„Atletul albanez”. O afacere de o eternitate, cu bragă şi îngheţată

Pe strada Dinu Lipatti din Slatina, acolo unde viitorul mare pianist a copilărit o parte din viața sa, în centrul istoric al orașului, vezi un geam fumuriu și un cap de afiș, ca la circurile de altădată, pe care scrie mare „Firma Atletul albanez. Cofetărie. Gelaterie. Memish D. Hashim”.

Afacerea de familie a luat naştere acum mai bine de 300 de ani, dintre care o sută petrecuţi în România, iar prăvălia mică, unde miroase a zaharicale, e cunoscută de slătineni sub denumirea de „La turci în deal”. Povestea cu îngheţată şi bragă pe tărâm românesc începe chiar în 1912, anul ieşirii Albaniei de sub controlul otoman, anul proclamării independenţei.

Pătrunzi în mica prăvălie albaneză – şi ai senzaţia că ai călătorit în timp: de la aroma îngheţatei asortate ce îţi răsfaţă simţurile, la micile obiecte de decor, scaunele din lemn din alte vremuri, florile care şed nemişcate la ferestre, maşinăria de bragă şi citronadă care nu, nu e exponat de muzeu şi funcţionează de zeci de ani fără oprire. Şi îngheţata, alviţele, rahatul, braga, citronada – toate îţi iau ochii şi parcă ai gusta din toate.  

„Bukur înseamnă frumos în albaneză” 

Se împlinesc anul acesta 314 ani de când familia Memish şi-a început afacerea cu bragă – băutura turcilor nomazi din Asia Centrală, încă din secolul X, o băutură preparată din făină neagră, cu un gust dulce-acrișor. Migrând prin lume vreme de zeci, sute de ani, în 1912 Memishii şi-au dorit stabilitatea, odată cu deportarea iugoslavă, așa că locul unde familia își va continua mica întreprindere de delicii a fost Slatina, oraş ales la voia întâmplării – îmi va povesti Hashim Memish. Şi voi petrece o oră întreagă la „Atletul albanez”, în faţa unui pahar de bragă, şi voi afla multe, gustoase frânturi din istoria locului.

„Ne tragem din iliri, iar ei se trag din daci. Voi sunteți mici, nu mai știți, școlilele nu mai vorbesc despre asta, dar București e de origine albanează. Bukur înseamnă frumos în albaneză. Așa e povestea cu ciobanul Bucur – fratele meu ilir îl întreabă pe fratele meu dac ce face. Păi ce face: bucură”, îmi spune Hashim, zâmbind pe sub mustăți. „Ce fac ciobanii? Vara sus, la munte, să muncească, iar iarna coboară la vale. Așa și noi, îi bucurăm vara pe slătineni cu licorile noastre”.

Un voinic care învinge un luptător turc – sau cum s-a născut denumirea „Atletul albanez” 

În 1912, atunci când Slatina le-a devenit casă Memishilor, un grup de luptători turci se îndreptau spre Germania, spre curtea kaiserului. Luptătorii trec și pe străzile Slatinei – şi se iveşte rapid o provocare: cel care îl va doborî pe cel mai puternic turc va fi recompensat.

Hashim zâmbeşte: „Ce să crezi, singurul voinic care s-a încumetat să se lupte cu turcul a fost Sabit, fratele meu, care l-a învins și a luat premiul de 200 de napoleoni de aur. Dar cum nouă religia nu ne permite să luăm bani din jocuri și pariuri, i-am donat la primărie, iar aceasta, drept răsplată, ne-a dat numele de Atletul albanez”.

Şi multe personalităţi ale locului, ale României, ba chiar şi oaspeţi din străinătate au trecut, în timp, pragul „Atletului” – Hashim îi enumeră doar pe câţiva: scriitorii Eugen Ionescu și Ion Minulescu, actorul Amza Pellea, istoricul Nicolae Iorga, dar și foști șefi de stat precum Nicolae Ceaușescu și Charles de Gaulle.

,,Dacă am spune ingredientele, toți ar vrea să facă bragă, aşa că e mai bine să le ținem secret. Ingredientele nu se spun. Eu am învățat de la tatăl meu, și el așa de la ai lui, şi tot așa. Eu acum îmi învăț și nepoții, ca să ducă mai departe prăvălia. Un lucru bine făcut e un lucru bine păstrat” Hashim Memish 

„Ceaușescu s-a lăudat cu noi la De Gaulle”

De-a lungul istoriei, prăvălia a trecut printr-o înșiruire de episoade mai puțin favorabile. Dacă perioada interbelicului a fost cea mai prosperă, comunismul și-a pus amprenta și asupra „Atletului albanez”. Fiind singura afacere cu capital privat din România, micul deliciu oriental a fost închis o perioadă, ,,pentru că făcea concurență statului și lor nu le plăcea asta, dar, chiar și așa, comuniștii erau înnebuniți după dulciurile noastre”, povesteşte Hashim Memish (n. 1939), care a început să lucreze din adolescenţă în prăvălie.

Odată cu venirea generalului Charles de Gaulle în România, în 1968, și vizita prin Slatina și împrejurimile ei, Ceaușescu s-a oprit cu delegația la prăvălie, ca să îi arate generalului că există și afaceri cu capital privat în România: ,,Era mai zarvă în ziua aceea, o mulțime de mașini ședeau în coloană. Noi ne-am dus să îi servim cu paharele de bragă direct în mașină. Îmi amintesc că era o decapotabilă și noi nu mai văzuserăm asta la vremea aceea. Tata a vorbit cu ei, el îl și cunoștea pe Ceaușescu fiindcă și-a făcut ucenicia la o cizmărie de lângă prăvălie. După ce i-am servit, se făcuse o îmbulzeală de vai și amar, acum, toți voiau să bea bragă”.

„Atletul albanez” e şi astăzi unul dintre locurile cele mai vizitate şi mai apreciate ale oraşului – căci micile, gustoasele delicii orientale îi bucură pe slătineni de mai bine de un secol. Afacerea s-a dezvoltat recent şi într-o altă parte a oraşului, acolo unde nepoţii lui Hashim au deschis un loc chic, boem, cu o mică cafenea, dar cu acelaşi gust de odinioară.