Când a fost înființat primul spital pentru copii din București
Primele inițiative privind construirea unui spital pentru copii în București datează din anul 1834, când s-a lansat propunerea ca din fondurile Spitalului Pantelimon să fie ridicată această construcție, însă proiectul a fost tergiversat până în anul 1858, când autoritățile statului au fost forțate să ia o decizie în acest sens din cauza creșterii alarmante a mortalității infantile înregistrată la nivelul Țării Românești, inclusiv în București.
În aceste condiții, sarcina punerii în practică a acestui proiect i-a revenit dr. Iulius Barasch (foto sus), născut în anul 1815, la Brody, în Galiția, într-o familie de evrei, absolvent al Facultății de Medicină din Berlin (1841), care, odată ajuns în București, primește acceptul domnitorului Barbu Știrbei să profeseze medicina și începe să pledeze pentru construirea unui spital pentru copii în Capitala Țării Românești. Dat fiind că statul nu avea fondurile necesare pentru ridicarea unui spital pentru copii și era interesat să închirieze o locuință în acest sens, dr. Iulius Barasch a fost dispus ca spitalul să funcționeze în propria sa locuință, „mare, nouă și foarte comodă”, contra unei chirii modeste, scrie Muzeul Municipiului București, pe pagina de Faccebook a instituției.
Documentul din anul 1858 prin care se aprobă înființarea spitalului pentru copii din București, sursa – G. Barbu, Arta vindecării în Bucureștii de odinioară, Editura Științifică, București, 1967
Astfel, în anul 1858, spitalul pentru copii începea să funcționeze în casa dr. Iulius Barasch, situată în mahalaua Crucea de Piatră din zona Dudești. Exista și un ambulatoriu pentru copii. Dr. Iulius Barasch acorda consultații și medicamente gratuit, fără să țină cont de naționalitate sau religie. Necesitatea acestui spital rezultă dintr-un raport încheiat în luna decembrie a anului 1858, din care aflăm că ,,au fost tratați [...] 481 de copii bolnavi, dintre care s-au vindecat 336, nevindecați 32, rămași în control și tratament 102, iar morți 11”.
Între anii 1858 și 1860, 2.000 de copii au primit asistență spitalicească și ambulatorie datorită atenției și efortului dr. Iulius Barasch.
Dacă inițial spitalul a avut 40 de paturi, în anul 1864, după ce s-a mutat într-un imobil mai mare, aflat pe str. Diaconeselor, din zona Popa Tatu, acesta dispunea de 90 de paturi și doi medici.
Din păcate, doctorul Iulius Barasch s-a stins din viață la 31 martie 1863 înainte ca spitalul pentru copii, proiectul său de suflet, să se mute într-un spațiu generos. A fost înmormântat în cimitirul evreiesc de pe str. Sevastopol din București, iar după desființarea acestuia, rămășițele sale au fost transferate la Cimitirul Filantropia.
Autor: drd. Gabriel-Stelian Constantin, muzeograf, Secția Istorie a Muzeului Municipiului București
Bibliografie:
Barbu, G., Arta vindecării în Bucureștii de odinioară, Editura Științifică, București, 1967.
Barbu, G., Carol Davila și epoca sa, Editura Științifică, București, 1958.
Brătescu, G., Sănătatea Bucureștilor (1862-1944), Editura Medicală, București, 1970.
Ilea, Teodor, Ghelerter, Iuliu, Duțescu, Benone, Învățământul medical și farmaceutic din București. De la începuturi până în prezent, Institutul de Medicină și Farmacie, București, 1963.