Bod, „satul ars“, renăscut din propria cenușă

Anul 2008. Pe ulițele prăfuite, aparent oarecare, ale unui sat ascuns din Țara Bârsei descinde o întreagă echipă a televiziunii Mitteldeutchen Rundfunk, în frunte cu unul dintre cei mai de succes cântăreți ai Germaniei. Localnicii urmăresc nedumeriți, comentând în umbra porților masive vizita neobișnuită. Cine? De unde? De ce? Dacă nu ar fi fost convoiul de microfoane și camere video, nimeni nu ar fi ghicit că omul mărunt, îmbrăcat neîngrijit și tatuat pe braț este un copil ce se juca în vacanțe pe ulițele satului lor, astăzi ajuns mare vedetă rock în Germania.

Peter Maffay este un star aplaudat de generații, apreciat pentru simplitatea, sinceritatea și angajamentul său în acțiuni caritabile. În ciuda vieții fabuloase, uneori controversate de solist rock, Peter Maffay vorbește cu emoție despre locurile natale. La concerte poartă adesea medalionul cu însemnele Siebenbürgen, cântecele sale exprimă legătura de suflet cu un tărâm uitat. În 2008, Peter Maffay a revenit pe urmele familiei sale, într-un film difuzat pe canalele TV din Germania. Atunci a vizitat Brașovul,  satele Bod și Prejmer, locuri în care a copilărit, fiind legat prin familia mamei, Sfântu Gheorghe și Coșeni, de unde era originară familia tatălui său.

Dincolo de numele artistului, prea puțin cunoscut în România,  Bodul/Brenndorf/Botfalva rezervă turistului curios multe povești surprinzătoare, tot atâtea motive pentru a-l descoperi. Bodul este polul frigului în România,  cu temperatura de -38, 5 grade Celsius  înregistrată în 25 ianuarie 1942. Aici s-a născut Damasus Dürr (1535-1585), personalitate a sașilor, umanist ilustru și preot devenit cunoscut prin predicile sale, cea mai veche colecție de predici evanghelice săsești, prin care putem cunoaște viața, credința sașilor și controversele în epoca Reformei. Întreruptă în 1939, publicarea operei lui Dürr este un eveniment ce se lasă încă așteptat.

Din interbelic, Bodul a fost pentru ascultătorii radio cam ce ar fi un nod important de cale ferată pentru călători. În 1933/34 a fost instalată la Bod prima stație de emisie pe unde lungi din România, care a jucat un rol important in timpul celui de-al Doilea Război Mondial, prin ea fiind transmise toate anunțurile importante, inclusiv mesajul regelui către țară. Bodul mai era vestit și datorită fabricii de zahăr, ai cărei muncitori au dat naștere unui nou sat, numit Colonia Bod.

Astăzi, toate aceste povești fermecător rostite de localnici, alături de biserica evanghelică nou restaurată, ar putea așeza locul pe harta turistică a așezărilor săsești. Cel mai recent eveniment al comunității este un model și speranță pentru atâtea biserici fortificate care au nevoie de restaurare. O restaurare care arată devotamentul sașilor plecați reprezentați de Dorfgemeinschaft der Brenndörfer, Asociația sașilor din Bod stabiliți în Germania, președinte Siegbert Bruss,  față de locurile de care rămân sufletește legați. Renovarea este dovada succesului pe care îl are colaborarea strânsă dintre cei plecați și comunitatea actuală, arătând că protejarea patrimoniului săsesc este o responsabilitate comună. În decembrie 2013, biserica din Bod a fost resfințită în urma încheierii lucrărilor de restaurare. Biserica readusă la viață este de fapt lecția pe care ne-o oferă tuturor și poate povestea cea mai frumoasă a Bodului.

Despre istoria și numele „satului ars”

Prima mențiune istorică a satului datează din anul 1386, deși acesta a fost probabil fondat în secolul al XIII-lea. În 1241, satul a fost incendiat de tătari, după ce mai înainte avusese de suferit din pricina năvălirilor cumane. Numele  german de „Brenndorf” (satul ars) este cel mai adesea explicat prin prisma acestor evenimente, deși etimologic nu este corect. Dacă urmărim istoric evoluția numelor satului, acesta și-ar fi putut primi numele de la numele sfintei Brigitta – Brigittendorf (v. A. Marienburg,  Die Entstehung der Ortsnamen im Burzenland, 1877) sau de la alte forme derivate în timp:Brigondorf (1377), Brengendorf (1452), Brendorf (1484, pe harta lui Honterus) ș.a.

Pentru a face față invaziilor, sașii au construit în jurul bisericii o fortificație puternică, ce a fost însă distrusă parțial într-un cutremur în anul 1802. Mărturie pentru existența cetății stau astăzi resturile unui zid în centrul satului. Cum sașii acordau o mare importanță educației, chiar și în mediul rural, prima școală din Bod datează din 1508.

restul pe Povesti Sasesti