Capitularea Japoniei

15 august 1945:la câteva zile după bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki, și invazia sovietică din Manciuria, Japonia Imperială capitulează în fața Aliaților, punând capăt celui de-Al Doilea Război Mondial.

Capitularia Japoniei era iminentă. Deja din luna iulie, Marina Japoneză nu mai putea conduce niciun fel de operațiuni în Pacific, iar invazia insulelor era doar o chestiune de timp. În ciuda faptului că liderii japonezi (6 la număr, reuniți în Consiliul Suprem pentru Direcția Războiului) declarau public că vor lupta până la ultimul om, ei negociau în secret cu Uniunea Sovietică pentru ca aceasta să medieze o pace în termen favorabili. Sovieticii se pregăteau însă să atace Japonia, după cum se angajaseră să o facă prin promisiunile de la Teheran și Ialta.

6 august:americanii aruncă asupra Hiroshimei prima bombă atomică. Două zile mai târziu, încălcând pactul de neutralitate sovieto-japonez, URSS declară război Japoniei și, imediat după miezul nopții, pe 9 august, invadează Manchuko. În aceeași zi, la câteva ore distanță, a doua bombă atomică americană distruge orașul Nagasaki.

Anunțul președintelui Truman privind bomba atomică de la Hiroshima:

”We are now prepared to obliterate more rapidly and completely every productive enterprise the Japanese have above ground in any city. We shall destroy their docks, their factories, and their communications. Let there be no mistake;we shall completely destroy Japan's power to make war. It was to spare the Japanese people from utter destruction that the ultimatum of July 26 was issued at Potsdam. Their leaders promptly rejected that ultimatum. If they do not now accept our terms they may expect a rain of ruin from the air, the like of which has never been seen on this earth...”

Rolul bombelor atomice în capitularea japoneză, dar mai ales moralitatea celor două atacuri, este încă în dezbatere.

Teroarea cauzată de aceste trei evenimente l-au făcut pe împăratul Hirohito să intervină și să ordone membrilor Consiliului Suprem să accepte termenii de capitulare stabiliți de Aliați prin Declarația de la Postdam.

Atacul de la Hiroshima și atacul sovietic au avut o influență profundă asupra premierului Suzuki și asupra ministerului de externe Shigenori, care și-au dat seama că guvernul trebuie să pună capăt războiului imediat. Însă înalta conducere a Armatei japoneze a subestimat amenințările. Spre exemplu, Amiralul Toyoda, șeful Statului Major al Marinei, credea că Statele Unite nu reușiseră să construiască decât o singură bombă atomică. Strategii americani, anticipând însă o reacție de genul acesta, aveau în plan un al doilea atac atomic, tocmai pentru a-i convinge pe japonezi că SUA dispun de un număr mare de asemenea bombe pe care nu s-ar sfii să le folosească pentru a forța capitularea japoneză.

Pe 9 august, la ora 10.30, are loc o întâlnire a Consiliului Suprem. Suzuki tocmai se întâlnise cu Împăratul și argumentează că războiul nu mai poate continua. Shigenori se pronunță în favoarea acceptării termenilor Declarației de la Postdam, cu mențiunea că Împăratul trebuie să fie clar în susținerea acestei decizii. Chiar în timpul întâlniri, membrii Consiliului primesc vestea atacului de la Nagasaki. Până la sfârșitul întâlnirii, cei șase se vor împărți în două tabere egale:trei dintre ei (Suzuki, Shigenori și Amiralul Yonai) sunt pentru acceptarea condițiilor de la Postdam, cu condiția propusă de Shigenori, în timp ce ceilalți trei (generalii Anami și Umezu și Amiralul Toyoda) insistă asupra unei capitulări condiționate prn care Japoniei să i se permită se se ocupe singură de dezarmare și de criminali de război și renunțarea la ideea ocupației Aliate.

Pe 15 august, Împăratul Hirohito anunță la radio capitularea Japoniei.

Două săptămâni mai târziu, Japonia este ocupată de puterile aliate. Ceremonia de capitulare are loc în data de 2 septembrie, la bordul navei americane USS Missouri. Oficialii japonezi semnează atunci actul oficial de capitulare, punând capăt războiului. Au existat însă soldați japonezi din Asia și insulele din Pacific care au refuzat să se predea. Unii nici nu au știut că războiul se terminase:este cazul faimos al lui Hiroo Onoda, soldatul care s-a predat abia în 1974.

Starea de război dintre Japonia și Aliați se termină oficial prin intrarea în vigoare a Tratatului de a San Francisco, în aprilie 1952. Patru ani mai târziu, în 1956, Japonia și Uniunea Sovieetică semnează tratatul de pace.