Catedrala din Chartres
Catedrala Chartres este situata in orasul cu acelasi nume, la o distanta de aproximativ 80 de kilometri de Paris, fiind considerata una dintre cele mai reusite modele de arhitectura gotica din Franta. Catedrala este scaunul episcopal al diocezei Chartres, parte a provinciei catolice ecleziale din Tours. Constructia unei noi cladiri pe fundatiile romanice a inceput in anul 1145, in spiritul unei explozii de entuziasm, numita "cultul carutelor". In timpul exploziei religioase, un grup de mai bine de o mie de penitenti au tras dupa ei carute intregi pline cu provizii incluzand si pietre, lemn, grane, etc pana la locul de ridicare al catedralei.
In anul 1194, un incendiu a a distrus aproape in intregime catedrala, lasand in picioare doar frontonul de vest al acesteia. Prin urmare, partea vestica a catedralei este singura ce prezinta inca stilul gotic timpuriu.
Corpul catedralei a fost reconstruit intre anii 1194 si 1220, un timp relativ scurt tinand cont de duratele ce erau necesare ridicarii unor catedrale in timpurile medievale. Catedrale este ridicate pe o suprafata de 10.875 de metri patrati.
Chartres este o catedrala ce inspira superlativul, ceea ce justifica faptul ca doar foarte putini istorici nu i-au dedicat studii ample si descrieri pe masura. Aceste omagii sunt pe deplin meritate, caci catedrala din Chartres este cu adevarat una dintre cele mai marete si frumoase catedrale gotice din Franta.
Potrivit unor legende, din anul 876 catedrala detine o tunica ce se crede a fi apartinut Fecioarei Maria. Relicva se crede ca a fost oferita catedralei de catre Charlemagne, care la randul sau o are din timpul unei cruciade in Ierusalim.
Insa, in adevar, relicva este un dar facut de catre Charles cel Bald si s-a dovedit ca provine din Siria, neapartinand secolului intai. Timp de sute de ani, credinciosii au venit in pelerinaj la aceasta relicva, la care unii mai vin si azi. Biserica era un centru de pelerinaj renumit in secolul al XII-lea. Catedrala a fost cel mai important loc din orasul Chartres.
Aceasta era centrul economic al orasului, cat si cel mai cunoscut reper. In evul mediu, catedrala a functionat o perioada ca piata, in fiecare portal al bisericii vanzandu-se un anumit gen de produse: textile, uleiuri, vegetale si carne. De multe ori, clerul a incercat sa scoata aceasta practica din biserica, insa nu a reusit. Vanzatorii de vin nu aveau voie sa vanda vin in cripta insa aveau voie sa il vanda in nava, fiind astfel scutiti de taxele ce le erau cerute in afara bisericii.
Chiar si inainte de ridicarea catedralei gotice, Chartres era un loc de pelerinaj. In perioada Focului Sfantului Antonie, care a afectat multi oameni, cripta bisericii a fost folosita pe post de spital.
Catedrala existenta din Chartres este o alta capodopera a stilului gotic francez. Catedrala arsa in anul 1020 a fost inlocuita cu o basilica in stil romanic ce includea o cripta masiva. Proiectul a fost realizat sub conducerea episcopului Fulbert, iar mai tarziu sub conducerea lui Geoffroy de Leves.
In orice caz, supravietuind incendiului din anul 1134, care a distrus o mare parte din oras, focul a lovit din nou in iunie 1194, cand catedrala a fost atinsa de un fulger ce a aprins-o in intregime. Ce a ramas din aceasta este doar fatada vestica si cripta.
Oamenii au fost ingroziti gandindu-se ca relicva lor a ars, insa trei zile mai tarziu aceasta a fost gasita neatinsa de foc in trezoreria catedralei, impreuna cu preotii care au luat-o cu ei si care s-au inchis acolo, de teama focului.
Reconstruirea catedralei, cu ajutorul multor donatii din intreaga Franta, a inceput aproape imediat, folosindu-se planurile lasate de primul arhitect, ramas inca necunoscut. Planurile au fost pastrate pentru a se pastra inca aerul armonios al catedralei. Materialele necesare au fost carate imediat de localnici din carierele aflate la o distanta de opt kilometri.
Lucrarile au inceput in nava, iar pana in anul 1220 structura de baza a acesteia era gata, alaturi de veche cripta si portalul regal din secolul al XII-lea, care a scapat incendiului, si care au fost incorporate in noua structura. La data de 24 octombrie 1260, catedralaa fost in sfarsit inchinata, in prezenta regelui Louis al IX-lea. In orice caz, catedrala nu a fost niciodata terminata, cu tot setul de spire din proiectul initial.
Planul catedralei este cruciform, avand o nava lunga de 28 de metri si scurte transepte in aripile de sud si nord. Capatul estic este semicircular, prezentand o serie de cinci capele. Nava spatioasa are o inaltime de 36 de metri, oferind o privire neintrerupta din capatul verstic pana in absida estica, acoperita de magnificul dom. Vitraliile extraordinare ale catedralei dateaza din secolul al XIII-lea, scapand cu bucurie din razboaiele religioase ale secolului al XVI-lea. Se spune ca acestea constituie cea mai mare colectie de vitralii medievale, in pofida modernizarii din anul 1753, cand un cler gresit intentionat a inlocuit o parte din acestea. Dintre cele 186 de vitralii originale, au supravietuir doar 152. Acestea sunt renumite pentru culoarea lor albastra.
Catedrala prezinta si trei mari rozarii: unul este pozitionat in portalul de vest infatisant Judecata de Apoi, altul se afla in transeptul de nord si infatiseaza incoronarea Fecioarei Maria, iar ultimul se afla in transeptul de sud, infatisand Inaltarea lui Hristos. Portalurile si usile sunt bogat incarcate cu statui dotate cu sabai, carti, cruci si alte instrumente de comert, a caror expresivitate este la fel de vie ca acum 700 de ani, cand au fost sculptate.
Catedrala din Chartres nu a fost distrusa sau afectata in timpul Revolutiei Franceze, iar numeroasele restaurari nu i-au afectat frumusetea initiala. A ramas mereu aceeasi: o victorie a artei gotice. Catedrala a fost adaugata in lista monumentelor mondiale de catre UNESCO in anul 1979.