Barca ţestoasă, o armă redutabilă ce a pus capăt invaziilor japoneze
Una din cele mai interesante arme ale perioadei medievale a fost barca-țesătoasă, dezvoltată în Coreea. Choseon a fost numele dat Coreei din 1392 când generalul Yi Seong Gye a pus bazele unei noi dinastii (Yi) și până la ocuparea sa de către armatele Japoniei imperialiste în 1905.
De-a lungul istoriei, coreenii au preferat să își restrângă relațiile diplomatice cu țările vecine, China fiind singura putere căreia îi erau recunoscute meritele de suveran și cu care încheia tratate comerciale și politice, deoarece orice alt străin era văzut ca un invadator ce le-ar fi putut pune în pericol securitatea națională, precum și cultura confucianistă.
Înca dinaintea dinastiei Yi și a perioadei Choseon, pirații japonezi făceau incursiuni de-a lungul coastei vestice, prădând, jefuind și arzând pământurile coreene. Aceste practici ilicite erau susținute de lorzii locali cunoscuți sub numele de daimyou care neputând fiind ținuți sub control de către shoguni, își împărțeau prăzile cu pirații. Deși conducătorii coreeni au încercat să își întărească armata, să negocieze sau chiar să încheie acorduri economice cu pirații japonezi aceste măsuri nu au dat rezultate pe termen lung. Eșecul acestor încercări a fost de cele mai multe de ordin intern, deoarece principiile confucianiste care pătrunseseră în toate ramurile societății coreene puneau educația, moralitatea și ordinea mai presus de pregătirea militară.
Prima invazie japoneză 1592-1596
Războiul Imjinwaeran cum este cunoscut în istoriografia de specialitate, poate fi tradus ca invazia/năpasta japoneză în anul dragonului de apă. Imjin însemna dragonul de apă și este numele anului când are loc invazia, wae este denumirea dată japonezilor, iar ran înseamnă în limba coreeană invazie/năpastă.
Odată cu coalizarea domeniilor feudale în arhipelagul nipon și venirea la putere a unul dintre cei mai remarcanți shoguni, Hideyoshi Toyotomi (~1536-1598), care dorea cu orice preț să își mențină statutul și influența în propria-i țară, acesta a demarat o campanie de cucerire a Choseonului pentru ca ulterior să poată invada atât China dinastiei Ming (1368-1644) cât și întreaga Asie.
FOTO:Toyotomi Hideyoshi
Inițial shogunul Japoniei îi trimisese scrisori regelui coreean pentru a îi cere consimțământul ca trupele sale să străbată peninsula coreeană dincolo de râul Yalu, pentru a ajunge în China. Choseon a refuzat această propunere deoarece era vasalul-aliat al dinastiei Ming. Deși existau suspiciuni în rândul unor membri ai aristocrației coreene (yangbani) cu privire la o posibilă invazie japoneză, fiind trimise chiar memorii la curtea regală, nu s-au luat măsuri, fiind ignorate toate semnalele de alarmă. Pe 13 aprilie 1592 soldații japonezi, 200 000 la număr, înarmați cu puști cu praf și săbii, au asediat orașul-port, Busan, pentru ca numai în trei săptămâni să cucerească întreaga peninsula. Superioritatea armatelor japoneze în comparație cu cele coreene se datora în special experienței samurailor pe câmpul de luptă, precum și schimburilor de armament și a importului de puști avansate din Portugalia. Odată cu cucerirea capitalei Hanyang (actualul Seoul) în mai 1592, regele Seonjo (1567-1608) se retrage, găsindu-și refugiul mai întâi la Pyeongyang, iar mai apoi în peninsula Ganghwa. Simțindu-se trădați de rege, o parte a populație incendiază clădirile care găzduiau actele oficiale, cu precădere clasele de jos care doreau să scape de sclavie. Societatea Choseonului era bine delimitată, construită pe vertical, iar fiecare om moștenea statutul părinților fiindu-i aproape imposibil să acceadă la putere dacă făcea parte dintr-o clase inferioară. În acea perioadă, o tremie din populație avea statutul de sclav, destinele lor depinzând de yangbanii pe care îi serveau, astfel că puteau fi vânduți sau chiar torturați până la moarte dacă se abăteau de la lege.
După cucerirea Busanului, trupele japoneze au avansat către nordul peninsulei coreene, astfel pe 16 iunie au cucerirea Pyeongyang. Acest lucru a atras după sine intervenția Chinei în conflict deoarece își vedea propriile teritoriile amenințate de o posibilă invazie japoneză. Cu ajutorul soldaților chinezi, coreenii reușesc în ianuarie 1593 să elibereze orașele din nord, împingând totodată armatele japoneze către sud. Cu toate acestea odată cu intrarea Chinei în conflict, situația a stagnat, și ca o ironie a sorții, shogunul Hideyoshi i-a propus împăratului chinez o împărțire a teritoriului coreean în zone de influență. La rândul său, China refuză această propunere, oferindu-le japonezilor soluția de a deveni vasali. Fără pre multe rezultate, timp de trei ani se discutase despre un eventual armistițiu și o încetare a conflictului, însă fără niciun rezultat concludent.
A doua invazie japoneză 1597-1598
Pe 19 martie 1597 japonezii atacă din nou. Motivul relansării atacului s-a datorat refuzului chinezilor de a recunoaște legitimitatea shogunatului lui Hideyoshi, precum și de a consimți încheierea unei căsătorii între împăratul japonez și una dintre fiicele împăratului chinez. De această dată coreenii erau mai pregătiți din punct de vedere militar, reușind să își mobilizeze forțele. Un rol esențial l-au avut preoții coreeni budiști care au alături de țărani, de erudiți neoconfucianiști precum și de foști oficiali guvernamentali au constituit bande de rezistență. De asemenea, amiralului, Yi Sun Shin (1545-1598), a reușit într-un mod ingenios să țină piept atacurilor japoneze prin proiectarea și construirea unei dintre cele mai ingenioase arme de luptă din istoria militară și anume o barcă-țesătoasă (geobukseon).
Respectând forma unei bărci normale, măsurând 34, 2 metri lungime și 6, 4 metri înălțime, aceasta era echipată cu douăzeci de vâsle și zece tunuri, care aruncau foc prin gura capului de dragon poziționat în partea frontală a ambarcațiunii. Pe lângă rolul pragmatic pe care îl avea capul de dragon, acesta mai era considerat și un protector, în cultura coreeană dragonul fiind un animal sacru și puternic, atribuit imaginii regale. Un alt plus al ambarcațiunii a fost acela că puntea era acoperită cu ghimpi din metal acoperiți cu saci de orez goi, pentru a îi împiedica pe inamici să o incendieze sau escaladeze, iar în pântecul său erau ascunși soldați (cam 50 la număr). Aceste bărci au avut rolul de a împiedica aprovizionarea soldaților japonezi prin confiscarea muniției și a proviziilor.
Barca ţestoasă
Cele trei mari victorii duse de coreeni au avut loc Haengju, Chinju și Hansan.
FOTO:Bătălia de la Haenju
Miracolul de la Myongyang rămâne in istoria coreenilor un eveniment foarte important căci atunci amiralul Yi Sun Shin a reușit cu ajutorul a 16 bărci să provoace pagubă flotei japoneze. Aceasta avea să fie ultima bătălie în care amiralul conducea forțele navale, căci și-a găsit sfârșitul în largul portului Noryang.
Foto:Yi Sun Shin
Consecințele războiului Imjinwaeran
Conflictul a cunoscut sfârșitul odată cu moartea lui Hideyoshi Toyotomi pe 18 septembrie 1598., când conducătorii armatelor se vedeau nevoiți să asiste la alegerea unui alt șogun. Consecințele acestui război au marcat istoria coreenilor, căci peste câțiva ani țara era cunoscută sub numele de Imperiul Ermit, refuzând a-și deschide porțile marilor puteri din secolul al XIX. O altă consecință a fost slăbirea puterii dinastiei Ming și creșterea puterii Jurchenilor din Manciuria care a dus mai târziu la ascensiunea noii dinastii Qing.
La ordinele șogunului japonez, a fost construit la Kyouto monumentul Mimizuka (care în traducere liberă înseamna Dealul Urechilor) al cărui rol era de a cinsti memoria soldaților japonezi și care de asemenea găzduia peste 38.000 de nasuri luate ca trofeul de la victimele coreene și chineze căzute în luptă. Deși practica japoneză era de a lua capetele dușmanilor ca semn al victoriei, deoarece condițiile climatice nu era favorabile, aceștia au adus ca trofeu nasurile victimelor coreene (Hana=nas, hanakuza). Deoarece imaginea aceasta era prea curda, japonezi au schimbat numele in mimi, adică ureche. Interesant este faptul că actualmente acest monument crează tensiuni diplomatice între Coreea de Sud și Japonia, căci unii oficiali japonezi merg acolo pentru a se ruga și a comemora soldații japonezi morți în timpul Imjinwaeran. Deși acest monument nu le era cunoscut Chinei și Coreei de Sud, odată cu apariția sa în manualele de istorie japoneze între anii 1980-1997, nu încetează să ridice probleme între acestea.
Bibliografie:
http://www.samurai-archives.com/hideyoshi.html
http://imjinwar.comyr.com/introduction.html
www.koreanhero.net/en/TurtleShip.htm
Shin Hyong Sik, trad.Dan Brundașcu, Scurtă istorie a Coreei, Sedan, 2005.
The history of Korea, ed. Jung Moon, Radio Korea International of korean Broadcasting System, Seoul, 1995.