Bătălia de la Mărăşeşti, pe unde nu se trece!
Succesul înregistrat de Armata II la Mărăşti a determinat Puterile Centrale să îşi revizuiască strategia. Se renunţă la ofensiva în zona Nămoloasa, iar forţele germane sunt proiectate atât în zona Oituz, cât şi în sudul Moldovei – la nord de Focşani, în punctul strategic Mărăşeşti. Prin victoria pe frontul românesc, Germania şi aliaţii săi urmăreau intrarea în Ucraina, creându-se, astfel, premisele ideale pentru câştigarea războiului în est.
Bătălia de la Mărăşeşti s-a desfăşurat în trei etape, din 24 iulie/6 august până în 21 august/3 septembrie 1917, pe o lungime a frontului de aproximativ 35 km şi a fost cea mai importantă confruntare miliară de pe frontul român din vara anului 1917. Forţele care s-au opus în timpul luptelor au fost semnificative:pe de o parte, Armata IV rusă – compusă 84 de batalioane, 32 de escadroane, 79 de baterii – şi Armata I română – alcătuită din şase divizii, printre care una de cavalerie, trei brigăzi, Grupul de artilerie grea, Grupul II aeronautic, iar de partea Puterilor Centrale, Armata IX germană(general de infanterie Johannes von Eben) – formată din 174 de batalioane, 16 de escadroane, 150 de baterii, trei escadrile, o companie de ciclişti ş.a.
Prima etapă. Puterile Centrale câştigă teren
Luptele au început în dimineaţa zilei de 24 iulie/6 august, când, la ora 7.30, Corpul I german, condus de gen. Kurt von Morgen, a atacat Divizia 34 infanterie rusă, reuşind să rupă frontul pe o adâncime de 3 km şi o lungime de 10 km. La cererea ruşilor, gen. Constantin Christescu, comandant al Armatei I, a ordonat intervenţia Diviziei 5 infanterie la vest de Siret, reuşindu-se oprirea germanilor de a ocupa trecerile peste râu. În dimineaţa următoare, feldmareşalul August von Mackensen redirecţionează atacul spre nord, forţând trupele româno-ruse să se retragă 2 km şi să abandoneze satul Doaga. Diviziile 71 infanterie rusă, 9 şi 14 infanterie române au intrat pe câmpul de luptă pentru a acoperi vidul lăsat de Divizia 34 rusă, decimată aproape în întregime de nemţi.
Următoarele două zile au fost marcate de atacuri violente ale germanilor şi de pierderi în rândul armatei româno-ruse. La 28 iulie/10 august, a avut loc o contraofensivă a trupelor Antantei pentru recuperarea intrândului realizat de inamic între comunicaţia Focşani-Mărăşeşti şi Siret, la care au participat Diviziile 5 şi 9 infanterie române şi 13 şi 71 infanterie ruse. Totuşi, confruntarea a fost violentă, iar trupele româno-ruse nu au putut recupera satul Doaga. Din cauza acestui eşec apar neînţelegeri între gen C. Christescu şi gen. Aleksandr Ragoza privind desfăşurarea operaţiunilor din ziua următoare. Comandantul român, susţinător al opţiunii unei acţiuni ofensive, este înlocuit cu gen. Eremia Grigorescu, şi este creat un comandament unic româno-rus sub comanda generalului rus.
A doua etapă. Marea victorie a românilor
Cea de-a doua etapă, iniţiată la 31 iulie/13 august, a fost deschisă cu o ofensivă a germanilor în zona Panciu, ce a determinat retragerea trupelor ruse cu 6 km. Gen. Ragoza a ordonat alinierea trupelor române la linia noului front, ceea ce însemna cedarea localităţii Mărăşeşti, măsură contestată de gen. Grigorescu. S-a creat o nouă criză la nivelul comandamentului ce, de această dată, a fost soluţionată prin demiterea gen. Ragoza şi preluarea conducerii de către generalul român.
La 1/14 august, von Mackensen a atacat în forţă trupele româno-ruse, înaintând câţiva kilometri în zona Chicera. Apare pericolul străpungerii aliniamentului de apărare. Totuşi, contraatacul trupelor române, aflate în spatele celor ruse, a ajutat la evitarea unei situaţii periculoase. În acelaşi timp, gen. von Morgen conduce un grup de soldaţi germani care atacă poziţiile române care asigurau protecţia podului de la Cosmeşti, silindu-le să se retragă şi să dinamiteze podul. După o perioadă de calm relativ, la 6/19 august 1917 a avut loc atacul general al trupelor Puterilor Centrale, marcând apogeul luptelor de la Mărăşeşti. Grupul de atac german condus de gen. von Morgen (format din 5 divizii de infanterie) a lovitul frontul dintre Panciu şi Mărăşeşti apărat de români. Cea mai intensă bătălie s-a dus în arealul pădurii Răzoare pentru cota 100, care domina zona şi asigura controlul ultimei terase spre Siret. Aici s-a remarcat compania de mitraliere condusă de Grigore Ignat, care, rezistând cu stoicism până la ultimul om, a întârziat avansarea inamicului, în vreme ce unităţile mari române au reuşit să reziste tuturor atacurilor.
În timpul celei de-a treia etape – 7/20 august – 21 august/3 septembrie – s-a înregistrat o slăbire a intensităţii confruntărilor, germanii făcând un utim efort de atac pentru îmbunătăţirea poziţiilor, în zona Varniţa-Muncelu.
Revista “Time”:“Apărarea frontului la Mărăşeşti a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârşită vreodată de români”
La sfârşitul războiului, generalul Kurt von Morgen, consemna în memoriile sale:"Rezistența dușmanului, în special a românilor, a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri, în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta." În imaginarul românesc, bătălia rămâne o piatră de hotar a istoriei pentru eroismul de care au dat dovadă soldaţii români, remarcându-se atât căpitanul Grigore Ignat şi generalul Eremia Grigorescu, precum şi eroina de la Mărăşeşti, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu.
Bătălia de la Mărăşeşti a durat 28 de zile, dintre care 15 au fost de luptă, iar 13 de acalmie relativă. În timpul confruntărilor, Armata I română a pierdut 27.410 oameni – anume 16% din efectivul trupelor române la începutul luptelor – dintre care 5.125 de morţi, 9.818 de dispăruţi şi 12.467 de răniţi. Armata IV rusă a suferit şi ea pierderi umane semnificative, aproximate la 25.650 de oameni – 7.083 de morţi, 10.400 de răniţi şi 8.167 de dispăruţi. În tabăra germană, Armata IX a totalizat un număr cuprins între 60.000-65.000 de oameni morţi, răniţi şi dispăruţi.