Cele șapte minuni ale lumii antice, reconstruite în prezent | FOTO

Marea Piramidă de la Giza, Grădinile Suspendate din Babilon, Templul lui Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olimpia, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rodos și Farul din Alexandria - sunt cele șapte minuni faimoase ale lumii antice ale căror descrieri continuă să ne impresioneze. Până în ziua de azi, doar Marea Piramidă de la Giza a supraviețuit, celelalte fiind distruse. Cuceriți de splendoarea lor, oamenii moderni au încercat să le reconstruiască în alte părți ale lumii, într-o formă sau altă.

Sunt mulți turiști și istorici care și-ar dori să le viziteze, dar din fericire, ingineria modernă a construit replici a celor șapte minuni antice, încercând să le redea splendoarea de altă dată, cu toate că nu arată exact așa cum erau.

1. Piramida Luxor din Las Vegas (Marea Piramidă de la Giza)

Cât de excentrică vi s-ar părea ideea că Marea Piramidă a faraonului Khufu de la Giza, finalizată în 2560 i.Hr., să nu servească ca un mare mormânt, ci ca un hotel, club și cazinou? Americanii din Las Vegas au pus în practică ideea în 1993, rezultând o piramidă neagră cu o înălțime de 111 metri (cu 27 metri mai mică decât Piramida lui Khufu) și suprafață de 11 000 m2, deținută de compania MGM Resorts International, având 4407 camere de hotel și săli de cazinouri cu 2000 de păcănele, 87 de jocuri de masă și cluburi de noapte ca LAX, CatHouse, Aurora, Liquidity, Flight. Inaugurarea piramidei a fost găzduită de Britney Spears.

Piramida a găzduit show-uri de dans topless, numere de comedie efectuate de Scott Thompson, o cinematografie IMAX, expoziții ca Human Bodies cu cadavre conservate ale unor oameni decedați din China, sau una cu relicvele vasului Titanic, și are cel mai mare atrium din lume. Pe vârful piramidei este o candelă care emite cel mai strălucitor laser din lume, iar lângă ea se află Marele Sfinx reconstruit după cel de la Giza. Cine ar fi crezut în antichitate că o piramidă ar putea deveni un spațiu de distracții?

2. Grădinile suspendate de la Hotelul Park Royale din Singapore (Grădinile suspendate din Babilon)

Foto: Basile Morin / Wikimedia Commons

Încă nu există dovezi arheologice concrete care să ateste existența palatului cu Grădinilor Suspendate din Babilon, construit drept cadou de regele babilonian Nebuchadnezzar al II-lea (care a domnit între anii 605-562 i.Hr.) pentru nevasta sa, Amytis din Media, care ducea dorul după peisajele verzi și vegetația de acasă. Ingineria modernă a putut să le recreeze pe multe clădiri. Însă nimic nu se compară cu grădinile suspendate de la Hotelul Park Royale din Singapore, o adevărată minune arhitecturală orientală, proiectată de WOHA, CapitalLand și TEP Consultants, inaugurată în 2013.

Cu o înălțime de 16 etaje, și suprafață de 15 000 m2, hotelul are terase interioare și exterioare cu grădini grandioase, pereți verzi, sistem de irigare, alimentate de panouri solare. Hotelul are 367 de camere, spa, săli de fitness, piscine, restaurante și baruri. Este cu siguranță ceva demn de o regină ca Amytis sau de oamenii de afaceri din Singapore.

3. Clădirea Curții Supreme din Washington D.C. (Templul lui Artemis din Efes)

Maiestosul templu al zeiței Artemis din Efes, Turcia de azi, a fascinat autori istorici ca Herodot. Construit ca un lăcaș de cult în epoca de bronz, a fost distrusă de o inundație în secolul al VII-lea i.Hr., reconstruit în 550 i.Hr. de către regele Croesus al Lidiei, proiectat de arhitectul cretan Chersiphron, a rezistat două secole până când în 356 i.Hr., în anul nașterii a lui Alexandru cel Mare, a fost incendiat de către Herostratus.

Dacă s-ar caută o replică modernă cu care să fie similară, aceasta ar fi Clădirea Curții Supreme din Washington, a cărei construire a fost finalizată în 1935, proiectată de Cass Gilbert, și imaginată de președintele William Howard Taft din anii 1910'. Clădirea, înalta de 28 metri, este spectaculoasă datorită arhitecturii neoclasice inspirată după cea grecească și sculpturilor.

La subsol are facilități de întreținere, garaj, camera poștală, la parter sau etajul 1 are birouri de informare și relații publice, o unitate de publicații, săli de expoziții, o cafenea, un magazin de cadouri și birouri administrative, la etajul 2 se află sala mare, sala de judecată, sala de conferințe și cabinetele judecătorilor, la etajul 3 sunt birourile juridice, sălile de mese și de lectură, la etajul 4 este biblioteca, iar la etajul 5 este sala de sport și terenul de baschet. Este o capodoperă arhitecturală neoclasică, doar că spre deosebire de Templul antice din Efes care era dedicat unei zeițe, acest “templu” servește și împarte justiția și dreptatea pentru cetățenii americani.

4. Statuia lui Abraham Lincoln de la Memorialul Lincoln (Statuia lui Zeus din Olimpia)

Foto: Daniel Mennerich / Flickr

Statuia lui Zeus din Olimpia a fost proiectată de scultorul Fidias în 435 i.Hr., în templul dedicat aceluiași zeu, reprezentându-l pe tron, sculptat din marmură, ornamentat cu abanos, fildeș, aur și pietre prețioase. Statuia a fost distrusă ani la rând de incendiile declanșate în anii 425-475 d.Hr.

O replică a statuii în mărime mai mică se află la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg. Însă prefer să nominalizez statuia lui Abraham Lincoln de la Washington DC ca replică ideală.

Statuia dedicată celui de-al 16-lea președinte american care a încheiat războiul de secesiune și a abolit sclavia, a fost sculptată și finalizată în 1920 de către Daniel Chester French (care s-a inspirat după statuia lui Fidias) la Memorialul Lincoln, reprezentându-l pe președinte așezat pe un tron, cu o înălțime de 5,8 metri.

Este o statuie colosală sculptată din marmură, fără niciun ornament special, care reprezintă un om modest și smerit, născut sărac, dar o mare personalitate republicană, un președinte ales de poporul american, care a luptat pentru apărarea drepturilor omului și reîntregirea Statelor Unite ale Americii, fiind total în antiteză cu absolutismul, opulența și divinitatea pe care o emana statuia aurită a lui Zeus din antichitatea grecească, ceea ce dovedește că oamenii s-au schimbat. Nu mai dedicăm statui unor zei, ci unor oameni simpli, muritori, dar remarcabili care au contribuit la îmbunătățirea societății.

5. Casa Templului din Washington D.C. și Altarul Amintirii din Melbourne (Mausoleul din Halicarnas)

Mausoleul din Halicarnas a fost proiectat și construit în anul 351 i.Hr. în Turcia de azi de către satrapul Mausolus al Imperiului Persan. Mausoleul, după care îi este preluat numele, avea că scop să servească drept mormântul său și pentru soția sa, Artemisia a II-a de Caria. Mausoleul a fost lăudat pentru arhitectura sa complexă, dar mai ales pentru sculpturi. A fost distrus de cutremure succesive în secolele 12-15, însă câteva dintre fațetele și sculpturile sale au fost recuperate de arheologi și expuse la Muzeul Britanic din Londra din secolul 19.

Pentru această minune antică, există două replici ideale care ar putea fi nominalizate.

Foto: APK / Wikimedia Commons

Prima nominalizare ar fi Casa Templului (foto sus), un templu masonic construit în Washington D.C. în anii 1911-1915 pentru a aniversa 110 ani de la fondarea Consiliului Masonic Suprem, fiind amenajată și o biblioteca publică interioară. Intrarea este notabilă datorită celor doi sfinxi care străjuiesc monumentul.

Foto: Jorge Láscar / Wikimedia Commons

A doua replică nominalizată este Altarul Amintirii din Melbourne (foto sus), Victoria, Australia, un monument construit în 1934. Nu este dedicat unui rege sau zeu, ci dedicat tuturor soldaților australieni căzuți în primul război mondial, oameni simpli care au plecat să lupte pe fronturi în afara țării lor pentru a fi alături de Imperiul Britanic și statele membre ale Antantei în lupta împotriva puterilor centrale militariste ca Imperiul Otoman și Imperiul German care căutau să preia control abuziv asupra Europei și Orientului Mijlociu.

Monumentul a fost proiectat de Phillip Hudson și James Wardrop, arhitecți și veterani ai primului război mondial. Monumentul este construit din materiale precum granodiorit și gresie, are o arhitectură neoclasică cu elemente de Art Deco, include o alee ceremonială, un grup de patru statui care reprezintă pacea, justiția, patriotismul și sacrificiul, o grădină învecinată cu lac amenajat, un cenotaf și o sculptură cu patru soldați ce transportă un camarad mort, 16 discuri de piatră care reprezintă bătălii importante la care au participat australienii, de la Gallipoli până la Ypres, coloane dorice pe exterior, un sanctuar cu coloane ionice în interior, versetul biblic din Ioan 15:13 inscripționat pe marmură (Mai mare dragoste decât această nimeni nu are, că sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi), dar și o piatră care este aliniată cu o deschidere în acoperișul Sanctuarului astfel încât o rază de soare să cadă pe cuvântul IUBIRE pe Piatră Amintirii exact la 11 dimineața pe 11 noiembrie, marcând ora și ziua Armistițiului care a încheiat Primul Război Mondial.

În cripta se află o statuie de bronz ce reprezintă un tată și un fiu, două generații care au servit în cele două războaie mondiale. Ulterior, monumentul a fost dedicat și războaielor curente de la al doilea război mondial până la războaiele din Vietnam și Irak, fiind desfășurate ceremonii funerare. Din 2002 monumentul include și o galerie unde este expus un vas al navei SS Devanha din cadrul campaniei din Gallipoli.

7. Statuia Libertății (Colosul din Rhodos)

În secolul al III-lea i.Hr., dacă erai un marinar ce naviga în Mediterana și aveai drept destinație insula Rodos, ai fi fost întâmpinat de o statuie gigantică al unui bărbat gol din bronz înalt de 30 metri, un colos ce ține în mâna o torța și cu o coroana pe cap cu razele soarelui. Mulți martori ai vremii spuneau că avea chipul zeului grec al Soarelui, Helios, alții spuneau că de fapt avea chipul lui Alexandru cel Mare personificat în zeul Helios. În mod cert, colosul din Rhodos semnifica libertatea comercială și liberă circulație pentru negustorii și marinarii din Rhodos.

Statuia a fost proiectată în 292 i.Hr. și construită în 280 i.Hr. de sculptorul Chares de Lindos pentru a celebra victoria locuitorilor insulei împotriva asediului naval condus de de regele Macedoniei de atunci, Demetrius I Poliorcetes. Statuia n-a rezistat prea mult, căci după 54 ani, în 226 i.Hr., a fost dărâmată de un cutremur. Împăratul roman Nero, inspirat de colosul din Rhodos și pasionat de cultură greacă, a construit un colos dedicat lui cu o înălțime de 30 metri, dar după moartea sa, chipul statuii i-a fost modificat pentru a-l reprezenta pe zeul Sol. Statuia a rezistat până în anul 410 când a fost distrusă în timpul jefuirii Romei de către goti, dar și datorită degradării provocată de cutremure.

În 1865, francezii, pentru a aniversa un secol de bune relații cu americanii, cât și de la obținerea independenței și fondarea Statelor Unite, au decis să le dedice o statuie care să semnifice libertatea. Aceea avea să fie Statuia Libertății din cupru, al cărui cap ce purta o coroana cu șapte fascicole de lumina și brațul ce avea în mână torța, au fost prezentate la expoziția universală de la Paris din 1878, proiectată de sculptorul Frederic Auguste Bartholdi și inginerul Gustave Eiffel.

Piesele statuii au fost finalizate, transportate către Statele Unite, statuia de 93 metri înălțime fiind asamblată și inaugurată în 1886. Spre deosebire de Colosul din Rhodos, statuia libertății a reușit să treacă testul timpului, rezistând pe soclu de 140 ani. Statuia ce o reprezintă pe zeița romană a libertății, Libertas, este vizitată anual de peste 3 milioane de turiști și a întâmpinat de un secol încoace milioane de imigranți în căutare de libertate și oportunități de îmbogățire pentru a-și face un trăi mai bun în America.

7. Farul din Changsha (Farul din Alexandria)

Foto: Wikimedia Commons

Construit de Ptolemeu al II-lea Philadelphus în anii 284-246 i.Hr., Farul din portul Alexandrei a luminat nopțile de la depărtare, devenind un ghid pentru echipajele de marinari ce străbăteau Mediterana spre Egipt. Înalt de 118 metri înălțime, lumina provocată de flacăra farului putea fi văzută pe o rază de 47 km, în vârf aflându-se statuia lui Zeus sau Poseidon. Secole la rândul însă, farul a fost afectat și degradat de cutremurele periodice încât că s-a dărâmat în 1323.

Rămășițele sale au fost găsite sub apă în 1968. Farul a impresionat atât de mult încât că multe civilizații (romani, italieni, spanioli, indieni, ruși, englezi, francezi, americani) s-au inspirat să reproducă maiestozitatea elenistică prin a construi faruri care să ofere siguranță de trecere echipajelor de marinari până la apariția sateliților și radarului.

În 2005, în Changsha, China,a fost construită o replică fidelă a farului din Alexandria, însă nu într-un port, ci în mijlocul unei așezări urbane.