Câți prizonieri români au fost repatriați din Germania la sfârșitul Primului Război Mondial

În timpul Primului Război Mondial, 142.653 de prizonieri români au ajuns în lagărele germane, cei mai mulți fiind eliberați și repatriați începând cu luna februarie 1919, ca urmare a eforturilor unei Misiuni militare române la Berlin și sprijinului acordat de Comisia interaliată din capitala germană. Dintre prizonierii români aflați în Germania, numai 99.197 s-au mai întors acasă, restul fiind declarați decedați, dispăruți sau evadați.

În acest sens, prin raportul nr. 266/10 februarie 1919, șeful Misiunii militare române din Berlin, locotenent-colonelul Emanoil Lupașcu, îi comunica atașatului militar român la Paris că „primul tren sanitar, plecat din Koenigsberg în ziua de 4 februarie, a ieșit din Germania în ziua de 7 februarie prin Annaberg-Oderberg, cu 303 bolnavi și debili, cu destinația București. Un al doilea tren sanitar a plecat în ziua de 7 februarie din Danzig, iar al treilea e prevăzut a pleca în ziua de 12 din Goettingen. Am mai obținut în afară de acestea încă 2 trenuri sanitare germane care vor fi și ele expediate până la 20 februarie”.

Acest raport conține oferă mai multe informații cu privire la problema repatrierii prizonierilor români din Germania la sfârșitul Primului Război Mondial: 

„În general repatrierea prizonierilor a fost întârziată până în prezent de următoarele cauze: 

1. Lipsă de bunăvoință din partea guvernului și autorităților germane care sperau să obțină eliberarea prizonierilor din armata Mackensen;

2. Opozițiunea guvernului ungar de a permite trecerea transporturilor de prizonieri români, opozițiune învinsă în urma intervenției noastre prin dl. general Dupont;

3. Lipsa de material rulant și mai cu seamă de cărbuni. Această chestiune a prezentat cele mai mari dificultăți, întrucât guvernul german nu voia să pună la dispoziție vagoane și combustibil decât până la frontiera Germaniei, iar statele ungar și austro-german se găsesc în cea mai îngrozitoare lipsă de cărbuni.

Chestiunea materialului rulant a fost rezolvată: 

a) Guvernul german declarându-se dispus a pune la dispoziție vagoane până la Brașov 

b) Obținând material cehoslovac și austro-german pentru transportarea prizonierilor noștri de la Oderberg la Brașov, pentru cazul când Germania ar reveni asupra dispozițiunilor luate sau nu ar fi în stare a le respecta. Primele trenuri cehoslovace, ducând fiecare câte 800 de prizonieri, vor pleca din Oderberg la 11 și 12 februarie.

Chestiunea cărbunilor este și ea pe cale a fi rezolvată, întrucât am adunat până în prezent 36 vagoane la Oderberg; ele vor fi atașate fiecărui tren în parte, întrucât depozitele făcute în Ungaria nu ar prezenta nici o siguranță. Ca o dovadă a importanței chestiunii cărbunilor, adaug că transporturile sârbești, care au început la 1 februarie și care nu au dispus de asemenea rezerve de cărbuni, s-au oprit în statul austro-ungar din lipsă de combustibil.

În afară de aceasta, se lucrează cu febrilitate pentru a se putea face eventual repatrierea pe calea Dunării, amenajându-se șlepuri pentru transportul prizonierilor. Comisiunea interaliată din Berlin a cerut mareșalului Foch aprobarea de a numi o subcomisiune interaliată la Budapesta care să coordoneze mișcările vaselor întrebuințate în acest scop și să faciliteze trecerea prin diferitele state riverane. 

Prin toate măsurile luate avem reale motive a spera că repatrierea prizonierilor aflați în lagăre și pe la comandouri să fie terminată până la 1 martie, rămânând a ne ocupa ulterior de adunarea și repatrierea celor rătăciți, a căror număr pare a fi destul de însemnat”. 

99.197 de prizonieri români s-au întors acasă

În primăvara anului 1919, Misiunea militară română din Berlin a intermediat repatrierea, prin centrul de la Oderberg, a 1.218 ofițeri și 37.024 grade inferioare. Prizonierii a fost trimiși în carantină la Brașov, Turnu Severin și Cotroceni-București. 

În urma revoluției din Germania, un număr semnificativ de prizonieri români au fugit din lagăre, răspândindu-se în țările vecine, parte din ei s-au recuperat prin stațiunile de etape instalate la Oderberg, Cracovia, Passan și Viena, repatriindu-se în țară un număr de 1.614 ofițeri și 6.000 grade inferioare. 

Către sfârșitul anului 1919, în lagărele germane nu mai exista nici un prizonier român. În total, în anii 1918-1919, din Germania au fost repatriați 99.197 de prizonieri români.