Monitorizarea situaţiei interne din Rusia Ţaristă şi din gubernia Basarabia în special era una dintre competenţele principale ale Legaţiei Române de la Sankt Petersburg. În contextul în care, în secolul al XIX-lea, economia românească şi cea a provinciei anexate în anul 1812 se bazau pe agricultură, interesul diplomaţilor români pentru industria vinului basarabean apare ca deplin justificat. Relevanţa rapoartelor tematice pe care le-am identificat în Arhiva Ministerului Afacerilor Externe este dată de nivelul impecabil de informare al presei imperiale, pe care se bazează, dar mai ales de actualitatea problemelor constatate în domeniul viticulturii şi al vinificaţiei din Basarabia.

La data la care au fost redactate materialele, suprafaţa viilor din gubernie era de circa 100.000 deseatine, cu următoarea repartizare pe ţinuturi:Cetatea Albă 57, 6%, Orhei 18, 2%, Tighina 8, 6%, Izmail 7, 9%, Chişinău 5, 7%, Bălţi 1, 2%, Soroca 0, 8%. În medie, gubernia livra aproximativ 12, 5 milioane de vedre de vin, mai mult de jumătate din vinul produs în Imperiul Rus. Grădinile de fructe ocupau alte 20.000 deseatine, industria fructelor uscate fiind mai dezvoltată în ţinuturile Orhei şi Chişinău, unde în anul 1909 existau 4.302 cuptoare de uscat fructe[1].

<strong>„Nu e rar în Basarabia când ţăranul vinde vadra de vin cu 25-30 copeici”</strong>

Comunicarea Legaţiei României la Sankt Petersburg nr. 709 din 21 octombrie 1902[2]este adresată Ministerului de Externe de la Bucureşti şi vizează articolul publicat în oficiosul Ministerului Imperial de Finanţe, „Torgovo-Promîşlennaia Gazeta” (Gazeta Comercial-Industrială), nr. 221 din 7 octombrie. Publicaţia se ocupa de situaţia horticulturii şi a culturii viilor din Basarabia, prezentând dificultăţile care frânau dezvoltarea celor două ocupaţii rurale în gubernie, dar şi modul în care acestea se dezvoltau în Crimeea şi Caucaz. Articolul de mai jos a fost tradus şi trimis Centralei de la Bucureşti în logica interesului „celor cu ocupaţii similare din ţară”.

„Horticultura şi cultura viilor din Basarabia

În timpul de acum când în toate părţile Basarabiei se culeg tristele rezultate ale recoltei din anul acesta de grădini şi vii, la Societatea Horticolă din Chişinău se discută vioi chestiunea nevoilor horticulturii şi viniculturii. Chestiunea aceasta nu e nouă şi constituie de mult buba culturii viilor din Basarabia, ea s-a pus acum la ordinea zilei în urma cererii Guvernatorului în vederea deschiderii consultaţiilor comitetelor rurale.

Cercetând starea culturii viilor din Basarabia constatăm că un pericol serios i se prezintă de către filoxera care se întinde din ce în ce mai tare în gubernie şi extermină viţa în masă. Toţi vierii basarabeni sunt preocupaţi acum serios de chestiunea înlocuirii viţelor vechi cu cele americane, chestie grea căci viţele americane nu ajung cât se cere, deşi tuturor posesorilor de vii se recomandă aceasta de Comitetul Filoxeric şi alte instituţii reconstituirea viilor bântuite. În toată Basarabia sunt numai 2 pepiniere, cea de la Buzineşti şi Aleştii, cu depozite de viţe americane şi cum cererile de viţe sunt enorme, acele pepiniere nu le pot satisface decât pe puţin. Vierii aşteaptă mult rândul de a vedea satisfăcute comandele făcute şi la urma urmelor în locul a 1.000 de viţe li se trimit numai 100 de viţe. În felul acesta reconstituirea viilor cu viţe americane înaintează foarte încet, iar cererile de viţe americane cresc mereu la număr, căci în domeniul acesta nu mai sunt sceptici, chiar ţăranii care înainte vreme nici nu vroiau să audă de viţele americane s-au convins acum de necesitatea de a recurge la reconstituirea viilor lor cu ele. În vederea tuturor acestora adunarea horticultorilor a intervenit la Guvernul Imperial cu cererea de a înfiinţa în provincie pepiniere şi o şcoală de vieri şi lucrători vieri spre a fi pregătiţi la reconstituirea viilor cu viţe americane.

Şi mai mult vinocultura şi horticultura din Basarabia suferă de lipsa creditului ieftin. Având nevoie de bani, grădinarii locali nu pot lăţi şi ameliora gospodăriile lor şi de aceea nu pot concura cu Crimeea şi Caucazul, a căror cultură se găseşte în condiţii mai bune. Vinurile şi fructele din Basarabia sunt puţin inferioare celor din Crimeea şi Caucazia şi totuşi pe pieţele interne din Rusia ele nu se desfac în atât de mare cantitate, pricina că posesorii lor nu dispun de mijloace în de ajuns. Posesorii de frunte, având posibilitatea de a obţine credit în bănci, trag foloase frumoase din grădini şi desfac produsele lor crude sau conservate (sub formă de conserve) în St. Petersburg, Moscova, Kiev, Varşovia, Odesa, Harkov şi alte oraşe pe preţuri bune, legăm cu aceste centre de populaţie corespondenţe directe. 

Ei au putinţa de a ţine în pivniţe vinurile lor, aşteptând preţurile cele mai ridicate etc. Ce să facă însă producătorii mărunţi din Basarabia, care în genere formează 90%? Băncile îi consideră insolvabili, capitalul funciar rural e luat de posesorii mari, sumele creditului meliorativ nu le poate încăpea în mâini şi lor le rămâne numai să-şi desfacă produsele lor până la recoltă sau să vândă produsele lor pe nimic, căci a merge cu ele direct pe pieţele dinăuntru ale Rusiei nu e chip. Se înţelege că intermediatorii profită de această împrejurare în dauna producătorilor. Se poate spune aceasta relativ la producătorii de grădini, iar în privinţa producţiei viilor apoi ea se găseşte în condiţii şi mai defavorabile. Vierul are nevoie de bani din moment ce primăvara viile trebuiesc dezgropate şi mereu are trebuinţă de bani până la cumpărarea de boloboce. El nu poate procura boloboce pe credit şi chiar la culesul viilor se face speculaţie de boloboce ca cu acţiile la bursă. Situaţia vierului devine critică şi atunci el desface strugurii chiar de pe loc din vie. Nu e rar în Basarabia când ţăranul vinde vadra de vin cu 25-30 copeici. De aceea Adunarea Horticultorilor a hotărât să se ceară a uşura condiţiile căpătării de aconturi din capitalul funciar rural şi din creditul meliorativ. (...)

Următoarea anomalie e constatată:horticultorii cei mai inteligenţi din Basarabia au noţiuni teoretice foarte confuse de pomologie. De aceea s-a cerut Guvernului înfiinţarea în Basarabia a unei staţiuni pomologice cu pepinieră de arbori fructiferi pentru horticultorii locali. Afară de asta s-a stăruit ca investitorii să facă cunoscute ţăranilor idei, noţiuni utile de grădinărie şi la fiecare şcoală să fie teren de practică.

O greutate pentru desfacerea produselor grădinilor şi viilor stă în transportul lor pe căile ferate, nemaivorbind de urcatele tarife. Crimeea e pusă aci mai favorabil, putându-se expedia fructe chiar cu trenuri accelerate, nu mai mult de 30 puduri de tren. În Basarabia fructele zac pe la gări şi până la Petersburg ajung după vreo 10 zile în loc de 2-3 zile, ceea ce face ca ele să se strice, lucrul îngreunează afacerile. Cum nu-s vagoane speciale pentru transport, apoi fructele se strică de frig, vinul îngheaţă, nemaivorbind că oamenii de serviciu le dijmuiesc pe drum fără sinchiseală. Adunarea Horticultorilor a hotărât să intervină la locul cuvenit spre înstrăinarea acestor neajunsuri”.

În continuarea raportului din 21 octombrie 1902, Legaţia României la Sankt Petersburg trimite Ministerului Regal al Afacerilor Străine raportul nr. 720 din 27 octombrie, referitor la o nouă traducere din „Torgovo-Promîşlennaia Gazeta” (Gazeta Comercial-Industrială) despre viticultura din Basarabia. Sunt analizate cauzele proastei recolte, mentalitatea producătorilor, perspectiva vinurilor basarebene, care ajung până în cele mai îndepărtate regiuni ale Imperiului Rus, în pofida dificultăţilor de transport şi a concurenţei cu cele din Caucaz, Crimeea, Polonia ş.a.

„Vinicultura din Basarabia

Culesul viilor din Basarabia se găseşte în toiul său. Din guberniile nord-vestice se observă venirea considerabilă de cumpărători de vin, silindu-se a cumpăra cantităţi cât mai mari de vin, din cauză că anul acesta recolta vinului este slabă. În genere, pentru Basarabia vinicolă anul acesta e un an rău. Anul trecut din punctul de vedere al cantităţii de vin a fost un an bun, şi în privinţa calităţii lasă de dorit. Vinul a fost acru şi mai toţi vierii îl dereglau cu zahăr, ceea ce a contribuit la scumpirea lui. Anul acesta din contra, din punct de vedere cantitativ, e un an rău, iar din cel calitativ e întrucâtva mai bun, deşi vinul se capătă puţin acru. Recolta viilor a fost pe jumătate în raport cu cea din anul trecut şi cei ce luau anul trecut 4-5 butoaie de vedre din o desiatină culeg acum 2-2, 5 şi chiar mai puţin. Sunt localităţi unde de pe o desiatină nu s-a obţinut decât 1 butoi, iar în Basarabia sudică recolta e aşa de slabă că vierii nici n-au făcut vin, vânzând strugurii culeşi pentru întrebuinţarea locală. Cauzele acestei recolte rele rezidă numai în starea de ignoranţă şi în lipsa de cultură a vierilor ţărani. Orice boală de viţă ei o atribuie «ploilor sărate», contra cărora nu e nici un leac după părerea lor. Pe când Oidium, Mildew şi alte maladii bântuie viile din Basarabia în cursul anilor din urmă.

Instituţiile din Zemstvă, Comitetul Filoceric, societăţile de horticultură şi altele nu încetează de a propaga lecuirea viilor prin injectarea lichidului de Bordeaux, Zemstva şi societăţile aduc spre a vinde ieftin pulverizatoare Vermovel, sulfat de fier etc., dar cu toate acestea lecuirea viilor bolnave intră cu greu în obicei.

În sfârşit, cum anul acesta Mildew ameninţă completa distrugere a viilor, Zemstva a început să demonstreze prin sate şi comune mijlocul de lecuire a viilor şi astfel a salvat de distrugere multe vii de-ale ţăranilor. Cât de raţională e lecuirea se constată aici din faptul că viile lecuite anul trecut au dat în anul curent o recoltă cu mult mai bună în raport cu viile care n-au fost supuse lecuirii. Şi apoi şi vinul dat de ele e incomparabil de o calitate superioară. Cumpărătorii chiar de vinuri cumpărând strugurii pe ciorchini iau în consideraţie starea viilor faţă de această maladie. În curs se constată Mildew, ei plătesc vinul mult mai ieftin.

În timpul din urmă timpul n-a favorizat ca strugurii să se coacă şi ei au dat relativ mai puţin «suc» ceea ce a influienţat asupra recoltei sub raport cantitativ. În legătură cu aceasta vinul a câştigat un preţ considerabil. În ani de recolte abandonate vinul ţăranilor în genere de calitate proastă nu-şi găseşte în mare parte cumpărători şi se vinde pe 25-30 copeici vadra pe la distilerii, în anii cu recoltă mijlocie vinul se vinde pe 50-60 copeici vadra, azi însă vinul acesta al ţăranilor, de cea mai proastă calitate, nu se vinde mai jos de 80-90 copeici vadra, iar uneori preţul acesta ajunge şi până la 1 rublă şi 10 copeici.

În ce priveşte aşa-numitul «vin de gospodărie» al proprietarilor vieri fruntaşi apoi o vadră de acest vin se vinde azi cu 1 rublă 50 copeici şi ajunge până la 2 ruble.

Cu cât timpul înaintează, cu atâta preţurile pe vin se urcă, pentru că mai întâi majoritatea cumpărătorilor vinari se strâng de pe la 15 octombrie, iar al doilea vinul este acum adus în cantităţi mari, astfel încât ţăranii caută să-l desfacă având trebuinţă de bani sau se căznesc a goli vasele de transport, pentru a aduce într-ânsele vinul ce a rămas la ei acasă în putine. Din acest motiv din urmă al butoaielor de transport ţăranii sunt siliţi în genere a-şi desface vinul pe preţ scăzut, căci butoaiele costă scump şi apoi ei nici n-au bani spre a le procura. Întru aceasta cu apropierea culesului viilor se duce pentru butoaiele de vin un fel de joc de urcare şi coborâre a preţurilor. La început, de pildă, când era nădejde de o recoltă abundentă a viilor, preţurile pe butoaiele de vin erau de 14-15 ruble, iar în urmă, când recolta s-a lămurit cu desăvârşire, sus-zisele preţuri au scăzut la 10 ruble.

Dacă s-ar lua în consideraţie preţurile actuale pe vin apoi se poate spune cu siguranţă că la sfârşitul curentei luni octombrie ele se vor urca cu 20-30%, întrucât nu sunt rezerve de loc din vinul recoltei de anul trecut, de aceea cumpărătorii de vin vechi de anul trecut sunt constrânşi să cumpere vinuri din anul acesta. Afară de aceasta vinul din Basarabia găseşte anul acesta pieţe noi de desfacere şi a pătruns până în Siberia şi Port-Arthur. De aceea proprietarii mari de vii se vor feri a-şi desface acum vinul, aşteptând preţuri mai bune”.

Note

[1]P. Cazacu, „Moldova dintre Prut şi Nistru, 1812-1918”, Iaşi, Viaţa Românească SA, p. 88.

[2]Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, fond Petrograd, vol. 11, nepaginat.