Bulgaria, înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Tratatul de la San Stefano, semnat la 3 martie 1878 de Imperiile Țarist și Otoman, a consemnat apariția pe plan internațional a unui stat bulgar autonom. Reunind teritoriile istorice ale Moesiei, Macedoniei și Traciei, acest nou stat bulgar a căutat să își întărească prezența pe plan extern prin obținerea independenței față de puterile asupritoare ce îl înconjurau.

Din teama marilor puteri vizavi de ideea unui stat atât de întins în zona Europei de Sud-Est, tratatul inițial, cel de la San Stefano, este renegociat la Berlin, unde se ia hotărârea de a da curs existenței unui stat bulgar mai mic, văduvindu-l de zone populate de etnici bulgari. Această situație avea să determine viziunea politică externă a Bulgariei pe următorii 100 de ani. Abordarea militaristă în ceea ce privește problema întregirii naționale și expunerea acesteia pe plan extern reprezintă consecințe ale reglementărilor impuse în urma Tratatului de la Berlin¹.

Bulgaria interbelică

Sub influența Tratatului de la Neuilly, semnat în noiembrie 1919, Bulgaria pierde coasta egeeană în favoarea Greciei, pierzând totodată aproape tot teritoriul macedonean, care intră în componența noului stat iugoslav. În același timp, Bulgaria a fost nevoită să cedeze Dobrogea României. Alegerile din luna martie 1920 au adus în prim plan Partidul Agrar, în frunte cu viitorul prim-ministru, Stambolyski. Noul prim-ministru a fost pus în fața unui număr mare de probleme. Bulgaria era o țară săracă, populată într-o măsură mare de țărani proprietari de pământ.

Bulgaria, simultan, avea de plătit sume considerabile drept daune de război Iugoslaviei și României. O problemă au reprezentat-o, de asemenea, refugiații bulgari ce părăseau teritoriul Macedoniei iugoslave. Un dușman înrăit al noului guvern l-a reprezentat Organizația Revoluționară Internă a Macedoniei, o grupare ce favoriza un război de recucerire a Macedoniei, pentru bulgari. În fața unui număr atât de mare de probleme, Stamboliyski s-a aliat cu Partidul Comunist Bulgar și a căutat să pună bazele unor relații solide cu URSS².

În luna martie a anului 1923, Stamboliyski a semnat o înțelegere cu Iugoslavia, recunoscând prin aceasta noua graniță și angajându-se simultan în eradicarea grupurilor extremiste pentru recucerirea Macedoniei, în special în destrămarea grupării VMRO (Organizația Revoluționară Internă a Macedoniei). Semnarea acestui act a declanșat o reacție naționalistă, concretizată în data de 9 iunie 1923 printr-o lovitură de stat ce s-a soldat cu uciderea lui Stamboliyski. În urma acestui eveniment s-a format un guvern de dreapta. Preia puterea Aleksandar Tsankov, sprijinit de Țar, de armată și de VMRO, guvern care a prigonit toate forțele agrare și comuniste din țară.

Liderul comunist Georgi Dimitrov a fugit în URSS. Prigoana s-a intensificat după al doilea atentat asupra vieții Țarului. Cu toate acestea, în 1926, Țarul l-a convins pe Tsankov să demisioneze în favoarea unui guvern mai moderat, condus de Andrey Lypchey. Sunt pronunțate mai multe amnistii, în ciuda faptului că Partidul Comunist rămâne interzis în Bulgaria. Partidul Agrar se reorganizează și câștigă alegerile în anul 1931, sub conducerea lui Nikola Mushanov. 

Exact în momentul în care stabilitatea politică fusese restaurată, efectele complete ale Marii Depresii lovesc Bulgaria, cauzând tensiuni, din nou, la nivel social. În luna mai a anului 1934 are loc o altă lovitură de stat³.

Partidul Agrar este din nou îndepărtat de la conducere iar în locul acestuia este instaurat un regim autoritar condus de Kimon Georgiev, regim susținut de Țarul Boris III. În 1935, Țarul Boris III preia puterea, el însuși folosindu-se, pe rând, de Georgi Kyoseivanov și de Bogdan Filov în poziția de prim-ministru. Regimul instaurat de Țar a exclus de la guvernare toată opoziția și a îndreptat Bulgaria către o alianță cu Germania nazistă și Italia fascistă. În ciuda semnării Pactului Balcanic în 1938, pact care reinstituita bune relații cu Iugoslavia și Grecia, disputele teritoriale ditnre aceste state au continuat să existe⁴.

Perioada neutralității și Puterile Axei

Guvernul Regatului Bulgariei, în perioada prim-ministrului Georgi Kyoseivanov, s-a declarat neutru în momentul izbucnirii Celui De-al Doilea Război Mondial. Bulgaria a fost hotărâtă să observe situația până spre sfârșitul războiului. Spera la obținerea unor beneficii teritoriale fără vărsare de sânge, cu precădere acele teritorii pierdute în timpul Celui De-al Doilea Război Balcanic și Primului Război Mondial. Poziția centrală a Bulgariei în cadrul Balcanilor a însemnat o presiune asupra sa din partea ambelor tabere beligerante. Pe 7 septembrie 1940 Bulgaria reușește să negocieze recăpătarea Dobrogei de Sud, în urma Tratatului de la Craiova. Recuperarea acestei porțiuni de teritoriu a convins Bulgaria că rezolvarea celorlalte probleme teritoriale era posibilă fără implicarea directă în război⁵.

După eșecul invaziei italiene din Grecia, Germania nazistă solicită Bulgariei să se alăture Pactului Tripartit și să permită forțelor germane să treacă prin Bulgaria pentru a ataca Grecia și a ajuta, implicit, forțele italiene. Deși guvernul bulgar nu dorea să se implice în război, pericolul invaziei germane, precum și promisiunea unor teritorii grecești, conving Bulgaria să se alăture Pactului Tripartit la data de 1 martie 1941. Având în vedere că între URSS și Germania exista un pact de neagresiune, opoziția a fost mică vizavi de intrarea in alianță cu Germania.

Pe 6 aprilie 1941, în ciuda faptului că oficial se alăturase Puterilor Axei, guvernul bulgar nu a participat la invazia Iugoslaviei și nici la invazia Greciei. Guvernul iugoslav s-a predat pe 17 aprilie, în timp ce guvernul grec pe 30 aprilie. Bulgaria a ocupat mare parte din Macedonia iugoslavă: Pomoravlie, Macedonia de Est și Tracia de Vest. Bulgarii au ocupat un teritoriu ce se întindea de la râul Struma la o linie de demarcare ce trecea prin Alexandropouli și Svilengrad, la vest de râul Marița. În teritoriul ocupat se aflau inclusiv orașele Alexandropouli, Komotini Serres, Xanthi, Drama și Kavala, împreună cu insulele Thasos și Samotrace⁶.

Pe teritoriile aflate în Grecia, guvernul bulgar a urmărit o politică de bulgarizare, fapt ce a dus la un exod al populației grecești, în special după înăbușirea revoltei de la Drama, din septembrie 1941. În timpul primăverii din anul 1943, guvernul bulgar, după proteste ale Bisericii Ortodoxe Bulgare, a reușit să salveze evreii bulgari de la trimiterea către lagărele de exterminare. Cu toate acestea, trupelor germane li s-a permis să strângă majoritatea evreilor din Macedonia grecească și din cea vardară spre a fi trimiși la lagărele de concentrare. Bulgaria nu s-a alăturat invaziei URSS, începută la 22 iunie 1941 și nici nu a declarat război acesteia. În ciuda lipsei declarațiilor la nivel oficial, Forțele Navale Bulgare s-au confruntat în câteva rânduri cu Flota din Marea Neagră a URSS. Forțele bulgare care își aveau garnizoana în Balcani, s-au luptat cu numeroase grupări de rezistență antigermane⁷.

Guvernul bulgar a fost forțat de Germania să declare război Regatului Unit și Statelor Unite pe 13 septembrie 1941, lucru care s-a soldat, în cele din urmă, cu bombardarea capitalei, Sofia, și a altor orașe bulgare de către Forțele Aliate. Invazia germana a URSS a cauzat un val semnificativ de proteste, acestea ducând la activarea unei mișcări de gherilă sub conducerea Partidului Comunist Bulgar. Mișcările de rezistență, reprezentate de detașamente partizane, au fost active în mod repetat în zonele muntoase, de vest și sud ale Bulgariei. În 1943, după o vizită în Germania, Țarul Boris III decedează în condiții neclare. S-a bănuit că decesul acestuia survenise în urma unei otrăviri. La tron urmează fiul lui Boris, Simeon II. Dat fiind faptul că Simeon II era încă minor la data preluării coroanei, Regatul Bulgariei trece sub conducerea unui consiliu de regență. Această conducere, împreună cu noul prim-ministru, Dobri Bozhilov, au acționat ca niște marionete în mâinile germanilor⁸.

Bulgaria păstrase relații diplomatice cu Uniunea Sovietică în timp ce era membru al Puterilor Axei. În vara anului 1944, după zdrobirea fortificațiilor din jurul orașului Iași și Chișinău, armata sovietică se apropia de Balcani și implicit de Bulgaria. Pe 23 august 1944 România părăsea Puterile Axei și declara război Germaniei, permițând forțelor sovietice să traverseze teritoriile sale pentru a ajunge în Bulgaria. Pe 26 august, guvernul bulgar a anunțat neutralitatea în războiul germano-sovietic și a solicitat trupelor germane să părăsească țara. Pe 2 septembrie, în urma unei rebeliuni împotriva guvernului, Bozhilov este înlocuit de Konstantin Muraviev. Acesta formează un nou guvern realizat din partidele opoziției. Pe 5 septembrie, Uniunea Sovietică a declarat război Bulgariei iar trei zile mai târziu armatele sovietice au trecut granița, ocupând partea de nord-est a Bulgariei împreună cu orașele port Varna și Burgas. Armata bulgară nu a opus rezistență⁹.

Aliații aduc o schimbare de perspectivă

Pe 8 septembrie, forțele sovietice au trecut granița bulgaro-română și în seara aceleiași zile detașamente ale acestor forțe au contribuit la răsturnarea guvernului bulgar. Pe 9 septembrie un nou guvern a fost asamblat sub conducerea lui Kimon Georgiev. Bulgaria a declarat război Germaniei și aliaților săi. În Macedonia, trupele bulgare, încercuite de forțele germane, și trădate de comandanții din funcțiile înalte, au luptat pentru a ajunge la vechile granițe ale Bulgariei. Germania spera să poată realiza un bastion al nazismului la Skopje, în Macedonia. În ciuda animozităților, un guvern pro-bulgar la Skopje face și ca acest ultim plan german, privind Balcanii, să dea greș. Forțele combinate sovietice și bulgare avansează treptat către Germania, trecând prin Serbia, Ungaria și ajungând la Klagenfurt în Austria în data de 8 mai 1945, ziua în care guvernul nazist a capitulat¹⁰.

Bulgaria în Al Doilea Război Mondial a avut un parcurs dificil și complicat, fie că a fost vorba de aspecte militare, de aspecte politice sau chiar de aspecte istorice. Opțiunile au fost de cele mai multe ori puține și primejdioase. Dorind cu tărie să recapete teritoriile pierdute în conflagrațiile anterioare, statul bulgar s-a găsit adesea în alianțe forțate, din care a încercat să obțină cât mai multe beneficii pentru sine. Din acest punct de vedere, se poate spune că interesele Bulgariei s-au aliniat cu cele ale statelor Europei de Est din împrejurimi. Chiar dacă au existat excepții, Bulgaria, România, Ungaria și alte state din această sferă a Europei, au căutat să profite de situație și fie să păstreze ceea ce obținuseră, fie să recapete ceea ce fuse înstrăinat anterior.

Note

1. A. J. P. Taylor, The Struggle for Mastery in Europe 1914-1918, Oxford, Oxford University Press, 1954, p. 253.
2. Country-data.com – Bulgaria-The Interwar Period: http://www.country-data.com/cgi-bin/query/r-1873.html  accesat în data de 12.11.2019.
3. BBC News – Bulgaria profile-Timeline: https://www.bbc.com/news/world-europe-17205431 accesat în data de 12.01.2019.
4. SofiEcho – Balkans and World War 1: https://web.archive.org/web/20070712083123/http://www.sofiaecho.com/balkans-and-world-war-1/p_31/ accesat în data de 12.01.2019.
5. Marshall Lee Miller, Bulgaria During the Second World War, Stanford, Stanford University Press, 1975, pp. 13-45.
6. Encyclopedia Britannica – World War II: https://www.britannica.com/place/Bulgaria/World-War-II accesat în data de 12.01.2019.
7. Michael Bar-Zohar, The Heroic Rescue of Bulgaria’s Jews, Holbrook, Adams Media Corporation, 1998, pp. 63-77.
8. Marshall Lee Miller, Bulgaria During the Second World War, Stanford, Stanford University Press, 1975, pp. 135-151.
9. David Walker, Daniel Gray, The A to Z of Marxism, Lanham, Scarecrow Press, 2009, pp. 36-39.
10. The Daily Chronicles – Germans Trapped in Hungarian Capital: https://ww2days.com/germans-trapped-in-hungarian-capital-2.html accesat în data de 12.01.2019.

Bibliografie

Tipărită:

    • A. J. P. Taylor, The Struggle for Mastery in Europe 1914-1918, Oxford, Oxford University Press, 1954.
    • David Walker, Daniel Gray, The A to Z of Marxism, Lanham, Scarecrow Press, 2009.
    • Marshall Lee Miller, Bulgaria During the Second World War, Stanford, Stanford University Press, 1975.
    • Michael Bar-Zohar, The Heroic Rescue of Bulgaria’s Jews, Holbrook, Adams Media Corporation, 1998.

Online:

    • BBC News – Bulgaria profile-Timeline: https://www.bbc.com/news/world-europe-17205431  accesat în data de 12.01.2019.
    • Country-data.com – Bulgaria-Communist Consolidation: http://www.country-data.com/cgi-bin/query/r-1883.html  accesat în data de 12.11.2019.
    • Country-data.com – Bulgaria-The Interwar Period: http://www.country-data.com/cgi-bin/query/r-1873.html  accesat în data de 12.11.2019.
    • Encyclopedia Britannica – World War II: https://www.britannica.com/place/Bulgaria/World-War-II  accesat în data de 12.01.2019.
    • SofiEcho – Balkans and World War 1: https://web.archive.org/web/20070712083123/http://www.sofiaecho.com/balkans-and-world-war-1/p_31/  accesat în data de 12.01.2019.
    • The Daily Chronicles – Germans Trapped in Hungarian Capital: https://ww2days.com/germans-trapped-in-hungarian-capital-2.html  accesat în data de 12.01.2019.