Balurile și petrecerile sașilor de altădată

Atmosferă elegantă, ritmuri de polcă și valsuri nemuritoare, debutul și prestigiul în societate, emoții, ocheade sfioase, veșminte de sărbătoare. Ar putea fi atmosfera de poveste a Opernball-ului vienez, dar suntem ceva mai departe,  în societatea balurilor de altădată a sașilor transilvăneni. În vremuri când nu aveau cluburi și discoteci, sașii organizau mai multe baluri tradiționale, înșirate strategic în cursul anului, dar mai ales în lunile de iarnă, când muncile câmpului lăsau locul distracției.

Multe din sărbătorile de peste an se prelungeau cu un bal al tineretului, în plus existau și baluri speciale ale asociațiilor și meseriașilor, ale vecinătăților și frățiilor. Vremea de glorie a balurilor au fost secolele al XVIII-lea-XIX-lea, până la începutul secolului XX. În palatul somptuos de la Sibiu, baronul Brukenthal organiza serate, baluri și dineuri fastuoase, cărora li se ducea vestea până la Viena. În Sibiul renumit pentru societatea sa veselă, exista chiar și o stradă numită Ulița Balurilor, pasajul aflat astăzi între strada Xenopol și Mitropoliei.

Calendarul balurilor săsești 

În ordinea lor de la începutul sezonului rece erau balurile recoltei, apoi balul recruților – prin care erau sărbătoriți tinerii care urmau stagiul militar pentru următorii doi ani, urmat de Katherinenball. În perioada de Advent nu se țineau baluri și petreceri, așa că următorul prilej era Faschingul și balurile însuraților și ale vecinătăților, ținute adesea chiar în casa tatălui vecinătății, apoi la căminul cultural.În unele părți mai era sărbătorit și așa-numitul Fraveriensball– Frauen Vereins Ball, balul asociației femeilor, care corespundea frăției bărbaților. Următoarea sărbătoare mare care se încheia cu un bal fastuos era ziua de Sf. Petru și Pavel, de Kronenfest.

Ocazional, tinerii organizau baluri sau petreceri de Anul Nou, Paște, Rusalii, de MaiFest, Exitus sau de Martinstag, pe 11 noiembrie.

Fasching-ul – când balurile țineau o săptămână

De Fasching, balul mascat era unul dintre cele mai fastuoase evenimente de peste an ale comunității, sărbătorit atât la sat, cât mai ales în sălile elegante de la oraș. În Sibiul renumit pentru evenimentele cu fast și eleganță ale înaltei societăți, Faschingul umplea sălile de bal zile în șir. Era o ocazie de distracție pentru toată societatea, dar în special pentru familiile de frunte ale orașului, care își etalau cele mai fanteziste costume, pregătite să facă senzație. Mult timp, mai ales în secolul XVIII,  crema societății sibiene s-a reunit în așa-numitele “baluri nobile”. 

Sala de dans de la Împăratul Roman găzduia din 1773 orchestre care interpretau cea mai bună muzică, în ton cu ritmurile valsurilor vieneze. Era locul preferat al lumii bune, unde se dădeau și renumite spectacole de teatru. Sala era special decorată, iar mesele erau servite cu cea mai fină argintărie, pe măsura mâncărurilor alese. Atât de importante erau carnavalurile și balurile de Fasching ale secolului al XVIII-lea, încât chiar administrația orașului își oprea activitatea pentru o săptămână, cât petrecerile se țineau lanț.

”Eticheta“ balurilor de altădată

Balurile sașilor erau organizate după o anumită “etichetă“, respectând reguli și un anumit program de desfășurare. Începeau seara și sfârșeau adesea pe la cântatul cocoșului, cu o pauză între ora 12 și 1 noaptea, în care dansul era întrerupt pentru a se servi masa. Apoi ritmurile polcilor și valurile răsunau din nou. Adesea intrarea în sala de bal era precedeată de parade prin sat. În sală intrau perechile deja formate și în deschiderea petrecerii se cântau cântece în acordurile fanfarei sau ale orchestrelor care erau chemate să întrețină atmosfera. Aveau loc și scenete de teatru, recitări de poezii, discursuri și glume care întrețineau oaspeții.

restul pe Povestisasesti.com