Câţi ţărani au fost ucişi la 1907. Adevărul despre înăbuşirea în sânge a ultimei mari răscoale ţărăneşti din Europa

Răscoala de la 1907 a fost înăbuşită în sânge de autorităţi. Documentele vremii arată cum au fost schingiuiţi şi omorâţi de armata română răsculaţii. Numărul morţilor este aproape necunoscut chiar şi astăzi.

În februarie-martie 1907, regatul României fierbea. Ţăranii din judeţul Botoşani au pornit o răscoală care s-a întins în toată ţara. Înarmaţi cu tot ce aveau prin jurul casei, aceştiau devastau conacele, casele arendaşilor dar şi oraşele care se aflau în vecinătate. Nemulţumirile ţăranilor s-au acumulat pe fondul sărăciei, a lipsei de pământ, a obligaţiilor tot mai mari puse ca un jug greu pe spinarea oamenilor pământurilor. 

Ţăranii analfabeţi şi săraci, în mare parte, erau păcăliţi la împărţeala pământurilor şi exploataţi de moşieri şi arendaşi. Era ultima mare răscoală ţărănească din Europa. Autorităţile au fost depăşite total de această amplă mişcare ţărănească. Guvernul conservator al lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a clacat. 

La 12 martie 1907 a fost ales un nou guvern, liberal de această dată, condus de D.A. Sturdza. Generalul Averescu, viitorul erou al primului război mondial devenea ministru de război iar Ion I.C. Brătianu era numit ministru de interne. Averescu şi Brătianu s-au întâlnit şi au elaborat planul de înăbuşire a răscoalei. În 10 zile cea mai mare răscoală ţărănească a secolului XX a fost înăbuşită în sânge.

Oameni împuşcaţi şi gospodării rase de pe faţa pământului cu tunul

Planul a fost întocmit fără ezitare. Noul Guvern a decretat mobilizare generală, iar trupe de infanterie şi cavalerie au fost comasate în calea ţăranilor sau trimise contra lor. Inclusiv artileria era inclusă în acest plan de acţiune. Generalul Averescu explică cum s-a pus la punct acest plan într-un memoriu adresat patriarhului Miron Cristea. 

” În ziua de 13 martie, înţeleptul nostru suveran de atunci regele Carol I mi-a făcut înalta cinste de a-mi încredinţa conducerea Ministerului de Război, pentru restabilirea ordinei în ţară, acordându-mi şi întreaga sa încredere.Mi-am întocmit numaidecât planul de acţiune în cursul unei singure săptămâni, după punerea lui în aplicaţiune, ordinea era restabilită.La prima şedinţă a Consiliului de Miniştri, preşedintele de minister  m-a înştiinţat că Parlamentul m-a împuternicit să proclam starea de asediu. Am luat act de această comunicare, dar am declarat că nu am deloc intenţiunea să uzez de starea de asediu şi faptele au dovedit că în adevăr măsurile de rigoare înrăutăţeau în loc de a îmbunătăţi starea de lucruri.”, se arată în acest memoriu. Deşi nu s-a dorit luarea măsurilor prevăzute de starea de asediu, lucrurile au scăpat de sub control.  

Primii morţi au apărut la Botoşani, când s-a tras asupra ţăranilor şi mahalagiilor care atacaseră corpul de soldaţi care păzea bariera târgului Botoşani. În urma tirului, au murit patru oameni şi alţi şapte au fost răniţi. Cele mai grave incidente au avut loc în Oltenia, acolo unde Corpul I de armată condus de generalul Petru Năsturel a făcut prăpăd în satele de răsculaţi. Însăşi generalul Averescu a notat atrocităţile şi a luat măsuri. „Din nenorocire, comandantul Corpului I de armată influenţat de teroarea care cuprinsese pe arendaşii şi proprietarii din Oltenia, a dat din iniţiativa sa ordine foarte severe care aplicându-se au provocat o reacţiune cu adevărat sălbatecă.Au fost incendieri, omoruri, schingiuiri, violuri de femei şi fete, în sfârşit orori. Cum am aflat de acest lucru, am dat ordin prin telegraf a se pune capăt oricărei acţiuni de reprimare fără aprobarea mea personală şi tot prin telegraf am chemat pe cei doi comandanţi de divizie pentru a le cere socoteală pentru derogarea de la ordinele şi instrucţiunile mele.”, preciza Averescu în acelaşi memoriu. 

Omorurile au început în toată ţara în ciuda apelului la moderaţie, despre care vorbea Averescu. ” Sectorul regimentului 5 roşiori. În Salcia împuşcat 5 capi de răscoală, distrus casele a trei răsculaţi. În Cătunele împuşcat 3 capi de răscoală. În Pristol împuşcat 7, distrus 5 case. În Gârla Mare împuşcat 3, distrus 12 case. În Jiana Veche împuşcat 5, distrus 4 case. Restul satelor linişte.”, se arată în raportul generalului Lambrino către Ministerul de Război şi Ministerul de Interne. Era doar o mică parte din acest raport şi din totalul celor împuşcaţi şi a caselor de ţărani distruse. Istoricii arată că s-au folosit şi tunurile. 

„Atât în timpul răscoalei, cât şi după înăbuşirea acesteia, s-a desfăşurat o amplă campanie de pedepsire a „capilor” răscoalei, precum şi a satelor în care s-au înregistrat cele mai mari violenţe. Pentru intimidarea ţăranilor s-a tras cu tunurile asupra acestor sate, distrugându-se numeroase gospodării.”, scria pe pagina sa personală de internet profesorul universitar doctor Ioan Scurtu. După 10 zile, cu soldaţii şi tunurile, ţara a fost ”pacificată” iar regele Carol I mulţimea armatei care din punctul său de vedere s-a ridicat la înălţimea chemării sale.Citeste mai mult: adev.ro/oac0aw