Catedrala romano-catolică „Sfântul Iosif”, construită de primul arhiepiscop trimis de Vatican la București
Catedrala romano-catolică „Sfântul Iosif” a fost construită în anul 1883 după planurile arhitectului Friedrich Schmidt din Viena, în timpul misiunii arhiepiscopului Ignace Paoli, primul arhiepiscop catolic trimis de Vatican la București.
Datorită implicării și personalității sale marcante, Paoli a rămas cunoscut ca unul dintre cei mai importanți și devotați slujitori ai Bisericii catolice. Numele său este, în primul rând, asociat cu grandioasa catedrală „Sfântul Iosif”, scrie Casa Filipescu Cesianu, pe pagina de Facebook a muzeului.
Datorită impresionantei sale activități în Italia, Anglia, Irlanda și Statele Unite, Papa Pius al IX-lea îl numește în 1870 administrator apostolic al Valahiei, cu reședința la București. Este începutul unui drum lung, dar roditor. Catedrala „Sfântul Iosif” s-a înălțat cu jertfa vieții sale.
„Am lăsat pentru voi un monument frumos și demn de religia noastră: catedrala”, spunea arhiepiscopul Paoli în 1883, reîntors după o vizită la Roma, la Papa Leon al XIII-lea. Iubit și apreciat de comunitatea bucureșteană, arhiepiscopul Paoli a rămas până astăzi în inimile credincioșilor catolici. Mormântul său se află în capela „Sf. Ana” din cimitirul Bellu, loc unde, din 1885, de la moartea sa, credincioșii catolici îi aduc cu fiecare ocazie un pios omagiu.
Catedrala „Sfântul Iosif” a fost construită pe două terenuri din mahalaua „Stejarului” cumpărate de episcopul Ignazio Paoli în anii 1872 și 1873. Strângerea fondurilor necesare înălțării catedralei s-a făcut cu ajutorul a numeroși binefăcători din țară și străinătate. La începutul anului 1873, episcopul Paoli pornește într-o călătorie în Europa pentru colectarea fondurilor necesare.
Rugăminților sale de ajutor i-au răspuns cu generozitate episcopi, preoți parohi, călugări, dar și simpli credincioși din Bavaria, Austria, Ungaria, Franța, Belgia, Monaco, Italia, Spania și America. Episcopul Paoli era de neoprit, construirea catedralei era opera vieții sale. În anul 1883, când a fost terminată, acesta îi scria plin de emoție nunțiului apostolic de la Viena, mons. Vannutelli:
„Vin de prin sate, în grupuri, pentru a vedea noua biserică, fac semnul crucii și se roagă, plângând ca niște copii. Niciunul nu iese afară fără a depune obolul pentru terminarea bisericii. Unii exclamă cu voce tare, pentru a fi auziți: «Asta este sfânta Biserică Romană. Fiind și noi romani, aceasta este biserica noastră»”.
Inaugurarea solemnă a catedralei s-a făcut în iarna anului 1884. Au fost prezenți la ceremonie președintele Consiliului de Miniștri, ministru de externe, ministru de finanțe, primarul orașului, prefectul poliției, primul adjutant de infanterie al regelui, precum și mulți alți ofițeri și funcționari publici. Despre această importantă zi, episcopul Paoli scria:
„Cu două ore înainte de ceremonie, atmosfera deveni încărcată și începu să ningă cu fulgi mari. Cu toate acestea, o oră înainte de începerea ceremoniei solemne, biserica era înțesată de lume, astfel încât, mai bine de jumătate din cei sosiți au trebuit să rămână pe afară. Locurile de onoare, scaunele, și băncile erau de altfel rezervate de câteva zile. Floarea aristocrației românești de la București a ținut să fie de față. Ceea ce ne interesa în primul rând era asistența oficială. Era prezent întregul corp diplomatic. Apoi guvernul”.
Visul arhiepiscopului Paoli se îndeplinise, catedrala era acum o realitate.
Sursă bibliografică:
- Dănuț Doboș, Eugen Bortoș (editori), „Parohia Catedralei Sf. Iosif din București. Monografie”, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București, 2005.