Byblos, uimitorul oraş fenician

Byblos a fost un port maritim care se afla pe coasta Mării Mediterane, la aproximativ 30 de kilometri nord de oraşul zilelor noastre  Beirut, Liban. Acesta este cel mai vechi oraş din lume care a fost locuit în mod continuu din perioada neolitica. Numele Byblos este de origine greacă.

Săpăturile arheologice au arătat că Byblos era locuit încă din 8000-4000 î.Hr şi  în timpul mileniului al IV-lea î.Hr., acolo  dezvoltandu-se o civilizaţie prosperă. Era principalul port prin care se exporta cedru şi alte tipuri de lemn preţios către Egipt, iar  papirusul a fost unul dintre principalele articole de schimburi comerciale, Byblos devenind un mare centru de negoţ.

Monumentele şi inscripţiile egiptene găsite pe situl arheologic atestă legăturile strânse cu Valea Nilului de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a mileniului al II-lea î.Hr. În timpul celei de-a XII-a dinastii egiptene (1938-1756 î.Hr.), Byblos a devenit oraş dependent de Egipt, iar zeiţa protectoare a oraşului, Baalat („Amanta”) care avea templul la Byblos, era venerată în Egipt. După declinul Noului Regat Egiptean din secolul al XI-lea î.Hr., Byblos a devenit principalul oraş al Feniciei. 

Alfabetul fenician a fost dezvoltat la Byblos,  aproape toate inscripţiile feniciene cunoscute, datând din secolul al X-lea î.Hr., au fost scrise acolo, conform săpăturilor arheologice. Până la acea perioadă, Regatul Sidonian, care avea capitala la Tyre,   a condus Fenicia, iar Byblos, cu toate că a înflorit, în vremea romanilor nu a mai revenit niciodată la vechea perioadă de glorie. Cruciaţii au cucerit oraşul în anul 1103 şi a fost redenumit Gibelet. Aceştia au construit un castel acolo (folosind piatra de la vechile clădiri), dar au fost alungaţi de sultanul Saladin în anul 1189. Ulterior, oraşul s-a scufundat în obscuritate.

Ruinele antice ale Byblos-ului au fost descoperite de istoricul francez, Ernest Renan, care a condus un studiu asupra teritoriului. Săpăturile sistematice au fost începute de Pierre Montet în anul 1921. La  jumătatea anilor 1920, Maurice Dunand a reluat munca şi a continuat studiul până la jumătatea anilor 1970. Astăzi, ruinele prezintă fortificaţiile cruciaţilor, o poarta, o coloană romană, un mic teatru, zidurile de apărare feniciene, trei mari temple, o necropolă şi rămăşiţele locuinţelor neolitice. Byblos a fost desemnat sit al Patrimoniului Mondial al UNESCO în anul 1984.

În zilele noastre, oraşul Jbail este învecinat cu situl arheologic şi se întinde până în zona de ţărm. Turismul reprezintă o componentă majoră a economiei locale. În plus, faţă de ruine, există şi alte atracţii importante precum biserica Sfântul Ioan Baptistul care datează încă din perioada cruciadelor şi un muzeu de ceară (deschis în anul 1970) dedicat istoriei şi vieţii rurale libaneze.