Bulgaria – conspirația din aprilie 1965. Implicații românești?

Imediat după 8 aprilie 1965 în unele medii occidentale a apărut știrea că în Bulgaria a avut loc o conspirație (militară) care a urmărit îndepărtarea conducerii sale superioare de partid și de stat. Liderul local Todor Jivkov era acuzat de către conspiraționiști (comuniști „naționaliști” antisovietici) că era „omul și unealta sovieticilor”. La 22 aprilie, „evenimentul” a fost anunțat și de „Radio Europa Liberă”1. 

Încercarea loviturii de stat i-a avut ca protagoniști pe: Ivan Todorov Gorunia (ministru și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din Bulgaria/ CC al PCB), Tsolo Krastev Kamenev (șef al Direcției Asia din Ministerul de Interne), Ivan Dimitrov Velcev (șeful „cadrelor” din Ministerul Apărării), Țvetco Stoitsev Anev (comandantul militar al orașului Sofia), Mișa Ermenov Mișev (adjunct al șefului Direcției Generale Politice a armatei – adică șeful echivalentului sovietic al GPU/KGB - poliția politică), Liuben Dinov (șef de departament la Marele Stat Major al armatei) și Boris Mihailov Temkov (jurnalist la Radio Sofia). 

Potrivit Securității statului bulgar, 105 persoane au luat parte la „complotul condus de Tsolo Krastev” (Gorunia fiind mort la data procesului), dar în total peste 200 de persoane au fost închise sau au primit pedepse de partid și administrative. 

În regiunea Vrața, de unde proveneau majoritatea liderilor conspirației, 189 de comuniști au fost expulzați din partid și aproximativ 250 de ofițeri au fost dați afară din forțele armate sub suspiciunea de a avea o atitudine negativă față de Toror Jivkov². 

Autoritățile bulgare (controlate de sovietici) au contracarat cu varianta că autorii încercării loviturii de stat erau „vechi staliniști”, susținători ai Chinei și regimului lui Mao Zedong (antisovietic), care se opuneau regimului comunist așa-zis „mai liberal” introdus de Todor Jivkov, sub protecția liderilor sovietici Nikita Hrușciov și, din octombrie 1964, Leonid Brejnev. 

În realitate, față de varianta propagată atunci în opinia publică de către autoritățile bulgaro-sovietice, se pare că mișcarea conspiraționistă din Bulgaria a fost una eminamente antisovietică, țintind slăbirea sau scoaterea acestei țări de sub controlul Uniunii Sovietice!

Această ipoteză este susținută de câteva documente emanate în perioadă de către organele Ministerului Afacerilor Interne din România. Potrivit lor, conducerea superioară de partid și de stat din România avea informații și urmărea cu interes evenimentele politico-militare din Bulgaria și cunoștea faptul că Todorov Gorunia și alți conspiraționiști plănuiseră ca în caz de eșec să treacă în România. Este de presupus că aceștia aveau legături clandestine mai vechi în țara noastră și obținuseră garanții de la București că vor fi protejați față de sovietici! La acea dată, regimul comunist din România era mai antisovietic din întregul lagăr socialist. 

Astăzi, se cunoaște că grupul complotiștilor bulgari a început să lucreze la acțiunea sa imediat după înlocuirea lui Nikita Hrușciov de la conducerea Uniunii Sovietice. Grupul își fixase lovitura de stat pentru weekend-ul din 14 aprilie 1965, când majoritatea forțelor militare și de miliție aveau liber. Generalul complotist Anev și forțele militare din subordinea sa urmând să preia controlul asupra Casei Partidului și să-i neutralizeze pe susținătorii prosovietici ai lui Todor Jivkov, cu ocazia Plenarei CC al PCB.

Conspiratorii s-au bazat și pe generalul Sabi Ștefanov, însă acesta în februarie 1965 a trădat planul conspiraționist ministrului de interne Diko Dikov (filosovietic), care imediat a alertat reprezentanța securității sovietice (KGB-GRU) la Sofia. 

La 5 aprilie 1965, Todorov Gorunia (conspirativ „Doctorul”³) și-a dat seama că a fost descoperit și împreună cu Țvetco Anev au încercat tot posibilul să-i acopere pe ceilalți conspiratori, distrugând planurile și opțiunile de acțiune, care conțineau numele ofițerilor participanți. Pentru moment, Todorov Gorunia, Ivan Velcev și Țvetco Anev se gândeau să se replieze, sens în care au plănuit ca la 10 aprilie să treacă clandestin în România, de unde să continue „în subteran” acțiunea lor contra regimului din Bulgaria, așa cum de altfel o mai făcuseră contra germanilor și pe timpul celui de al Doilea Război Mondial. 

Foto: Ivan Todorov Gorunia⁶

Din nefericire, la 8 aprilie 1965, la ora 4 dimineața, fiind încolțit de securitatea sovieto-bulgară, Todorov Gorunia „s-a sinucis” cu un glonț în tâmpla dreaptă. A lăsat un bilet în care făcea aluzii de genul că Todor Jivkov a predat Partidul Comunist din Bulgaria „dușmanilor partidului” (adică prosovieticilor, n.n.), iar, el, Gorunia, „nu este obișnuit să se preda”4. 

Ivan Todorov Gorunia a fost înmormântat „în liniște” în satul său natal, Gorna Kremena. Chiar și atunci, zvonurile indicau că ar fi fost ucis. Generalul Anev, Ivan Velcev și alții erau convinși de asta. Potrivit lui Petko Țonev, în ambulanță, în drum spre spital, Gorunia era încă în viață, dar Mircho Spasov l-a înjunghiat cu un cuțit5. În aceeași zi, au fost capturați și generalul Anev împreună cu nașul său Boris Kolarski. 

Odată cu căderea comunismului, Comisia militară a Curții Supreme din Bulgaria i-a reabilitat (la 15 iunie 1990) pe conspiratorii judecați și condamnați la 19 iunie 1965 de către Tribunalul Militar al Curții Supreme din Bulgaria. 

A lucrat România (Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu) la slăbirea controlului sovietic în Bulgaria? 

În trecut, se împotriviseră sovieticilor Iugoslavia, Polonia, Cehoslovacia și Ungaria. Însă din anul 1961 a luat poziții în acest sens și China, urmată de Albania. Astfel, pentru prima dată după constituirea lagărului statelor comuniste, conflictul ideologic, chiar și militar, al Chinei cu Uniunea Sovietică constituia o barieră majoră în calea hegemoniei sovietice în cadrul acestui lagăr.   

La sciziunea ideologică a unității comuniste lucrau și marile puteri occidentale, SUA și Marea Britanie, interesate în slăbirea strategică a Frontului de Sud-Vest al apărării Uniunii Sovietice.  

Iar România se dovedea atunci a fi printre cele mai periculoase contra sovieticilor, astfel: 

    • „Conducerea superioară de partid și de stat” din România contesta oficial „tutela” și ingerințele în treburile sale interne din partea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Comuniștii români argumentau că au ajuns la maturitate politică deplină și puteau conduce și singuri Partidul și Statul, fără intervenții din afară; 

    • România era alarmată de riscul ca sovieticii să o implice într-un război mondial (atomic) cu Occidentul, fără a fi în prealabil consultată sau să i se ceară acordul, așa cum s-a întâmplat în anul 1962 în așa-numita „criză a rachetelor” din Cuba; 

    • Liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej și grupul comunist „naționalist” din preajma sa aveau ferma convingere (bazate pe dovezi) că Moscova urmărea în ascuns înlăturarea lor de la putere (chiar și prin violență); 

    • La Plenara CC al PCR din martie 1963 conducerea statului român a permis în mod oficial să fie criticat rolul nefast jucat de Sovromuri în economia statului român;

    • În anul 1963, „conducerea superioară de partid și de stat” din România a luat o serie de măsuri care a limitat serios „tutela” statului sovietic asupra administrației intime a statului român: 

        ◦ a refuzat să mai accepte consilieri sovietici în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (Securității), reducând drastic numărul lor și în cadrul Ministerului Forțelor Armate; 
        ◦ a interzis organelor de securitate sovietice să mai contacteze neoficial organele de securitate și apărare române, inclusiv pe agenții români din exteriorul țării; 
        ◦ a redus dramatic numărul cetățenilor români care urmau studii superioare militare și civile în URSS; 
        ◦ a interzis militarilor români să contacteze căsătorii cu cetățene sovietice, iar militarii români cu funcții de răspundere care aveau studii în URSS și erau căsătoriți cu rezidente sovietice au fost înlocuiți sau trecuți pe funcții inferioare etc.

    • În aprilie 1963, conducerea superioară de partid și de stat din România a ordonat ca în cadrul Direcției Contraspionaj (a MAI) să ia ființă Sectorul contraspionaj țări socialiste (anti-KGB). Erau dovezi certe că și după 23 august 1944 sovieticii au considerat și tratat România (devenită comunistă) ca „stat inamic”, sens în care organele sovietice de securitate au continuat să introducă și să organizeze pe teritoriul românesc - în întreaga administrație de stat și de partid - întinse și complexe rețele ilegale de agenți și informatori. 

    • În anul 1964 România a fost singura ţară comunistă care a desfiinţat bruiajul posturilor de radio occidentale, „tocmai în scopul de a face simţită în rândul populaţiei noastre influenţa acestor posturi de radio”! (evident, la cererea anglo-americanilor). 

    • În aprilie 1964 „conducerea superioară de partid și de stat” din România a adoptat celebra „Declarație” prin care, practic, își marca independența sa politică față de Moscova. Imediat, România a protestat ferm împotriva așa numitului „Plan Valev”, care ar fi subordonat iar economia românească intereselor sovietice (un fel de Sovrom la scară și mai mare). 

De precizat că poziția de frondă a României față de sovietici a fost „stimulată” de Marea Britanie (în decembrie 1963) și Statele Unite ale Americii (în iunie 1964) care au ridicat legațiile lor din București la rangul de ambasadă! 

Indicii ale implicării României în conspirația din Bulgaria

Documente emise de Ministerul Afacerilor Interne al României arată că ofițeri români de securitate (din sectorul contraspionaj țări socialiste/anti-KGB) monitorizau intens situația din țara vecină, printre ei circulând și varianta că Ivan Gorunia ar fi avut origini românești (l-ar fi chemat Ion Gorun), că acesta încă avea rude în România! Fapt verosimil, deoarece regiunea bulgărească Vrața, de unde provenea majoritatea conspiraționiștilor, este vecină la Dunăre cu România (în dreptul județului Dolj), astfel că eventuale contacte (chiar subterane) înainte și după război au existat între unii membri de pe cele două maluri ale Dunării. 

Strict la evenimentele din Bulgaria, nota nr. 141 din 17 aprilie 1965, Cabinet Ministru (MAI al României), comunica conducerii statului că un salariat al Ministerului Afacerilor Interne (MAI) din Bulgaria a confiat unui cetăţean român că în 16 aprilie 1965 la MAI al Bulgariei a avut loc o şedinţă secretă în cadrul cărei s-a adus la cunoştinţă că organele securităţii bulgare au arestat un grup de „complotişti” format din militari - ofiţeri superiori din Ministerul Forțelor Armate (MFA), grup condus de Ivan Todorov (Gorunia, n.n.) - membru al CC al PC Bulgar, fost comandant de partizani (gruparea diversionistă intitulată „Gavril Ghenov”, n.n.) în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. 

Sursa bulgară citată mai preciza următoarele: „Din grupul de complotişti făcea parte şi generalul Anev, comandantul garnizoanei Sofia şi ministru adjunct al Apărării [pe timpul războiului, fost adjunct al lui Gorunia în cadrul conducerii grupării de partizani Gavril Ghenov, n.n.]. Orientarea complotiştilor ar fi fost prochineză (!) şi îşi propuseseră îndepărtarea lui Jivkov, deoarece era prea moale [în relația cu sovieticii, n.n.]. În momentul descoperirii, Ivan Todorov s-a sinucis, iar restul în frunte cu Anev au fost arestaţi. La şedinţă s-a mai precizat că nici un ofiţer din MAI nu a făcut parte din acest grup”. 

Aceeași notă informa și că la 13 aprilie 1965 la ambasada SUA din Bucureşti a avut loc o şedinţă secretă la care au participat şefii misiunilor diplomatice din ţările membre NATO, iar potrivit afirmaţiilor lui Cahit Ogzan, însărcinatul cu afaceri al Turciei la Bucureşti, cu acest prilej s-a aflat că „în zilele de 8-9 aprilie 1965 în Bulgaria avut loc o încercare de lovitură de stat”.  

La 21 aprilie 1965, de la Cabinetul ministrului Afacerilor Interne al României în legătură cu „lovitura de stat din Bulgaria” se comunica „conducerii superioare de partid și de stat” că în cercurile diplomatice de la București și Sofia s-au discutat și următoarele: 

„Consilierul ambasadei cubaneze din Sofia a confiat că în urmă cu aproximativ 15 zile organele de informaţii sovietice au descoperit existenţa unui complot care avea drept scop înlăturarea lui Todor Jivkov şi acapararea puterii politice. Nu s-au luat măsuri contra grupului în momentul descoperirii, întrucât se urmărea identificarea conducătorului. În cele din urmă s-a stabilit că complotul era organizat la nivel de miniştri şi miniştri adjuncţi, având în frunte pe ministrul portofoliului Hidroenergeticii. Acesta împreună cu șase membri, la nivelul menţionat, începuse să ia poziţie împotriva guvernului. În momentul în care riposta din partea conducerii a fost promptă, ministrul Hidroenergeticii s-a sinucis. Au fost arestaţi ceilalţi șase colaboratori direcţi şi multe alte persoane. Această operaţie s-a desfăşurat fulgerător şi nu s-a făcut simţită în mase”. 

La rândul său, consilierul ambasadei cubaneze la Sofia a adăugat că Partidul şi guvernul bulgar au lansat versiunea oficială că „a fost vorba de un grup de orientare chinezo-stalinistă, care a pus la cale înlăturarea conducerii leniniste a Bulgariei”. 

Referindu-se la aceeaşi problemă, consilierul ambasadei franceze din Sofia s-a exprimat astfel: „Un copil a murit înainte de a se naşte. Un grup de miniştri şi miniştri adjuncţi - cu orientare naţionalistă [subl. n.] - au vrut să pună mâna pe putere. Riposta din partea sovieticilor şi a guvernului bulgar a fost fulgerătoare şi s-a soldat cu morţi şi multe arestări”. 

De asemenea, de la Cabinetul ministrului Afacerilor Interne al României s-a semnalat că Editardo F. V. Alcaraz, funcţionar la ambasada Argentinei la Sofia, venit în vizită la colegul său, Casal, aflat la post la Bucureşti, a relatat că grupul complotiştilor bulgari a fost sprijinit de o parte din Armată, dar că au fost împiedicaţi de organele de Securitate şi Miliţie. Că patru dintre conducătorii complotului s-au sinucis sau au fost împuşcaţi, şi că s-ar fi operat 400 de arestări. Că populația s-ar fi bucurat crezând că este vorba de o lovitură anticomunistă. Însă, din primul moment, ambasada sovietică din Sofia a fost împânzită şi păzită de trupe sovietice. Funcționarul argentinian Editardo Alcaraz era de părere că guvernul bulgar urma să dea un comunicat în acest sens, deoarece un diplomat occidental a fost la Ministerul Afacerilor Externe al Bulgariei ocazie cu care şi-a manifestat ironic surprinderea că şi într-o ţară socialistă se produc „lovituri de stat”. 

Tot la 21 aprilie 1965, o notă a MAI al României arată că, de la punctul de frontieră Ruse, lt.-col. Gheorghiev Tvetan a relatat unui „ofiţer român” că, deşi nu s-a anunţat nimic oficial, organizatorii loviturii de stat în frunte cu generalul Anev au vrut să-l înlăture pe Todor Jivkov „ca să ducă o politică independentă [față de sovietici, n.n.] ca ai voştri” (deci, conspiraționiștii bulgari își doreau modelul românesc în relația lor cu sovieticii, n.n.). Totodată, organele române de securitate (prin sectorul contraspionaj țări socialiste) au încercat să facă investigații în cercul Ambasadei Bulgariei la București, dar s-a raportat că „membrii acesteia au primit ordin să nu discute nimic despre subiect”. 

La 24 aprilie 1965, Cabinet MAI al României raporta în scris conducerii de stat că în legătură cu recentele evenimente din Bulgaria în mediile diplomatice „circulă o serie de versiuni, dintre care cea mai acută din ultimele trei zile - sprijinită şi de unele detalii - este că lovitura de stat a fost pusă la cale cu concursul României (...). Cu 3-4 zile înainte de încercarea loviturii de stat de la Sofia, autoritățile au descoperit la Ruse un grup organizat cu sprijinul moral şi material al R. P. Române”!!! 

Și că în Bulgaria „se dă ca foarte sigură fuga în România a unui general bulgar, organizatorul militar al acţiunii, care ar fi primit azil politic şi este ascuns în cel mai mare secret de către guvernul român”. 

Cabinet MAI al României semnala că Aulbach Ludwig, corespondentul agenției est-germane ADN la Bucureşti, ar fi afirmat (confirmat): „Într-adevăr, au avut loc unele incidente la Sofia. Ne-am interesat şi s-a confirmat: diplomaţii bulgari ne-au spus că a fost un eveniment prochinez, dar mai mult proromânesc, adică cu tendinţă mai mult românească, dar care nu a reuşit”. 

Pe acest fond, la 24 aprilie 1965 ministrul Afacerilor Interne al României a comunicat conducerii de stat că Demciuk Nicolai Stepanovici, funcţionar la agenţia economică a URSS la Bucureşti, a comentat astfel evenimentele din Bulgaria: „Să fie al dracului de treabă! Trebuie să plec mai repede din România, să nu se întâmple şi aici ceva (...). N-am auzit nimic în acest sens, cu toate că Vocea Americii spune lucruri aproape adevărate”. 

De asemenea, Securitatea română (prin Sectorul contraspionaj țări socialiste) a obținut informații provenite din cadrul „elementelor prosovietice” din România, conform cărora unii comparau și analizau situația actuală din Bulgaria cu cea din timpul funeraliilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, când conducerea superioară de partid și de stat a României a ordonat ca „muncitorii să fie ţinuţi pe străzi lăturalnice, iar în Piaţa Republicii au fost masate forţe militare”, fiindu-le „frică să nu se producă o lovitură de stat”. Așadar, la funeraliile lui Gheorghiu-Dej contraspionajul român (prin sectorul anti-KGB) a neutralizat o tentativă a organelor sovietice de securitate de a-i instala pe „oamenii sovieticilor” la cârma Partidului Comunist din România și în fruntea statului român. 

În noaptea de 27/28 mai 1965 s-a prezentat organelor grănicereşti române din apropierea portului Bechet, raionul Corabia, după ce a trecut Dunărea înot, cetăţeanul bulgar Peter Stefanov Tvencov, născut la 16 februarie 1926, cu domiciliul la Sofia. S-a stabilit că acesta făcea parte din membrii „conspiraționiști” care a apucat să se refugieze în România. Că numitul era atunci student la ziaristică. În anul 1944, el s-a înrolat în grupul de partizani „Gavril Ghenov”, ce acţiona în regiunea Vraţa, unde l-a cunoscut şi pe Tolo Cristea, care în acel timp era funcţionar superior în MAE al Bulgariei, şi pe „Ivan Todorov Gorunea” (numele Gorunea conform documentului, n.n.), care „a îndeplinit funcţia de ministru al apelor și s-a sinucis în aprilie 1965, în urma evenimentelor cunoscute”. 

În anul 1948 Peter Tvencov a urmat cursurile unei şcoli militare, un an mai târziu fiind recrutat de securitatea bulgară, lucrând la „Sectorul fugari externi”, la Sofia, fiind acoperit la Fructexport şi efectuând mai multe deplasări în RFG, Austria, Suedia şi unele state socialiste. A demisionat din MAI al Bulgariei, „din cauza deplasărilor prea dese în exterior”, şi s-a înscris în anul 1960 la Facultatea mai sus amintită. 

Referitor la motivele fugii sale din Bulgaria, Tvencov a afirmat organelor române (contraspionaj anti-KGB) că „actualul secretar general al CC al PC din Bulgaria [Todor Jivkov] a promovat în munca de partid şi de stat elemente afaceriste”. Că ulterior datei de 8 aprilie 1965, după sinuciderea lui Ivan Todorov Gorunea, au fost arestaţi 8 generali şi circa 40 ofiţeri superiori, majoritatea foşti partizani din regiunea Vraţa, asemenea reţineri continuând. 

Faţă de cele de mai sus, Peter Stefanov Tvencov a primit la 12 mai 1965 indicaţii de la sculptorul Stoian Conakciev, fost membru al CC al PCB până în anul 1961, ca până la 5 iulie 1965 să treacă fraudulos frontiera în România şi, întrucât cunoaşte bine limba română, să aducă la cunoştinţa conducerii Partidului Muncitoresc din România (PMR/PCR) aceste aspecte în legătură cu situaţia din ţara sa. În acelaşi timp, i s-a recomandat să ia „permisiunea conducerii partidului nostru și să informeze despre această stare de lucruri şi alte delegaţii ale partidelor comuniste şi muncitoreşti ce vor participa la cel de Al IV-lea Congres al Partidului Muncitoresc din România”. 

Întrucât la 26 mai 1965, Peter Tvencov a fost căutat la domiciliul său din Sofia de doi ofiţeri de securitate, care negăsindu-l acasă au continuat să supravegheze locuinţa, s-a hotărât să fugă din ţară. Peter Tvencov a declarat că dorea să rămână în România, unde să i se dea o muncă corespunzătoare pregătirii sale de traducător, mecanic sau şofer. 

Așadar, refugierea și afirmațiile lui Peter Tvenkov confirmă și ele că șefii conspirației bulgare aveau totală încredere în conducerea de partid și de stat din România, căutând aici protecție (azil politic) contra Uniunii Sovietice și a prosovieticilor! 

Conspiraționiștii bulgari erau la curent cu rolul jucat atunci de conducerea comunistă a României în contracararea influenței sovietice în cadrul lagărului socialist și, probabil, legăturile externe pe care țara noastră le avea în acest sens cu alte state interesate! 

La 26 mai 1965, compartimentul contraspionaj țări socialiste de la Galați a raportat la București că o sursă locală a primit vizita cetăţenilor bulgari Caranfil Petrov Dimov şi Petca Mihailov Mateeva, domiciliaţi la Varna, Bulgaria. Se arăta că în anii 1931-1940 Dimov a făcut parte din bandele de comitagii bulgari care (cu sprijin sovietic, n.n.) acționau clandestin în Dobrogea românească, iar Mateeva a fost pe timpul războiului comandantul politic cu gradul de maior al Diviziei de partizani „Hristu Botev” (înființată de sovietici, n.n.). La un moment dat, Dimov a confiat sursei că la ei (în Bulgaria) „Todor Jivkov nu prea este iubit de popor. El a fost hruşciovist, iar după căderea lui Hruşciov au început unele mişcări pe ascuns în Bulgaria. Că lucrurile s-au complicat după cearta chino-sovietică, în special după trecerea [în martie 1965, n.n.] lui Ciu-En-Lai [sau Enlai⁷] prin Bucureşti şi Tirana. Au început atunci să lucreze ambasadele chineză şi albaneză de la Sofia să facă tot felul de adepţi [contra URSS, n.n.] şi s-a format un curent prochinez şi în administraţia civilă şi chiar în cadrele superioare ale armatei, care pregăteau o răsturnare a lui Jivkov” (care era prosovietic, n.n.).  

Conform lui Dimov, „lucrurile s-au accentuat şi după eşecul ministrului nostru de externe la Paris şi Londra”, unde din cauza atitudinii prosovietice a conducerii Bulgariei „ministrul nostru a fost luat în râs la propriu, a fost întrebat dacă Bulgaria face parte din Asia, din SEATCO”.

Iar când ministrul bulgar a replicat că „este o eroare”, că „noi suntem europeni şi trăim în Balcani, englezul a scos un dicţionar nou, enciclopedic, unde Bulgaria era trecută ca ţară semibarbară şi cu fotografii luate de cine ştie când, şi atunci ministrul englez a spus să ne adresăm la ONU, care se ocupă de ţările subdezvoltate. Pentru o astfel de insultă diplomatică, noi ar fi trebuit să rupem relaţiile cu Anglia, dar Jivkov a tăcut şi, atunci, s-a petrecut ceea ce aţi auzit şi voi”. 

Apoi, referitor la conflictul propriu-zis din cadrul conducerii comuniste bulgare, Dimov confirma următoarele: „Cu ocazia repartizării fondurilor pentru investiţii, în buget, în Comitetul Central al PCB s-a produs un mare scandal. Ministrul economiei, apelor şi irigaţiilor [Ivan Todorov Gorunea, n.n.] care era şi şeful grupului disident [antisovietic și prochinez, n.n.] l-a criticat pe Todor Jivkov, făcându-l incapabil şi că e mai bine să-şi dea demisia din CC, deoarece CC nu mai are încredere în el. Lui i s-a ataşat şi comandantul militar al regiunii Sofia [Țvetco Anev, n.n.], membru în CC. Or, acţiunea aceasta ar fi luat o întorsătură oarecum antisovietică şi Jivkov a folosit organele de securitate [bulgare] care au fost puse sub comanda unor comandanţi sovietici [!]   

Prin urmare, Caranfil Petrov Dimov certifica faptul că tentativa de lovitură de stat militară antisovietică din Bulgaria a fost anchetată și reprimată direct de către organele sovietice de securitate, prin rezidențele GRU-KGB! Cu alte cuvinte, conspirația bulgară din aprilie 1965 a avut înalte ramificații internaționale, cu mult peste competența în reprimare admisă de sovietici conducerii regimul comunist de la Sofia! 

În iunie 1965, MAI al României (sectorul contraspionaj țări socialiste) consemna că Baltiev Dumitru, „cetăţean paşaportar bulgar”, a afirmat către o sursă a organelor noastre că într-adevăr în primăvara lui 1965 a avut loc un complot cu ramificaţii mari în Bulgaria, iar o serie de amănunte le cunoaşte din ziarul „Le Monde”. El a confirmat că generalul Țvetco Anev era comandantul garnizoanei din Sofia și că în perioada 1941-1945 a fost comandant al unei mari unităţi de partizani. Baltiev a mai spus că în Bulgaria au mai fost astfel de cazuri (antisovietice, n.n.) ca cel din primăvara anului 1965, dând ca exemplu cazul lui Traicio Kostov, membru al CC al PCB, care a fost spânzurat pentru că a susţinut linia iugoslavă - știm astăzi că Traicio Kostov și alți 10 tovarăși ai săi au fost acuzați că au uneltit și au dorit răsturnarea „regimului prosovietic” introdus în Bulgaria, fiind executați la 10 decembrie 1949.

La 9 ianuarie 1969, o notă a Compartimentului Securității din Iași semnala că sursa „Pavelescu” l-a cunoscut pe colonelul bulgar Bonev Ivan Lazarof, care atunci ocupa funcția de reprezentant militar al Bulgariei la Iaşi, în zona „transporturi militare”, în cadrul Organizației Tratatului de la Varșovia. Bonev a relatat sursei că a fost luptător în Brigăzile internaționaliste comuniste din Spania, apoi partizan în Bulgaria pe timpul războiului. Pentru a se apropia, „Pavelescu” i-a „confiat” lui Bonev că și el a fost la studii superioare în URSS, unde în anul 1949 a cunoscut un colonel bulgar fost partizan, pe nume Anev, dar că a auzit că în anul 1965 ar fi fost împuşcat, în urma unor evenimente din Bulgaria. 

Bonev a răspuns că-l cunoaşte pe Anev, dar că acesta nu a fost împuşcat, ci condamnat la 15 ani închisoare (la 12 ani oficial, n.n.). Bonev a povestit că în anul 1964 Ivan Teodorov Gorunia, membru al CC al PCB, a fost împuşcat la domiciliu cu foc automat (6 gloanţe). Apoi s-a încercat să se afirme că Gorunia s-a sinucis. Numeroşi cetăţeni au mers la mormântul lui, l-au dezgropat, l-au fotografiat, apoi au demascat fapta săvârşită (de către autorități). Pe mormântul lui Gorunia au fost puse flori. După aceasta, nimeni din conducere nu s-a mai legat de Teodorov Gorunia, în schimb circa 200 de cetăţeni au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi printre care şi generalul Anev.

Colonelul Bonev confirma că după conspirația din aprilie 1965 sovieticii au ordonat scoaterea din armata bulgară a câtorva mii de ofiţeri foşti partizani, „care nu sunt primiţi să lucreze în viaţa civilă” (adică eliminarea „naționaliștilor” bulgari antisovietici, n.n.).   

Col. Bonev a afirmat că tot ce s-a întâmplat în Bulgaria după anul 1956 a fost cauzat de Nikita Hruşciov şi clica sa. Că deși Leonid Brejnev, noul lider de la Kremlin, l-a demascat pe Nikita Hruşciov, acum îi urmează politica. Bonev a mărturisit că știe că Nikita Hruşciov a acţionat şi a schimbat conducerile unor partide comuniste, dar nu a reuşit să facă acest lucru în România cu Gheorghe Gheorghiu-Dej. El l-a acuzat pe Hruşciov că este vinovat de cele întâmplate la Budapesta în anul 1956, unde, arăta el, „au murit peste 95 000 de oameni”. 

Bonev era de părere că în Bulgaria şi alte state socialiste „se reinstalează capitalismul”. În acest sens, el a dat ca exemplu faptul că un comandant sovietic de regiune are 15 000 de ruble pe lună în timp ce o femeie de serviciu are doar 47 ruble pe lună (situație de natură să producă inegalitate și stratificare socială în societatea comunistă, n.n.). 

În încheiere, precizăm că la acea dată contraspionajul român îi avea în supraveghere informativă și pe următorii „diplomați” bulgari despre care existau date certe că lucrau pentru sovietici contra statului român la Ambasada Bulgariei la București: 

    • Ivan Kinov , ambasador (1960-1963), fost general şi ministru adjunct la MApN din Bulgaria; 
    • Ghiorghi Bogdanov , ambasador (1963-1969), colonel de securitate, fost comandant al regiunii MAI Varna; 
    • Ivan Mangov , consilier (1962-1967), ofiţer al forţelor armate;
    • Blajev Ilia , Secretar I cu probleme consulare (1963-1967); 
    • Ţakaniaţov (sau Takaniatov) Andrei , secretar II (1963-1968).  

Foto sus: Todor Jivkov, în centru, alături de Nicolae Ceaușescu (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 245/1976)

Note:

1. http://files.osa.ceu.hu/holdings/300/8/3/text/6-5-120.shtml
2. Vezi pe larg: „8 aprilie: Gorunia se sinucide, pregătind o lovitură de stat împotriva lui Todor Jivkov!” pe: https://internationalist.blog.bg/history/2015/04/08/8-april-predi-50-g-se-samoubiva-gorunia-podgotviasht-prevrat.1352542). 
3. https://internationalist.blog.bg/history/2015/04/08/8-april-predi-50-g-se-samoubiva-gorunia-podgotviasht-prevrat.1352542
4. Vezi, pe larg: Borislav Gardev, Conspirația lui Gorunia, postat la 6.08.2012, pe: 
https://web.archive.org/web/20140319073735/http://afera.bg/siujeti/28092.html
5. https://internationalist.blog.bg/history/2015/04/08/8-april-predi-50-g-se-samoubiva-gorunia-podgotviasht-prevrat.1352542
6. Sursa: https://internationalist.blog.bg/history/2015/04/08/8-april-predi-50-g-se-samoubiva-gorunia-podgotviasht-prevrat.1352542
7. Ciu Enlai era prim-ministru al Chinei (perioada 1949-1976).