Câteva din cele mai cunoscute filme și seriale care dau viață Evului Mediu

Evul Mediu milenar a reprezentat o epocăfascinantănu doar pentru autorii de cărţi, cişi pentru regizori. Câteodatăidealizatşi romantizat, alteori a fost defăimatşi redat ca o epocă întunecată. Deseori, lumea medievalăe redatăca fiind coruptă, mizerabilă, deplorabilă;o  lume în care  Războiul,  Foametea, Ciumaşi Moartea sunt prezente la tot pasul.În oricare film sau serial apareşi personajul colectiv- ţăranii:eiîndurăconditile dificileşi sunt nevoiţi săsupravieţuiascămuncind din greuîn viaţa de zi cu zi, dar sunt manipulaţi cu ideea că lumea materială e trecătoare şi că pe măsura faptelor lor, vor fi răsplătiţi cu viaţa veşnică după moarte, mulţumindu-se astfel să-şi ducă existenţa precară. 

Ţărănimea apare subjugată de instituţii religioase, de oameni bogaţi şi conducători ambiţioşi cu familii în care izbucnesc intrigi ce schimbă cursul istoriei. Războiul e ecranizat cu toate ororile şi cruzimile sale, dar şi cu asedii redate cu o mare grandoare. Pământurile cultivabile sunt principalele resurse pentru care nobilii  duc o luptă crâncenă cu  alţi nobilii, baroni, duci sau conţi sau cu alte regate, civilizaţii şi culturi necunoscute şi neînţelese. Nu lipsesc idila de dragoste sau rivalitatea dintre doi protagonişti de rang nobiliar pentru mâna unei prinţese sau pentru tron. Ca în oricare operă literară medievală, în fiecare film sau serial apare un erou idealist, un cavaler, un simplu cleric sau un cărturar erudit care luptă să schimbe orânduirea feudală şi să împarte dreptatea. Sunt filme şi seriale care încearcă să respecte acurateţea istorică şi să redea Evul Mediu aşa cum era.

Pe perioada Evului Mediu Timpuriu (considerată “epoca întunecată” în care se dispută autenticitatea evenimentelor  aflate între adevăr şi mit în absenţa multor surse scrise în Europa de după colapsul Imperiului Roman de Apus), s-au produs filme pe teme mitice ce tratau personaje ca Regele Arthur (cel mai bun film fiind “Excalibur”), Beowulf, Hamlet sau Tristan şi Isolda. S-au produs şi filme de inspiraţie istorică, bazate pe fapte reale.

În 1958 este lansat “The Vikings”, regizat de Richard Fleischer, în care au jucat actori ca Kirk Douglas şi Tony Curtis. Povestea se desfăşoară în secolul X, în vremurile când vikingii terorizau insulele britanice. Ernest Borgnine, care îl joacă pe Ragnar Lodbrok, îl ucide pe regele Northumbriei în timpul unui raid şi o seduce pe soţia acestuia. Tony Curtis interpretează rolul lui Erik, fiul nelegitim al lui Ragnar, care a fost răpit şi crescut ca sclav de vikingi, va ajunge ulterior să-l înfrunte pe fratele său vitreg, Einar (jucat de Kirk Douglas) în rivalitatea pentru printesa creştină, Morgana. Sunt redate câteva aspecte din modul de viaţă al vikingilor, precum şi o ceremonie funerară spre final.

În 1976, regizorul american de origine siriană, Moustapha Akkad, a lansat filmul “The Message” în limba arabă (relansat în limba engleză în anul următor). Plasat în Arabia secolului VII, filmul prezintă începuturile şi expansiunea Islamului şi viaţa profetului Mahomed. Pentru a respectă tradiţiile şi regulile islamice, personajul profetului Mahomed nu apare în film, personajul principal fiind Hamza, unchiul profetului, care conduce lupta  alături de adepţii Profetului  împotriva liderului oraşului Mecca, Abu Sufian. Evenimente cruciale ca “Hegira”(plecarea profetului de la Mecca la Medina în 622) sau bătăliile de la Badr sau Uhud sunt redate cu acurateţe istorică. Filmul a fost nominalizat la Oscar pentru coloana sa sonoră.

În 2013, premiera serialului “Vikings”, produs de Michael Hirst,  are loc pe canalul de televiziune de documentare istorice şi reality-show History. Serialul este inspirat după legenda războinicului viking, Ragnar Lothbrock, care a devastat Franţa şi Marea Britanie de azi. De la un simplu fermier, Ragnar ajunge navigator care prăduieşte Anglia şi ajunge ulterior regele Danemarcei cu sprijinul familiei sale şi a altor războinici:fratele său Rollo, fiul său Bjorn, şi nevestele sale, Lagertha şi Aslaug. Devotat zeilor, se consideră descendentul lui Odin. Deşi a avut succes şi are sute de mii de spectatori, serialul are probleme în ce priveşte acurateţea istorică şi ordinea cronologică a evenimentelor, serialul debutând în 793 odată cu raidul asupra mănăstirii Lindisfarne ca în următoarele sezoane să fie întâlnite personalităţi precum regele Carol cel Pleşuv sau Ælla de Northumbria care au trăit abia pe la mijlocul secolului al IX-lea, protagonistul Ragnar ajungând să arate la fel de tânăr chiar şi la vârsta de 80 de ani. Producătorul a afirmat că şi-a luat libertatea de a modifica cursul istoric, declarând că nimeni nu ştie cu exactitate ce s-a întâmplat în trecut.

Chiar şi aşa, serialul redă multe dintre aspectele vieţii civile şi militare ale vikingilor cu exactitate:locuinţele, armele, echipamentele, hainele, ocupaţiile, navigaţia, căsnicia, credinţele, ritualurile religioase (inclusiv şi ritualul funerar). În serial este prezentă şi răspândirea creştinismului. Producătorii au ales de asemenea să-i prezinte pe vikingi cu frizuri atipice şi îndrăzneţe.

Serialul a fost primit de critici ca fiind natural şi autentic, punând accent pe caracterul personajelor, societate şi competiţia pentru obţinerea puterii.

În 2016 urmează să fie lansat şi cel de-al patrulea sezon.

Trailer:

Pentru perioada Evului Mediu Tarziu, poate că prima capodoperă  cinematografica de acest gen a fost “The Passion of Joan of Arc”, producţie franceză alb-negru, fără sonor, lansată în 1928, ce prezintă judecată şi condamnarea Ioanei d’Arc, obligată să-şi nege în faţa tribunalului viziunile pe care ea le pretinde a fi mesaje divine. Procesul, condamnarea şi execuţia Ioanei d’ Arc au loc în aceeaşi manieră dramatică ca a lui Iisus. În 1999 a fost produs un alt film cu Ioana d’Arc, The Messenger:The Story of Joan of Arc, cu Mila Jojovich, povestea punând accent pe latura războinică a personajului feminin.

În 1960 apare producţia poloneză “Krzyzacy” (Black Cross), cu acţiune plasată în Commonwealth-ul Polonez-Lituanian din secolul XV care duce lupte grele împotriva Ordinului Cavalerilor Teutoni, rivalitate care are ca punct culminant Bătălia de la Grunwald din 1410. Se încearcă să se emită o lecţie de învăţăminte că orice tentativă de deznaţionalizare a poporului polonez va eşua.

În 1961, Anthony Mann lansează filmul “El Cid”, în care joacă actori ca Charlton Heston şi Sophia Loren, care prezintă o poveste romantică despre viaţă cavalerului creştin castillian, Don Rodrigo Diaz de Vivar, numit El Cid care în secolul XI a luptat împotriva almoravizilor şi a contribuit la debutul Reconquistei. A fost unul dintre filmele de inspiraţie istorică medievală cu cel mai mare succes financiar:30 milioane $ în Box Office. A primit trei nominalizări la Oscar pentru cea mai bună scenografie color sau  cea mai bună coloană sonoră (compusă de Miklos Rozsa) şi a primit trei nominalizări la Globul de Aur pentru cea mai bună dramă în 1962.

În 1964 este lansat filmul “Becket”, o producţie americano-britanică, inspirată după lucrarea “Becket or the Honour o God”de Jean Anouilh. Producţia a fost lansată de Paramount Pictures, regizată de Hal B. Wallis şi Peter Glenville. Au jucat mari staruri de cinema că Richard Burton în rolul lui Thomas Becket şi Peter O’Toole în rolul regelui Henri al II-lea. A câştigat două premii la Globul de Aur pentru cel mai bun actor sau premii Oscar pentru cea mai bună interpretare .

În 1966, sovieticii lansează filmul “Andrei Rublev”, un film despre un pictor de icoane rus din secolul al XV-lea, redând un portret realistic al Rusiei medievale ce avea o identitate creştină. Sunt expuse teme care includ libertatea artistică, cea religioasă, ambiguitatea politică sub regim opresiv. Filmul nu a putut fi lansat în Uniunea Sovietică decât după mulţi ani, abia în 1971, când s-a difuzat o versiune cenzurată. În 1969, filmul a fost premiat la Cannes. Este considerat ca fiind unul dintre cele mai bune filme istorice făcute vreodată.

În 1968 apare “The Lion în Winter“, produs de Anthony Harvey, inspirat după piesa de teatru realizată de James Goldman. Cu mari staruri precum Peter O’Toole în rolul regelui Henri al II-lea, Katharine Hepburn în rolul reginei Eleanor de Aquitania, sau Anthony Hopkings în rolul lui Richard Inimă de Leu   şi o poveste plină de intrigi şi conspiraţii ce priveau succesiunea la tron şi rivalităţile dintre membrii familei regale, filmul a avut un uriaş succes:22 de milioane $ încasaţi în Box Office, 3 premii Oscar şi 4 nominalizări, un premiu BAFTA şi două premii la Globul de Aur, fără a menţiona numeroasele nominalizări. O refacere a filmului s-a produs în 2003, cu Patrick Stewar şi Glenn Close în rolurile cuplului regal.

În 1972, în Franţa, este difuzat serialul adaptat după romanul cu acelaşi nume, “Les rois maudits”, care prezintă vieţile a cinci regi din dinastia Capeţiană şi doi regi din dinastia de Valois, serialul respectiv având un uriaş succes. O altă adaptare a romanului a fost produsă din 2005.

În 1982 este difuzat  serialul “Marco Polo”, o producţie italiano-americană, ce redă călătoria exploratorului spre China.

În 1986, Jean-Jacques Annaud lansează filmul  “The Name of the Rose” ce prezintă povestea unui călugăr nonconformist franciscan din secolul XIV (Sean Connery) ce investighează morţi suspecte într-o capelă.

“Henry V”, produs în 1989, un film britanic, adaptat după lucrarea lui William Shakespeare şi regizat de Kenneth Branagh (o altă versiune a fost produsă de Laurence Olivier în 1944), cuprinde povestea tânărului rege al Angliei, Henric al V-lea (Paul Scofield), care invada Franţa pentru a-şi cere dreptul la regat şi mâna fiicei suveranului francez, Charles al Franţei. Fiul regelui, Dauphin, îl insultă pe Henri şi reizbucneste războiul de 100 de ani. Filmul a primit un premiu şi două nominalizări Oscar, patru nominalizări BAFTA şi două premii la Academia Europeană de Film.

“Braveheart” (1995), produs de regizorul Mel Gibson, cu un profit considerabil (210 milioane$), îl portretizează pe William Wallace (jucat de regizorul de origine scoţiană) care duce lupta de eliberare a scoţienilor împotriva englezilor conduşi de regele Eduard I. Povestea filmului a fost inspirată şi după poemul “The Wallace”. Din păcate suferă foarte mult din cauza lipsei de acurateţe istorică:William Wallace e idealizat, iar acţiunile sale sunt eroizate, nu există o dovadă care să presupună instituirea legii de “prima noctis” de către englezi în Scoţia, Isabella de Franţa era încă copil din punct de vedere cronologic în perioada respectivă, iar războinicii scoţieni sunt îmbrăcaţi cu kilturi de secolul XVI şi sunt pictaţi asemeni celţtilor bretoni din antichitate. Podul de la Stirling Bridge în timpul bătăliei este absent. Istoric, Robert Bruce nu l-a trădat pe William Wallace. Filmul a primit 5 premii şi 5 nominalizări Oscar, un premiu şi 3 nominalizări la Globul de Aur şi 3 nominalizări BAFTA.

Trailer:

În 2005, Ridley Scott a lansat filmul “Kingdom of Heaven”, cu acţiune plasată cu puţin timp înainte de cea de-a treia cruciadă. Filmul redă atmosfera întunecată a evului mediu, scoţând în evidenţă aspecte ale mediului de trăi, cu efecte impresionante şi o coloana sonoră excepţională. Personajul principal, Balian de Ibelin (Orlando Bloom), călătoreşte spre Ţară Sfânta într-un pelerinaj pentru iertarea păcatelor sale şi se găseşte însă în postura de apărător al Ierusalimului în faţă forţelor musulmane conduse de Saladin şi în rivalitatea cu Guy de Lusignan, liderul ordinului Cavalerilor Templieri.

Deşi a avut succes profitabil (211 milioane $), filmul are destule greşeli privind acurateţea istorică, ca exemplu:asediul de la Kerak nu mai are loc în urma negocierii dintre Baldwin, regele Ierusalimului, şi Saladin, deşi în realitatea istorică, asediul s-a desfăşurat, însă s-a încheiat cu o retragere tactică a musulmanilor. Intriga e inspirată din filmul “Lawrence al Arabiei”.

Asediul Ierusalimului e aşa de spectaculos redat că pietrele lansate de catapultele musulmanilor pătrund şi distrug  zidurile oraşului asemeni unor ghiulele dintr-o singură lovitură. În film, în negocierea purtată dintre Balian şi Saladin, cel dintâi ameninţă că va distruge Domul Stâncii şi toate clădirile de cult, dar este omis faptul acesta mai ameninţase să ucidă 5000 de sclavi musulmani dacă nu oprea asediul. Filmul abundă în clişee, precum scena de la final în care Saladin intră într-o biserică şi preia o cruce de pe podea . Templierii sunt defăimaţi exagerat, iar personalităţile agresive ale lui Guy de Lusignan şi Raynold de Chatilon sunt exagerate. Acţiunile comise de ei în a provoca musulmanii la război hărţuind caravanele musulmane nu au surse credibile .Se pune accentul pe corectitudine politică şi religioasă, pe vinovăţia cruciaţilor care par a fi singurii vinovaţi pentru cruzimile cruciadelor, doar musulmanii fiind absorbiţi de toate atrocităţile comise în perioada respectivă, Saladin având motivul justificat de a cuceri Ierusalimul, împins de la spate de  anturaj, deşi în realitatea istorică, Saladin chiar avea intenţia să cucerească Ierusalimul. A primit un premiu de la Academia Europeană de Film.

Trailer:

“Apocalypto” (2006) a fost un alt film produs de Mel Gibson, amplasat în Guatemala precolumbiană, în anul 1511. Povestea are ca personaj principal un bărbat provenit dintr-un trib, numt “Labă de Jagua”, răpit alături de consătenii lui de către un grup de războinici maiaşi ce trebuia să-i aducă în capitală maiasa pentru a fi jertfiţi zeului Kukulkan spre a se milostivi şi a le aduce ploaie maiasilor, aflaţi într-un îndelungat declin datorită secetei şi sărăciei. Dar protagonistul scapă căci în momentul de dinaintea sacrificiului, are loc o eclipsă care se anunţă a fi un semn divin favorabil. Protagonistul este urmărit însă de războinicii maiaşi în junglă şi este nevoit să planifice capcane şi să-i înfrunte pe aceştia prin orice mijloace pentru a ajunge la familia sa lăsată lângă locul de unde fusese răpit. Filmul are în distribuţie actori nativi americani şi toate dialogurile sunt vorbite în limba maya Yucatec. Societatea maya  este redată ca o societate sadică şi crudă, preoţii şi populaţia având nevoie mare de sânge uman spre a mulţumi zeii. Însuşi regizorul a comparat sălbăticia conducerii mayaşe cu administraţia Bush. Mulţi critici au considerat că filmul aduce jigniri civilizaţiei mayaşe, fiind portretizată extrem de negativ. Sacrificiul uman însă este preluat după cel aztec. În ciuda controverselor, filmul a primit 3 nominalizări Oscar şi o nominalizare la Globul de Aur.

Trailer:

“Mongol:The Rise of Genghis Khan”(2007), film rusesc produs în colaborare cu companii din Germania şi Kazakhstan, regizat de Sergei Bodrov, prezintă tinereţea şi ascensiunea lui Genghis Han (Tadanobu Asano), ca prima parte a unei trilogii. În întreg filmul au jucat actori chinezi şi mongoli, dialogurile fiind în întregime vorbite în mandarină şi mongolă. Ca un film violent ce a avut succes, a primit premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 2008 şi o nominalizare la Academia Europeană de Film.

Trailer:

“The Pillars of the Earth” (2010), serial inspirat după cartea cu acelaşi titlu, redă construirea unei catedrale în 8 episoade într-o perioadă tumultoasă social şi multe aspecte privind traiul medieval.

Trailer:

“Fetih 1453 “(2012), film turcesc regizat de Faruk Aksoy cu multe elemente propagandistice favorabile istoriei otomane spre a omagia trecutul glorios al turcilor, prezintă asediul Constantinopolului de către turcii conduşi de Mehmed al II-lea. Deşi a avut un profit enorm, se simte lipsa acută a acuratetei istorice. Împăratul Constantin al XI-lea este demonizat, prezentat că hedonist, iar Sultanul Mehmed al II-lea este idealizat şi eroizat.Către final, este omisă prăduirea oraşului de către turci, dar locuitorii îl primesc cu bucurie pe sultan . Înfruntarea dintre Ulubatlı Hasan şi Giovanni Giustiniani, apărătorul oraşului, pare preluată dintr-un film de arte marţiale. În ciuda defectelor, filmul este impresionant în privinţa prezentării computerizate a Constantinopolului.

Trailer:

În 2014 a fost lansat serialul “Marco Polo” ce prezintă rivalitate, intrigi sexuale, trădare pe care le înfruntă protagonistul în drum spre China.

Trailer:

Surse:

·        Cinemagia

·        Wikipedia

·        IMDb

·        You Tube