalti, muntosi, pe un pinten stincos se zaresc ruinele cetatii, despre care se spune ca a fost construita de Vlad Tepes. De fapt, acesta este cel care a reconstruit cetatea cunoscuta sub denumirea de Cetatea Poenari – dupa numele vechi al satului Poenari – ea fiind inaltata, probabil, in secolul al XIV–lea, ca loc de refugiu, de catre legendarul domn Negru Voda, caruia ii sint atribuite si cele doua semne din apropierea virfului de stinca – urme lasate parca de niste incaltari uriase. In secolul al XIII–lea, exista doar un turn din piatra bruta, dar, in secolul al XIV–lea, fortificatia a imbracat tot virful de stinca cu ziduri groase din piatra sparta, captusite in partile superioare cu caramida. Constructia nu putea adaposti decit o garnizoana de vreo 30–40 de soldati, suficient insa pentru a stingheri miscarile armatei dusmane. Cetatea avea o forma alungita, ziduri groase de doi–trei metri si cinci turnuri de aparare: patru rotunde si unul prismatic. Cu toate ca in "Letopisetul Cantacuzinesc" spune ca cetatea a fost ridicata din porunca lui Vlad Tepes care, voind sa–i pedepseasca pe boieri si pe tirgoveti: "...pe toti i–a dus la Poenari si au tot lucrat la cetate pina li s–au spart hainele dupre ei...", se pare ca aceasta intimplare este legata doar de refacerea ei. Cetatea a fost ultimul refugiu al domnitorului inainte de a pleca in Transilvania. Ea a fost una dintre fortificatiile care au contribuit la victoria finala a romanilor din anul 1462. Lui Vlad Tepes ii revine meritul de a fi intirziat pentru cel putin sapte decenii inaintarea armatelor otomane catre sudul si centrul Europei. Ultima restaurare a cetatii a fost facuta intre anii 1969 si 1972, cind s–au consolidat si inaltat zidurile si s–au construit trepte de acces care permit vizitarea in cele mai bune conditii a intregii fortarete. O scara de beton urca de la poalele muntelui, din sosea, pina la ruinele cetatii, si de la inaltimea careia apare una dintre cele mai atragatoare privelisti, iar in ceata departarii se intrevad piscurile Fagarasului si plaiurile Iezerului si Papusii.