Bandiții Capitalei - un furt „de o uimitoare îndrăzneală”

Conform celor mai importante știri ale ziarului „Dimineața” din iarna anului 1914, în timpul zilei de 16 ianuarie, pe strada Dragoș-Vodă, nr. 3, a avut loc un furt „de o uimitoare îndrăzneală”. Fără cea mai mică teamă de a fi prinși, trei indivizi, înarmați cu pistoale, au atacat-o fără milă pe doamna Suzana Anghelo, care de la moartea soțului său locuia doar cu servitoarea sa de încredere.

Doamna Anghelo, o femeie foarte darnică, cu o avere destul de mare, obișnuia să trăiască retrasă, părăsind locuința foarte rar, primind însă, din când în când, vizitele rudelor, notează Casa Filipescu Cesianu, pe pagina de Facebook a muzeului.

Furtul a avut loc în jurul orei zece dimineața. La un moment dat, s-au auzit bătăi insistente în ușa de la intrare. Doamna Anghelo a trimis servitoarea să deschidă, moment în care doi indivizi, cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani, bine îmbrăcați, au pășit înăuntru, spunând că vor să vorbească cu stăpâna casei, sub pretextul că sunt în căutarea unui infractor foarte periculos, care, cel mai probabil, se ascunde în locuința bătrânei.

În câteva momente, au trecut cu toții în hol, timp în care ușa de la intrare s-a deschis din nou, făcându-și apariția un al treilea individ, mascat și cu un pistol asupra lui, pe care l-a îndreptat către servitoarea doamnei Anghelo. Ceilalți doi indivizi au scos și ei pistoalele, amenințând-o pe doamna Anghelo, care, de frică, căzuse pe scări.

După ce le-au imobilizat pe cele două femei și le-au legat la gură pentru a nu țipa, hoții s-au pus pe lucru. După aproximativ două ore, au părăsit casa, având grijă să nu lase nicio urmă care i-ar fi putut da de gol. Au tras după ei, atât ușa de la salon, cât și ușa de la intrare, și-au ieșit pe poartă, fără să fie observați de cineva.

După plecarea acestora, servitoarea doamnei Anghelo s-a dus imediat și a înștiințat poliția. Hoții au dispărut luând cu ei o însemnată sumă de bani și numeroase bijuterii de preț. S-a constatat că s-au furat 500 de lei în hârtii de câte o sută, 40 de lei în argint, precum și următoarele bijuterii: o pereche de cercei de aur cu briliante mari, trei brățări de aur, una cu nouă pietre și celelalte două cu câte doisprezece diamante, două cruci, una de aur, simplă, cu un lanț, iar cealaltă de aur cu doisprezece diamante, două șiraguri de mărgăritare, o floare pentru cap, de argint, cu diamante, o broșă de diamante, două inele, unul cu rubine, iar celelalte cu briliante, o pereche de cercei de aur, cu câte un diamant, două ceasuri de aur, unul bărbătesc, celălalt de damă și un lanț bărbătesc.

Speriată și abia revenindu-și din șoc, doamna Anghelo povestește: „La început, când îmi vorbeau, am crezut cu adevărat că urmăreau pe cineva care s-ar fi ascuns în casa mea. Însă când am văzut că au scos revolverele, am bănuit imediat că nu au venit cu intenții cinstite. Orice mișcare pe care aș fi voit să o fac pentru a da cuiva de veste, mi-ar fi primejduit viața. M-am lăsat în voia lor, m-au legat și m-au trântit pe scânduri. Servitoarea a pățit același lucru. Când au început să mă lovească am făcut pe moarta. Unul dintre ei s-a aplecat spre mine și cum eu nu mai mișcam, a spus celorlați că am murit”.

Căutările poliției au început, în primul rând, atât cât a fost posibil, cu indentificarea semnalmentelor celor trei tâlhari. Din nefericire însă, atât doamna Anghelo, cât și servitoarea, nu și-au putut aminti decât foarte puțin din înfățișarea tâlharilor. Cu toate acestea, s-au putut stabili următoarele: individul mascat era mic de înălțime și purta un palton negru, ceilalți doi aveau o statură potrivită și vârste cuprinse între 20 și 30 de ani. Unul din ei era fără palton, iar celălalt avea un palton gri închis, la fel ca și hainele.

O primă ipoteză a anchetei a fost aceea că servitoarea nu a fost străină de tâlhăria săvârșită. Lina Constantinescu era din Târgoviște și se afla în serviciul doamnei Anghelo de aproape patru luni. Din cercetările făcute, s-a concluzionat însă că femeia nu avea nicio legătură cu altcineva din afara casei. Nu primea pe nimeni și nici nu se ducea pe undeva în timpul zilei sau seara. Aceasta a declarat că nu i-a văzut niciodată pe cei doi cărora le-a deschis ușa, iar în ceea ce îl privește pe cel de al treilea, cel mascat, nu bănuiește cine ar putea fi.

Deși, în prima etapă a anchetei, nu s-a stabilit nimic concret în privința identității tâlharilor, totuși s-au găsit oarecare indicii care au pus poliția pe o pistă mai sigură. Fără îndoială, autorul principal al tâlhăriei nu a fost o persoană străină casei, purtarea măștii pentru a nu fi recunoscut întărind acest lucru. În plus, a dat lovitura cu o precizie pe care numai un cunoscător al casei ar fi putut-o da, știind cum să se prezinte și la ce oră, pentru a nu fi surprinși de cineva. Cei trei hoți au lucrat în cea ai mare liniște timp de două ore, știind foarte bine că în timpul acela nu-i va deranja nimeni. Printre urmele lăsate în casă, s-a găsit și un muc de țigară Jokey-Club de 10 bani, consolidând convingerea polițiștilor că autorii tâlhăriei nu sunt niște pungași oarecare.

Pe parcursul nopții, au fost arestați doi indivizi, pe care servitoarea doamnei Anghelo îi cunoscuse cu ceva timp în urmă, urmând a fi cercetați pentru aflarea adevărului.

Sursă documentară:

_{„Dimineața”, 16 ianuarie 1914.}