Boierimea moldoveană din perioada fanariotă, descrisă de prințul Charles Joseph de Ligne (1788)
„Aici te simți bine culcat, e cald. Suntși euîmbrăcat ca boierii. Măduc adeseori la ei pentru a-mi putea urma gândurile fărăa fi distrat de la ele, căci eu nuștiu decât câteva cuvinte românești (quelques mots valaques)și deloc limba greacă, pe care o vorbesc aceste doamne;ele disprețuiesc limba soților lor. De altfel boierii vorbesc puțin;teama pe care o au de turci, obiceiul de a afla vești releși autoritatea pe care o exercităasupra lor Divanul de la Constantinopolși domnul i-au deprins cu o tristețe fărăleac. Cincizeci de persoane care seîntrunesc zilnicîntr-o casăsauîn alta stau parcăsăaștepte primirea lațului fatal;și auzi spunându-seîn fiecare clipăaici a fost măcelărit tatăl meu din porunca Porțiiși aici sora mea din porunca domnului.
Când spun că mă duc la boieri ca să-mi urmez gândurile, vreau să spun mai degrabă că mă duc ca să nu gândesc, căci la a patra lulea ajung pe deplin turc;sunt anihilat cu totul, îmi piere orice idee… etc.
Prețuiescîndeajuns sfințeniaîn care tineriiși adeseoriși tinereleîși lasăpapucii mai jos de prima treaptă, pentru a nu toci covoarele frumoaseși a nu pângări sanctuarul unde se odihnesc stăpânii lor;dupăceși-auîndeplinit slujba, ei se întorc de-a-ndăratele ca să-și reia papuciiși se așeazăîntr-un colțîn genunchi.Îmi convineînlesnirea sănu fii silit săsuni sau săstrigi necontenit dupăslugi. Dacădinîntâmplare sunt trimise toate cu vreoînsărcinare, atunci chemi ca la serai, bătând din palme, ca atunci când aplauzi.
Constantinopolul dă tonul la Iași (Jassy), întocmai ca Parisul provinciei la noiși modele sosesc chiarîncăși mai degrabă. Galbenul era culoarea de predilecție a sultanelor;la Iași a ajuns culoarea tuturor femeilor. Ciubucele mari, foarte lungi, de lemn de cireș, le-auînlocuit la Constantinopol pe cele de lemn de iasomie. Noi, boierii, nu mai avem decât ciubuce de lemn de cireș. Acești domni nu umblăniciodatăpe jos. Ei sunt cu toții leneși, întocmai ca turcii.
Femeile s-ar putea lipsi de a avea pântecele atât de mare. Această însușire este atât de mult socotităa fi un semn de frumusețe, încât o mamămi-a cerut iertare căfiica sa nu o căpătaseîncă.„Dar nu va maiîntârzia mult, mi-a spus ea, căci acum e o adevăratărușine;este dreaptăși subțire ca o trestie”. Îmbrăcămintea, manierele asiatice înfrumusețeazăși mai mult pe cele frumoase, dar sluțesc pe cele slute care, la drept vorbind, sunt foarte rareîn acestețări.
Din cauza felului pe care îl au femeile de a se așeza sau de a se culcaîn cerc, mi s-a întâmplat uneori, când camerele nu erau prea bine luminate, să cred că văd niște blănuri zăcând uitate pe divan.
Fetele boierilor suntținuteînchise, ca turcoaicele, în haremuri cu zăbrele de lemn, adeseori aurite;printre aceste gratii ele pot să privească bărbații, să-și aleagăun soț. Dar aceștia nu le văd decâtîn clipa când petrec noaptea cu ele dupămica ceremonie a Bisericii ortodoxe […]”
sursa:TIPARITURI ROMANESTI