Cele şapte minuni ale lumii antice au fost alese de un poet grec
Formula atât de cunoscută astăzi nu a reprezentat nicidecum vreun consens între specialişti, ci pur şi simplu o expresie literară aleasă de poetul grec Antipater din Sidon, care scria prin anul 140 a.Hr. despre locurile frumoase pe care le-a vizitat.
Pe un ton elogios, poetul se arăta extrem de încântat că a avut ocazia să admire zidurile masive ale Babilonului, imaginea impunătoare a lui Zeus pe malul lui Alfeios, grădinile suspendate, colosul lui Helios, enormul mormânt al lui Mausolos, munţii ridicaţi de om în formă de piramide. Cel mai mult l-a impresionat templul zeiţei Artemis, cea mai glorioasă privelişte cu excepţia Olimpului.
Templul din Efes, azi în Turcia, a fost ridicat în 10 ani, finalizat în jurul lui 560 a.Hr. şi finanţat de regele lydian Croesus. Arhitectul, Chersiphoron din Creta, a lucrat aproape de limita capacităţilor sale, la un moment dat ajungând în pragul sinuciderii căci unul dintre elementele structurale ce trebuiau amplasate deasupra intrării era prea masiv pentru a putea fi montat acolo. Ajutat de fiul său Metagenes, arhitectul a găsit până la urmă soluţii. Templul a fost distrus în 263 într-un raid al goţilor.
Între 466 şi 456 a.Hr., grecii i-au ridicat lui Zeus încă un templu, dar au decis să adauge şi o statuie impunătoare a acestuia. Sarcina i-a revenit lui Fidias, care a realizat o sculptură din fildeş, foiţă de aur şi pietre preţioase. După închiderea templului ca urmare a ascensiunii creştinismului, statuia a ajuns la Constantinopol, unde a dispărut în 462 într-un mare incendiu.
Turnul din Alexandria a fost vreme de secole una din cele mai înalte clădiri din lume. Terminat în prima jumătate a secolului al III-lea, avea în primul rând un scop practic. Potrivit istoricului Iosephus, lumina sa era atât de puternică încât putea fi zărită de la mai bine de 50 de km, lucru posibil datorită folosirii oglinzilor. Cutremure succesive l-au distrus de tot în secolul al XIV-lea. Antipater nu îl menţionează în lista sa cu minuni, cel care o va face mai târziu este episcopul Grigore din Tours, în locul zidurilor babiloniene.
Mausoleul din Halicarnassos, îmbrăcat în marmură şi decorat cu reliefuri splendide, era gata în 350 a.Hr. In 1494, ordinul ioaniţilor a decis consolidarea fortăreţelor din regiune şi pentru a obţine material de construcţie cavalerii au vandalizat complet monumentul până în 1522 când au descoperit şi mormântul liderului carian.
Colosul din Rhodos, deşi menţionat de 16 ori în surse, nu este însă descris cu multe amănunte, aşa că nu ştim exact nici unde se afla nici cum arăta. Chares din Lindos a dus la bun sfârşit misiunea după 12 ani, în 282 a.Hr., dar colosul a avut o viaţă scurtă. În 226 a.Hr. l-a lovit un cutremur, iar rămăşiţele au zăcut la pământ vreme de 900 ani, până la sosirea arabilor, care au jefuit Rhodos-ul şi au vândut bucăţile de bronz unor negustori evrei din Emesa. Mitul locaţiei sale la intrarea în port a fost perpetuat de un pelerin italian în secolul al XIV-lea, urmat de o mulţime de artişti.
Grădinile suspendate din Babilon se află oarecum sub semnul îndoielii. Astrologul Berossus povestea în secolul al III-lea a.Hr. că Nabucodonosor al II-lea le-a construit, dar relatarea sa este cunoscută din alte surse. Arheologii nu au depistat până acum urme de terase sau coloane, dar poate că pur şi simplu grădinile au fost înlocuite cu altceva.
Piramida lui Keops este singura de pe lista lui Antipater pe care putem să le admirăm şi noi în prezent. Egiptenii ar fi folosit nu mai puţin de 2, 5 milioane de metri cubi de calcar pentru edificiul care iniţial avea o înălţime de 146, 5 de metri, solicitând un impresionant efort tehnologic şi uman.
sursa:Historienet.no