Cel mai periculos secret al Greciei antice: era un drog halucinogen în spatele Misterelor de la Eleusis?

Timp de peste o mie de ani, la câțiva kilometri vest de Atena, în sanctuarul de la Eleusis, mii de oameni au participat la unul dintre cele mai bine păzite ritualuri ale lumii antice: Misterele Eleusine. Cetățeni, sclavi, generali, poeți – toți parcurgeau Drumul Sacru, posteau, intrau în Telesterion și ieșeau de acolo convinși că moartea nu mai are aceeași putere asupra lor.

Ce se întâmpla în interior era atât de secret, încât divulgarea ritualului era pedepsită cu moartea. Astăzi, o ipoteză veche primește un sprijin neașteptat din partea chimiei moderne.

Un studiu recent publicat în Scientific Reports sugerează că băutura sacră consumată de inițiați – kykeon – ar fi putut conține un compus psihoactiv obținut prin detoxifierea unei ciuperci extrem de periculoase: ergotul.

Mit, moarte și renaștere

Ritualul era ancorat în mitul relatat în Imnul homeric către Demeter. Zeița Demeter își caută fiica, Persephone, răpită în Infern de Hades. Durerea mamei aduce sterilitate pământului; reunirea lor restabilește ciclul vieții. Este o alegorie agrară, dar și o meditație asupra morții și reînvierii.

În fiecare toamnă, inițiații repetau simbolic această dramă cosmică. După zile de post și purificare, beau kykeon – o combinație de orz, apă și mentă. Ce urma rămâne învăluit în tăcere. Sursele antice vorbesc despre lumină orbitoare, revelație, transformare.

A fost doar sugestie psihologică? Sau chimie?

Ipoteza psihedelică

În 1978, cercetătorul R. Gordon Wasson, chimistul Albert Hofmann – celebru pentru sinteza LSD – și filologul Carl Ruck au propus că băutura sacră conținea ergot (Claviceps purpurea), o ciupercă parazită a cerealelor. Ergotul produce alcaloizi înrudiți chimic cu LSD.

Problema era evidentă: ergotul provoacă ergotism, cunoscut în Evul Mediu drept „Focul Sfântului Anton”, o afecțiune care ducea la convulsii, halucinații și gangrenă. Cum ar fi putut grecii administra o astfel de substanță fără dezastru?

Noul studiu oferă un posibil răspuns.

Transformarea otrăvii

Cercetătorii, coordonați de specialiști ai National and Kapodistrian University of Athens, au testat experimental dacă toxinele din ergot pot fi transformate în compuși psihoactivi mai puțin periculoși folosind tehnologii disponibile în Antichitate.

Prin utilizarea unei soluții alcaline obținute din cenușă de lemn – exact genul de leșie cunoscută în lumea veche – au reușit să hidrolizeze ergopeptidele toxice și să obțină LSA (amida acidului lisergic) și izo-LSA, compuși înrudiți cu LSD, dar semnificativ mai slabi.

Analizele spectroscopice au confirmat transformarea completă a componentelor toxice. Cu alte cuvinte, otrava putea fi neutralizată, lăsând intact nucleul psihoactiv.

Era posibil la Eleusis?

LSA produce efecte psihoactive la doze de aproximativ 0,5 mg. Conform experimentelor, un gram de ergot tratat ar fi putut genera această cantitate. Chiar și pentru mii de participanți, ar fi fost suficiente câteva kilograme de materie primă – o cantitate realizabilă într-o economie agrară precum cea a Greciei clasice.

Mai mult, soluția alcalină putea fi parțial neutralizată înainte de consum, prin amestec cu ingredientele kykeonului. Rezultatul nu ar fi fost o băutură corozivă, ci una potențial psihoactivă.

Autorii studiului subliniază însă că experiența nu ar fi fost doar chimică. Contextul ritualic – postul, așteptarea, mitul, participarea colectivă – ar fi amplificat orice efect farmacologic. Sursele antice descriu exact o astfel de combinație: confruntare cu moartea urmată de un sentiment de renaștere spirituală.

Citeste continuarea in Turismistoric.ro