Ce spune știința despre cele zece plăgi egiptene?

Ele sunt prezentate în Biblie ca niște calamități declanșate de furia divină. Geologii și epidemiologii nu se mulțumesc cu aceste minuni și propun propria lor interpretare. Nu mai puțin uimitoare. 

„În cea mai mare parte a timpului, Dumnezeu acționează în cadrul legilor naturale”, scrie un rabin în New York Times, pe 4 aprilie 1996. O manieră originală de a prezenta cele zece plăgi ca niște posibile catastrofe naturale, explicabile, dar direct provocate de Dumnezeu.

Jurnalul „de bord” al lui Moise este consemnat în cartea Exodului din Vechiul Testament. Cu ajutorul lui Dumnezeu, el le provoacă egiptenilor zece calamități care îl obligă pe faraon să elibereze poporul Israel din jugul sclaviei: Nilul se transformă într-un râu de sânge, tot soiul de insecte invadează țara, epidemiile se răspândesc și tot Egiptul plonjează în întuneric. Abia după cea dea zecea plagă, moartea tuturor întâi născuților egipteni, faraon cedează în sfârșit. Arheologul Israel Finkesltein explică cum textul Exodului împrumută elementele sale istorice și geografice la epoci atât de diferite, încât e foarte dificil să datezi aceste evenimente.

Pot fi situate în timpul domniei lui Ahmose I (1580-1558 î.e.n.), Ramses al II-lea (1304-1236), dar și Psamtik I (663-609) și Nekao al II-lea (609-594). Cât privește locul celor zece plăgi, se poate menționa Avaris, în Delta Nilului, capitala dinastiei semite a hyksoșilor; orașul lui Pi-Ramses, citat în Biblie (situat pe ruinele Avarisului), care a fost în mod misterios abandonat în jurul anului 1060, cu siguranță în urma secării brațului celui mai estic al deltei Nilului.

Stela Furtunii descrie un cataclism

Nu există nicio dovadă istorică sau arheologică relatând un exod al poporului evreu – un popor al cărui primă mențiune apare pe stela faraonului Meneptah, datând din 1210. Cu toate acestea, am putea cita Papirusul Ipou-er (între 2150-1750) care descrie invazia hyksoșilor, izgoniți în jurul anului 1580 înaintea erei noastre, și catastrofe naturale în serie („Nilul s-a preschimbat în sânge”).

Stela Furtunii, edificată în timpul faraonului Ahmose și reinterpretată recent de către egiptologii Nadine Moeller și Robert Ritner, descrie vânturi înfricoșătoare care ar fi fost o consecință a erupției vulcanului Thira (Santorin), în Grecia: „Furtuna a cauzat întuneric în toată regiunea de Vest”, un întuneric care evocă tenebrele celei de-a noua plăgi... Geologii Bill Ryan și Gilles Lericolais văd în expulzarea hyksoșilor de către faraonul Ahmose posibilele origini ale textului evreiesc al Exodului. Acești doi oameni de știință sunt, de asemenea, interesați de Stela Furtunii și de dovada sa a erupției catastrofale a vulcanului Thira, între 1628 – 1600, cenușa căruia a fost găsit în Delta Nilului. Acest uriaș nor de particule vulcanice ar fi fost, potrivit lor, la originea tulburărilor climaterice susceptibile de a cauza toate plăgile descrise în Biblie. Primul care a făcut această legătură, în 1971, a fost geologul olandez Rein W. Van Bemmelen. „A urmat o răcire globală a climei care a durat cinci ani”, explică Bill Ryan, care se bazează pe studiul inelelor anuale ale arborilor în Anatolia. Aceasta a dus la recolte proaste, slăbind astfel Babilonul, hambarele cu grâne ale căruia au fost furate de hitiți.

La rangul de suspecți – bacteriile și virușii

La rândul lor, hyksoșii, sprijinul de bază al cărora era Babilonul, au fost slăbiți și expulzați din Avaris de către tebani. Pentru Ryan și Lericolais, această înlănțuire de evenimente dramatice a rezultat din exodul hyksoșilor, din care s-au inspirat autorii Bibliei.

În 1996, epidemiologul John Marr propune o „teorie de domino”, care explică fiecare plagă. El vede în acest text „prima mențiune istorică a ceea ce numim noi astăzi maladiile emergente”. Principalii responsabili ai plăgilor ar fi fost prin urmare, potrivit lui, algele, bacteriile, insectele, virușii și mucegaiul.

Prima plagă descrisă în Biblie este cea a apelor Nilului „care se preschimbă în sânge”. Potrivit lui Marr, dinoflagelatele (organismele vegetale acvatice), acumulând oxigenul, au putut ucide peștii mâncători de broaște, ceea ce a făcut să explodeze numărul de bacterii. La rândul lor, broaștele, lipsindu-le oxigenul, au eșuat la mal, cauzând astfel cea de-a doua plagă care descrie invazia lor în case, în dormitoare, în cuptoare și în vase. Dar fără broaște care să mănânce insectele, acestea din urmă au proliferat și au indus cea de-a treia plagă: „Toată țărâna pământului se făcuse țânțari, în toată țara Egiptului”. Acești țânțari, musculițe și păduchi pot corespunde oricărei insecte, explică Marr, pentru că nu există încă nicio clasificare care să le identifice, așa cum a făcut-o Aristotel cu mii de ani mai târziu.

Marr se gândește la dipterele înțepătoare din ordinul culicoidelor, vectori ai agenților patogeni care transmit în special pesta cabalină africană (a cincea plagă egipteană). Adăugând la acest flagel o bună doză de tăuni (paraziții celei de-a patra plăgi) - și tabloul este deznădăjduitor. Cea de-a șasea plagă, provocând boli de piele la oameni și animale (furuncule), putea fi cauzată, potrivit lui Marr, de o bacterie Pseudomonas mallei, foarte răspândită în Orientul Mijlociul și în Africa, transmisă de o muscă domestică Stomoxys calcitrans.

Moștenitorii decimați de cereale killer

A șaptea plagă inaugurează episoade de grindină, ruinând recoltele și favorizând reproducerea lăcustelor, care au distrus ceea ce a rămas încă verde (cea de-a opta plagă). În sfârșit, o furtună de nisip care a cauzat trei zile de „întuneric beznă”(a noua plagă) anunță moartea întâilor născuți ai oamenilor și animalelor, provocată, potrivit lui Marr, de niște cereale care conțineau micotoxine (cea de-a zecea plagă). După cum spune el, întâii născuți sunt primii care acced la stocurile de grâne și, prin urmare, sunt cei care inhalează aceste micotoxine prezente în aer. Evreii din „ținutul Gosen” (în estul deltei Nilului) au fost, după cum susțin ei, salvați de aceste plăgi.

Această teorie nu are nimic în comun cu ipoteza psihiatrului Immanuel Velikovsky care afirmă că praful unei comete e cel care a înroșit apele Nilului și a despărțit apele mării...

Sursa: Historia, nr. 817, Ianuarie 2015