Blestemul dintre ruinele cetăţii lui Jules Verne, de la poalele Retezatului
Cetatea Colţ, din comuna hunedoreană Râu de Mori, care l-a inspirat pe Jules Verne în romanul „Castelul din Carpaţi“ a devenit un monument aproape interzis turiştilor. Cei care ajung la poalele ei găsesc cu greu drumul spre cetate şi trebuie să fie cu ochii în patru din cauza viperelor şi a zidurilor şubrede.
Ruinele Cetăţii Colţ se înalţă deasupra Văii Haţegului, la marginea comunei Râu de Mori, şi peste trecătoarea folosită de turişti pentru a ajunge la poalele Retezatului. „Castelul din Carpaţi“, cum este cunoscut monumentul după romanul cu acelaşi nume scris de Jules Verne, are o vechime de peste 600 de ani, dar nicicând nu s-a aflat într-o stare mai proastă. De la poalele cetăţii, turiştii au nevoie de circa o jumătate de oră pentru a urca la fortăreaţă. Cărarea abruptă şi întortocheată se afundă într-o pădure deasă în care călătorii au toate şansele să se rătăcească. Nu există suficiente marcaje ale traseului spre Colţ, iar cele care au fost amenajate par fără rost. Cei care reuşesc totuşi să se orienteze în pădure şi ajung la ruine trebuie să facă faţă altor pericole.
„Dincolo de traseul nemarcat şi de faptul că în zilele ploioase accesul spre monument este aproape imposibil, turiştii care ajung la cetate trebuie să ştie că în zonă sunt vipere şi şerpi. Nu sunt indicatoare care să îi atenţioneze asupra acestui pericol, dar el există. În plus, vizitatorii trebuie să fie foarte atenţi din cauza riscului pe care îl prezintă starea zidurilor aflate în ruină şi faptul că nu există elemente de siguranţă pentru cetatea de pe stâncă“, spune cercetătorul Dacian Muntean, preşedintele Societăţii de Educaţie Nonformală şi Socială, care a studiat istoria monumentului.
Legenda care l-a inspirat pe Julea Verne
Turiştii nu par să ţină cont de riscuri, iar în ultimii ani, numărul celor care ajung la poalele Cetăţii Colţ a crescut. Totuşi, unii dintre ei nu se mai încumetă să urce spre fortăreaţă. „Chiar zilele trecute a ajuns în zonă un grup de profesori, unii din Coreea de Sud şi Noua Zeelandă, membri ai unei asociaţii internaţionale de geografi. S-au arătat fascinaţi de Cetatea Colţ, deşi au văzut-o doar de jos“, spune Niculiţă Mang, primarul comunei Râu de Mori, în administrarea căreia se află monumentul istoric.
Cel mai important motiv pentru care ruinele continuă să îi atragă pe vizitatori este romanul „Castelul din Carpaţi“, de Jules Verne. În relatarea de la sfârşitul secolului al XIX-lea, acţiunea se petrecea în jurul vechii cetăţui în ruine a baronului Rodolphe de Gortz, aflată pe un pisc deasupra trecătorii Vulcan. Castelul din Carpaţi fusese abandonat de câteva zeci de ani, iar oamenii credeau că este stăpânit de forţele supranaturale ale răului şi că în interiorul lui se petrec lucruri înspăimântătoare.
Vestită pentru femeile frumoase
Povestea Castelului din Carpaţi este alăturată altor legende care înconjoară monumentul şi îi dau o aură de mister. Din secolul al XVII-lea, fortăreaţa care a aparţinut nobililor din familia Kendeffy (Cândea) nu mai este locuită. S-au păstrat totuşi, de-a lungul timpului, informaţii preţioase despre ea. Potrivit istoricului hunedorean Dorin Petresc, una dintre relatările relevante despre Colţ i-a aparţinut cărturarului musulman Evlia Celebi, cel care a ajuns în părţile Hunedoarei între anii 1659 şi 1661, însoţindu-i pe înalţii oficiali militari turci în expediţiile militare.
În Cetatea Colţ, oastea turcă a predat la ordinele Serdarului Ali Paşa 120 de prizonieri, în schimbul a trei pungi de bani. „Această întâmplare îi oferă cronicarului turc posibilitatea să observe şi să descrie fortificaţia medievală de la Colţ, astfel:cetatea e construită pe un platou, deasupra râului Colţ, pe o stâncă înaltă. E o cetate solidă, în cinci colţuri şi înaltă până la cer“, relatează istoricul Dorin Petresc. Potrivit acestuia, cetatea are o singură poartă, care priveşte către şesul Haţegului. „E o cetate frumoasă, cu unsprezece turnuri. Are multe întărituri înconjurătoare, dar toate laturile îi sunt atât de abrupte, încât nu te poţi apropia… În râul de acolo se găsesc multe feluri de peşti, are ape bune şi e vestită prin femei frumoase“, mai spune dr. Dorin Petresc.
E o cetate frumoasă, cu unsprezece turnuri. Are multe întărituri înconjurătoare, dar toate laturile îi sunt atât de abrupte, încât nu te poţi apropia… În râul de acolo se găsesc multe feluri de peşti, are ape bune şi e vestită prin femei frumoase.-Evlia Celebi Nu sunt bani pentru reabilitare În ciuda potenţialului pe care îl are monumentul aflat la poalele Retezatului, sunt şanse mici ca el să fie reabilitat şi inclus într-un circuit turistic în următorii ani. „Noi nu ne permitem să investim în reabilitarea Cetăţii Colţ. Am vrea, dar nu avem fondurile necesare. Pentru restaurarea ei ar fi nevoie de câteva milioane de euro, iar bugetul nostru de investiţii pe un an este în jur de un milion de lei. Poate vom reuşi să prindem un proiect pe fonduri europene“, speră Niculiţă Mang, primarul comunei Râu de Mori.
Nu sunt bani pentru reabilitare
În ciuda potenţialului pe care îl are monumentul aflat la poalele Retezatului, sunt şanse mici ca el să fie reabilitat şi inclus într-un circuit turistic în următorii ani. „Noi nu ne permitem să investim în reabilitarea Cetăţii Colţ. Am vrea, dar nu avem fondurile necesare. Pentru restaurarea ei ar fi nevoie de câteva milioane de euro, iar bugetul nostru de investiţii pe un an este în jur de un milion de lei. Poate vom reuşi să prindem un proiect pe fonduri europene“, speră Niculiţă Mang, primarul comunei Râu de Mori.
Autoritatea locală a încercat şi în anii trecuţi să atragă fonduri pentru Cetatea Colţ, însă fără succes. „Marea parte a finanţărilor au fost direcţionate deja pentru Cetatea Devei“, spune dezamăgit Niculiţă Mang. Edilul adaugă că, în timp ce fonduri de la statul român nu există pentru reabilitarea cetăţii, deocamdată, singurele lucruri care pot fi făcute în privinţa monumentului sunt reamenajarea şi marcarea potecilor şi de defrişarea vegetaţiei care acoperă ruinele.
Domniţa Ileana şi firele de aur
O altă poveste a cetăţii, inspirată din fapte reale şi cunoscută de oamenii locului, este cea a domniţei Ileana Cândea, care a stăpânit cetatea în secolul al XVI-lea. În timpul unui asediu al tătarilor, care a avut loc asupra satelor din Ţara Haţegului, iubitul ei ar fi fost luat prizonier. Acesta i-ar fi apărut în somn fecioarei şi i-a spus că va fi eliberat, când ea va aduna atâta aur cât să ajungă până la el.
„Odată, într-o noapte înstelată, luminată de razele aurii ale lunii, şezând în foişorul cetăţii atârnat pe marginea stâncii, Ileana toarse mult, până ce trecu de miezul nopţii. Şi ce să vadă? Tortul, ce l-a tors după miez de noapte, era din fire de aur şi dacă torcea oricând după miezul nopţii, se alegea tot cu fire de aur. Aşa torcea ea noapte de noapte, când odată, înspre cântători, cine-i prinse fusul, ce sfârâia în josul foişorului? Era iubitul Ilenei, care în momentul în care firele de aur au fost atât de lungi, cât să ajungă la locul în care era el prins, i-au pocnit lanţurile de pe trup şi el a putut să alerge acasă, în braţele ei iubitoare“, relata istoricul Octavian Floca, în Ghidul judeţului Hunedoara, publicat în anul 1969.