Ce simboliza scarabeul, obiectul decorativ preferat al egiptenilor antici?
Scarabeul este unul dintre cele mai cunoscute simboluri utilizate de către vechii egipteni. Faraonii s-au închinat acestora și, cel mai probabil, aveau o importanţă sacră pentru ei – așa cum este crucea pentru creștini.
Colecționarea antichităților egiptene a fost practicată de muzeele europene începând cu sec. al XIX – lea nu doar ca urmare a interesului pentru Egiptul antic, considerat leagăn al culturii omenirii, ci mai ales în scopul educării publicului larg. Colecția de antichități egiptene din Muzeul Național al Banatului este formată din 52 de piese: 17 amulete, 5 scarabei și un scaraboid, 13 figurine ușabti, 3 statuete, 1 statuie și alte câteva elemente surpriză.
Piesa din fotografie face parte din colecția Muzeului Național al Banatului, fiind o donație din partea lui Maximilian Herz. Misteriosul scarabeu provine dintr-un mormânt din Memphis și pare a fi fost o amuletă atașată de țesătura de pe pieptul unei mumii. Baza scarabeului este gravată cu un copil așezat cu fața spre dreapta (privitorului). Însemnele ce pot fi citite sunt „Pa khered n Re” („Copilul lui Re”), semne ce apar în interiorul unui cadru oval.
Steatitul, materialul din care a fost confecționată amuleta, are o putere (pare-se) specială, fiind capabil să conducă o persoană decedată către o viaţă nouă, veşnică. Inițiații scarabei au servit drept simboluri ale esenței nepieritoare, ale nemuririi şi învierii. Dar în viaţa „pământească”, reprezentările scarabeului erau păzitori ai caselor şi paznici ai inimii omului.
Faptul că s-au gasit atât de mulți scarabei din piatră dovedește că aceștia erau unul dintre obiectele decorative preferate ale egiptenilor. Datorită legăturii sale cu Soarele, scarabeul simboliza partea sacră din natura omului. Aripile sale frumoase erau ascunse sub carapacea sa lucioasă simbolizând sufletul înaripat al omului ascuns în al său înveliș terestru.
Scarabeul sub lupă
Capul (clypeus [scut], frons [fața], ochii, gena [obrajii] și pronotum [segmentul dorsal al prothorax-ului] sunt bine reprezentate. Un șanț separă pronotum de elitre, care sunt despărțite printr-o linie. Membrele anterioare, din mijloc și din spate bine delimitate. Perforație longitudinală, partea din față a capului (scutul) este ciobită, iar baza spartă în mai multe locuri (sus, jos, stânga și dreapta). Material: steatit, cu glazură verzuie (și unele pete portocalii pe spate). Dimensiuni: lungime 1,85 cm; lățime 1,51 cm; înălțime 0,9 cm. Datare: Dinastiile 19-22.
Foto: Muzeul Național al Banatului