Autovehiculele din Romȃnia interbelicǎ

Anul 1918 a adus o transformare radicalǎ a statului locuit de romȃni ȋn ceea ce privește suprafața, dar modificǎri fundamentale s-au produs și la capitolul ȋnzestrare materialǎ. Automobilul a ȋnceput sǎ fie un vis al tuturor celor ce acumulau ceva capital și era un obiect de prestigiu ȋntr-o societate din ce ȋn ce mai dinamică. Accelerarea afacerilor implica şi trecerea la transportul mecanizat. Agricultura trebuia să accepte ideea de tractor pentru muncile de pe ogoarele patriei, mai ales acolo unde existau moşii întinse. Existau în anul 1935 nu mai puţin de 36.286 de mijloace motorizate, autoturismele fiind cele mai iubite de către cumpărători.

Erau 23.233 de unităţi la nivelul întregii ţări. Transportul în comun făcea paşi importanţi şi erau existente 2.803 autobuze, faţă de cele 2.684 din anul precedent. Transportul de mărfuri spre magazinele din mediul urban nu se mai putea face numai cu carele şi au intrat pe piaţă 6.031 de camioane. Creşterea consumului de carburanţi a dus şi la înmulţirea numărului de cisterne şi s-a făcut un salt de la 220 la 250 de maşini specializate.  

Agricultura, domeniu cam neglijat de către cei puternici fiindcă nu aduce glorie în era voturilor, a început să se modernizeze prin cele 900 de tractoare existente în 1935, parcul crescând de la 861 de unităţi ȋn anul precedent. Din păcate, cele mai multe mijloace motorizate erau concentrate în Ilfov, adică în oraşul Bucureşti, cele 12.218 autovehicule ducând la o dirijare a fluxului de petrol spre colosul demografic ce se contura în Câmpia Română.

Județul Argeș beneficia de serviciile a doar 51 de autobuze și a unei singure cisterne. Nu exista un singur tractor printre cele 246 de mijloace motorizate existente ȋn 1935.

Clienții romȃni aveau gusturi bune ȋn ceea ce privește calitatea mașinilor importate și 26.620 de autovehicule existente ȋn 1935 erau de origine americanǎ. Existau 2.803 autobuze și 2.511 erau aduse din SUA. Situația la tractoare era asemǎnǎtoare, 812 fiind de peste ocean. Era evidentǎ orientarea spre lumea vesticǎ, dar procesul de modernizare a fost brusc ȋntrerupt de sosirea trupelor sovietice ȋn 1944.

Schimbarea la faţă a României devenea vizibilă, dar era încă departe de forţele automobilistice occidentale.

Bibliografie minimalǎ

Ignat, Dan, Transporturile ieri şi azi, Editura Tehnică, Bucureşti, 1989.

Manuilă, Sabin (coordonator), Anuarul statistic al României 1935 şi 1936, Bucureşti.

Petre, Popa, Paul Dicu, Silvestru Voinescu, Istoria municipiului Pitești, Editura Academiei, București, 1988.

Saizu, I., Tacu, Al., Europa economică interbelică, Institutul european, Iaşi, 1997.