Așa zisul înconjur al lumii în opinci - o altă versiune

În urma publicării articoluluiCălătoria fabuloasă a luiDumitru Dan:100.000 de kilometripe josîn revista noastră din Iulie, unul din cititorii noștri pasionați de călătorie și de povestea lui Dumitru Dan ne-a cerut să publice acest articol, ca un punct de vedere diferit, întrucât domnia sa consideră că sunt anumite porțiuni din călătoria acestuia mai puțin documentate. (Redacția)

Povestea “halucinantă” a celor patru români care au făcut înconjurul lumii pe jos între 1910 si 1916. O să v-o povestesc aşa cum am descoperit-o. Am investigat timp de două luni, la început mi se păreau că lucrurile stau cumva, mai apoi că stau cu totul altcumva, ca mai pe urmă să găsesc noi resurse bibliografice şi tot aşa. Studiul ăsta are o poveste, a fost ca o telenovelă, o să vi-l povestesc trecându-vă şi pe voi prin ce am trecut eu ca să îi dau de cap. Sper să fie o lectură… măcar interesantă şi amuzantă, pentru că am muncit mult la ea!!!

Tinerii români Dan Dumitru, Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu erau studenţi la Paris în 1908. Doi studiau geografia, doi conservatorul. Se înscriu la un concurs organizat de Touring Club de France prin care trebuiau să călătorească 100 000 km pe jos în jurul lumii. (N-am reuşit să găsesc menţiuni despre acest concurs în arhivele Touring Club de France, dacă reuşeşte cinevă îl rog să mi-o spună).

Pornesc în 1 aprilie 1910 din Bucureşti, sugestivă zi şi-au ales. După 2 zile cică sunt în Braşov, 160 km, lucru imposibil! După 16 zile de la plecare sunt în Budapesta. Urmează Viena, Berlin, Copenhaga, Oslo, Stockholm, Helsinki, Sankt Petersburg, Moscova. În Moscova ajung la sfârşitul lui iulie. Deci 3870 km în 4 luni, 120 zile! Urmează Tula, Tbilisi. În Tiblisi ajung după 7 luni, 210 zile, 5530 km. Urmează Teheran, Kerman, Baghdad, Damasc, Ierusalim, Cairo, Sudan, Eritreea, Yemen. Până aici au 12 000 km pe uscat. Constantin Şarpe spune că s-au plimbat şi prin peninsula Arabă, că au vizitat Mecca, şi deasemenea dă alt traseu prin Africa, un traseu ce cuprinde şi Somalia, Tanzania şi Mozambique. Deci traseul dat de Constantin Şarpe aicie şi mai SF! Conform lui Tebeică din Yemen merg pe mare în Zanzibar, apoi Madagascar. În Madagascar aveau 16 350 km, din care 12 000 pe uscat şi 4 350 pe mare, calculaţi conform traseului lui Tebeică. Traversează insula Madagascar şi se îmbarcă pentru Sydney. În Sydney au 26 300 km. Din Sydney merg pe uscat până în Brisbane aproximativ 700 km. Constantin Şarpe, nepot de-al lui Dan Dumitru, dă alt traseu pentru Australia, şi mai SF, şi mai imposibil, cu mult mai mulţi km pentru o perioadă foarte scurtă!

Din Brisbane merg pe mare până în Bombay, unde ajung în 10 iulie 1911. Şarpe vine şi de data asta cu un traseu mai lung şi mai SF:Australia – Noua Zeelandă – Papua Noua Guinee – Singapore-Brunei –Filipine-Sri Lanka – Bombay. Kilometrii pentru filmul ăsta SF nu are rost să mă obosesc să îi calculez! În Bombay moare Alexandru Pascu, în urma unei supradoze de opium. Un aspect pozitiv tot este în episodu’ ăsta:românu’ se distrează după sloganul „Ori la bal, ori la spital!” Mie îmi place caracteristica asta de „nesătul” ce o avem unii români când vine vorba de distracţii.

La acest moment, după 1 an şi 2 luni aveau 37 300 km, din care 13 100 pe uscat, iar 24 200 pe mare. În India, între Bombay şi Calcuta fac 1650 km în 62 zile, asta înseamnă o medie de 26, 5 km pe zi! Cifră realistică!

PRIMA PARTE A FOARTE PUŢIN VEROSIMILULUI LOR TRASEU

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă

Din Calcuta pornesc după jumătatea lui septembrie 1911, merg pe mare la Cape Town, apoi iau coasta de vest a Africii tot cu vaporul până în insulele Canare, din insulele Canare merg în Rio de Janeiro. Calcuta – Rio de Janeiro 23 750 km pe mare. În Rio de Janeiro au 62 700 km, din care 14 750 km pe uscat, iar 47 950 pe mare. După Rio de Janeiro urmează Asuncion – Montevideo – Buenos Aires – Santiago – Lima – Quito – Bogota – Panama – San Francisco. Adică încă 14 600 km pe uscat. În San Francisco ajung în vara lui 1912!!! Adică vreţi să îmi spuneţi că au făcut 23 750+14 600=38 350 km în 10 luni?! Vă rog frumos nu vă bateţi joc de mine! Între Calcuta şi Canare au schimbat 4 vapoare! După unele au trebuit să aştepte zile bune! Din Canare până în Rio de Janeiro au făcut 24 de zile. Le-au rămas maxim 6 luni pentru cei 14 600 km de făcut pe jos prin America de Sud şi America Centrală! Adică vrei să îmi spui ca au făcut 14 600 km în 180 zile? Adică o medie de 81 km/zi? PE JOS? HA HA HA!!!

A DOUA PARTE A TRASEULUI

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă.

În acest moment totalul e 77 300 km, din care 29 350 pe uscat iar 47 950 pe mare. În San Francisco ajung în vara lui 1912! Deci în 2 ani şi 3 luni, 77 300 km! Din San Francisco trec în Japonia pe mare (8300 km), din Japonia în Hong Kong (3 000km pe mare). În Hong Kong ajung tot în vara lui 1912, cu 88 600 km, din care 29 350 pe uscat iar 59 250 km pe mare!

Din Hong Kong merg la Beijing. Între Hong Kong şi Beijing moare Gheorghe Negreanu căzând într-o prăpastie. După Beijing lucrurile nu mai sunt clare. Singurul care a scris despre călătoria celor patru este Val Tebeică, restul l-au preluat pe el. Dan Dumitru a trăit 90 de ani şi nu a scris nimic despre aventura sa?! Prea dubaş! În 1962 în „Străbătând lumea. Călători și exploratori români de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea”, Val Tebeică povesteşte că Dan şi Paul din Beijing au mers în Nikolaevsk pe Amur, apoi de aici cu un vas în Tilichiki (nord – estul peninsulei Kamchatka). În Tilichiki ar fi ajuns în toamna lui 1912….. nu uitaţi că în vară erau în San Francisco! Făcuseră din San Francisco până în Hong Kong (via Tokyto) 11 300 km pe mare, apoi din Hong Kong până în Nikolaevsk na Amur 4350 km pe uscat! WTF!? Val Tebeică ăsta e atât de varzăăă!!! Din Tilichiki ar fi urmat strâmtoarea Bering, apoi Alaska, Vancouver, San Francisco. Adică încă 7200 km pe uscat! Amuzantul de Val Tebeică nu ştia că strâmtoarea Bering nu îngheaţă şi e foarte greu de traversat chiar şi cu o ambarcaţiune, a crezut că îngheţată iar Dan şi Paul s-au plimbat într-o veselie traversând-o fluierând. Strâmtoarea Bering e un fluviu uriaş şi nărăvaş, nu calotă de gheaţă! (A common misconception is that the Bering Strait freezes in the winter time and it is easy to walk across the ice.  In reality there is a strong current flowing north through the strait which usually creates large channels of open water.  On occasion these open channels become clogged with moving chunks of pan ice, so it is theoretically possible to jump from chunk to chunk, along with some swimming across the open leads.  Luck is also required in having favourable currents. There are two reported cases of successful ice crossings.  The first was in 1998 when a Russian father and his son attempted walking to Alaska.  They became marooned on the pack ice and spent many days drifting and cut off from shore.  The ice finally reached the far side of the Strait.  The men, on the brink of death staggered onto American soil.) Sursa aici.

Deci Val Tebeică după ce în 1962 spune că Dan şi Paul au traversat Bering-ul în 1975 în “Români pe şapte continente”, după moartea lui Gheorghe Negreanu, Val spune:“Răsturnarea vechilor rânduieli din Imperiul Ceresc (China) şi înnegurările din Ţara Dimineţilor Liniştite (Japonia), au tulburat desfăşurarea călătoriei celor doi globe-trotteri. După sosirea în principalul port la Pacific, al Columbiei Britanice (Vancouver, Canada)…” Deci au trecut iar pe mare! Nici vorbă de Kamchatka, strâmtoarea Bering şi Alaska! Părerea mea e că meritele celor patru sunt suficient de mari încât să nu fie nevoie să fie exagerate!

Ajung din nou în San Francisco în vara lui 1913! Cică în 3 ani şi 3 luni ar fi făcut 100 200 km (dacă au mers via strâmtoarea Bering, Alaska) din care 40 950 pe uscat şi 59 250 pe mare. Sau 98 100 (dacă din China au revenit în San Francisco tot pe mare). Din care 32 350 km pe uscat, iar 67 550 km pe mare.

A TREIA PARTE A TRASEULUI

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă.

Din San Francisco continuă cu Tampico – Panama – 5300 km. 103 400 km totalul, din care 37 650 km pe uscat şi 57 550 km pe mare. Din Panama iau un vas la Tanger (încă 8100 km pe mare) urmând ca din Tanger să meargă până în Tunis pe uscat (încă 1450 km pe uscat). Urmează Sicilia, Elveţia, Franţa, Belgia, Olanda, Anglia, Scoţia. Până aici mai fac încă minim 3500 km pe uscat.

Trec pe mare în Quebec, făcând încă 4 800 km pe mare. Aici au un total de 113 050 km, din care 70 450 pe mare şi 42 600 km pe uscat. De aici merg la Detroit, Cleveland, Washington, Florida, adică încă 3300 km pe uscat. Despre aceşti 3300 km Dan afirmă că iau parcurs în 6 luni! Deci o medie de 18 km pe zi! Se spune că au scos o medie constantă de 45 km pe zi, pe durata a 6 ani, dar din singurele afirmaţii ale lui Dan Dumitru au avut medii de 30 km pe zi în Orientul Mijlociu, de 26, 5 km pe zi în India (timp de 2 luni) şi de 18 km pe zi în SUA (timp de 6 luni)!

Paul e nevoit să rămână în Florida pentru că i se amputase un picior. Câinele Harap rămâne cu Paul. După operaţie Paul va lucra ca profesor de română pentru copiii românilor din Cleveland, aici va muri.

De aici Dan a continuat singur. N-am mai făcut hartă cu traseul pentru aceşti ultimi kilometri ai lui Dan. A continuat din Florida în  Cuba, Haiti, Jamaica, Republica Dominicană (oare exista pe atunci?), Antilele Mici, Venezuela – unde ajunge în primăvara lui 1915. Din Venezuela ia un vas la Lisabona. Aceşti km îi rotunjim mult în jos, am calculat Miami-Caracas-Lisabona, aşa au dat alţi 8700 km pe mare! Deci un total de 125 050 km, din care 45 900 pe uscat şi 79 150 km pe mare. Din Lisabona traversează peninsula Iberică, via Madrid. Aceştia sunt încă 1 000 km pe uscat. Din Spania ia un vapor pentru Salonic, vaporul e scufundat de un submarin german în apele Mediteranei, dar Dan a scăpat, în Malta. Ajunge la Salonic făcând încă 2 150 km pe mare, deci un total de 128 200 km, din care 46 900 pe uscat şi 81 300 pe mare.

În Salonic e considerat spion şi trimis la Londra, unde e scăpat de ministrul plenipotenţiar al României… nu cred povestea asta! Adică tot turul ăsta era organizat de franţuzi, Marele Alfonso XIII şi Casa Albă i-au primit, iar ăsta îl închide şi îl duce până la Londra? Revine cu avionul la Salonic, de unde o ia spre Bucureşti, încă 600 km pe uscat. Deci un total de 128 800 km, din care 47 500 km pe uscat şi 81 300 km pe mare.În 29 martie 1916, ajunge la Bucureşti, cu aceste cifre aproximative şi foarte indulgente.

Cică avea făcuţi 96 000 km, nu ştiu cum au calculat ei, probabil nu i-au adunat toţi kilometri făcuţi pe mare. Cică ca să atingă 100 000 km mai face 4 000 km în 1923:Bucureşti-Belgrad-Pristina-Skopje-Tirana-Sarajevo-Milano-Paris. În aceşti ultimi kilometri i se ia un interviu în revista “Illustrazione del Populo”, numărul 46 pe anul 1923. Sap ca un gropar ca să găsesc revista asta.

Atâta timp cât Val Tebeică e singura sursă pentru călătoria lui Dan Dumitru putem afirma doar faptul că ştim că Dan a călătorit, nimic mai mult! Uitaţi-vă şi voi la ce cifre dă nebunul de Val! E complet pe lângă subiect! Ce formare o fi avut? Sper că nu a fost geograf.. ar fi ruşinea geografiei! Oricum trebuie pus în DEX pentru „ruşinea geografiei”!!! Trist, jalnic, penibil! Luaţi aminte la el iar atunci când minţiţi, minţiţi profesionist!

…

MAI PUNEŢI ŞI ZILELE PIERDUTE CU:spectacole la Copenhaga, Oslo, Helsinki, Paris (sunt documente care atestă că au stat 16 zile în Paris, între 11 şi 27 februarie 1914), Londra, Washington, Cleveland, Detroit ETC, ETC!! Arestările din Danemarca şi Salonic, zile petrecute în palate prezidenţiale şi imperiale, muzee precum Ermitaj, British Museum, ETC, ETC! Faptul că în anumite zile aveau de urcat la deal! Pe anumite porţiuni de drum, pentru că însoţeau caravane şi trebuiau să meargă cu viteza lor:„după aprecierile noastre nu am străbătut astfel mai mult de 30-35 km pe zi”. Afirmatia aparţine lui Dan Dumitru şi e reprodusă de Val Tebeică în Străbătând lumea, p 298. Înmormântările creştineşti ale lui Sandu şi Gheorghe au durat câteva zile fiecare, datorită actelor, aprobărilor şi procedurilor necesare. Pentru înmormântarea creştinească a lui Negreanu a trebuit să intervină consulul francez. Apoi cele 6 luni din SUA în care au avut o medie de 18 km pe zi, apoi cele 2 luni din India în care au avut o medie de 26, 5 km pe zi! Kilometri pierduţi în zilele astea sigur nu i-au putut recupera!

DAR CEL MAI IMPORTANT!!! Toate distanţele ce le vedeţi calculate în tot acest articol, sunt distanţele cele mai scurte pe glob dintre două oraşe consecutive prin care au trecut ei (punctele roşii de pe hartă)! Deci eu nu am calculat distanţele drumurilor, ci am calculat cât e pe glob între:Bucureşti – Braşov – Budapesta – Viena – Berlin – Copenhaga – Oslo – Stockholm – Helsinki – Sankt Petersburg – Moscova(până în Moscova am considerat 3870 km, în loc 4980, câţi sunt pe drum) – Tula – Tbilisi –(până în Tbilisi am considerat că sunt 5530 km, în loc de 7180, câţi sunt pe drum). ETC!

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă.

Uitaţi-vă de exemplu’ la linia albastră dintre Brisbane (punctul roşu’ nordic din Australia) şi Bumbay (punctul roşu’ vestic din India). Linia albastră e traseul ce au trebuit să îl urmeze, dar eu am fost indulgent şi am pus mai puţini kilometri, am pus cea mai scurtă distanţă dintre Brisbane şi Bumbay, tăind astfel peste India şi Indonezia, am pus traseul ce l-ar urma un avion. Mai departe din Calcuta în Cape Town aceeaşi poveste! Am tăiat peste India şi sudul Africii şi am calculat cea mai scurtă distanţă, dar ei cu vaporul ar fi parcurs cu minim 50% mai mult! DECI GOGOMĂNIA şi treaba e mult mai SF decât o prezint eu aici! ÎS FOARTE INDULGENT! Din Cape Town am sărit în Canare, din Canare în Rio de Janeiro şi aşa mai departe! Nu mai repet din nou aici tot traseul! Deci la cei cca 128 800 km mai puteţi pune foarte liniştiţi încă minim 25 000!!! Gogoşi! Gogoşi! Pentru calculul distanţelor pe glob am folosit:www.daftlogic.com/projects-google-maps-distance-calculator-htm

Dacă ar fi fost 100 000 km în 6 ani, ar fi însemnat o medie de 45 km pe zi! 45 km pe zi!? Mai mult de un maraton pe zi!? Întrebaţi-o pe Gabi Szabo dacă e posibil aşa ceva! Poţi face 45 de km într-o zi, dar cu siguranţă nu poţi face 45 km pe zi, timp de 2190 zile! Cu siguranţă nu poţi recupera diferenţa de la 18 la 45 km pe zi, pentru cele 6 luni (180 zile) din SUA! Sau diferenţa de la 26, 5 km/zi la 45 km pe zi, pentru cele 2 luni (60 zile) din India! Nu mai punem sutele de zile libere pomenite mai sus! Nu mai punem că aveau de urcat şi dealuri şi munţi! Nu mai punem nici bagajele pe care trebuiau să le care.

…

În toată călătoria sa Dumitru Dan a rupt 498 opinci şi 28 costume naţionale, care îi erau trimise prin pachet… gogomănie din nou! Pentru că patrie şi pentru că glie! Trebuia Dan al nostru să fie un monument de naţionalism, să se îmbrace doar cu porturi naţionale, de parcă era clientul fidel al unei mărci de ţoale. Vă închipuiţi ce costuri presupunea trimisul de opinci în toată lumea la vremea respectivă? Păi dacă Dan avea bani pentru aşa ceva înseamnă că avea un buget ENORM! A vizitat 74 ţări, 1500 oraşe, 15 palate regale, 95 palate prezidenţiale… WTF!? Mai multe palate decât ţări? Afirmaţia e preluată din Valentin Bordea, p 121. Toate astea dacă mai putem crede ceva… eu unul nu cred absolut nimic din toată povestea asta! Până nu găsesc în arhivele Touring Club de France, menţiuni referitoare la Dan Dumitru, nu cred absolut nimic! Chiar dacă toată povestea asta SF cu Dan Dumitru ar fi adevărată el ar fi făcut doar 47 500 km pe jos, pe uscat! A ferit zonele periculoase ale Africii şi Asiei! În comparaţie cu el, Virgil Galaţanu a fumat toată Africa şi toată Asia! Virgil Galaţanu, nu a avut trimiteri ca să intre în palate imperiale şi prezidenţiale! Virgil Galaţanu nu a avut bani de „călăuze”. Val Tebeică ne spune că Dan şi Paul au angajat călăuză în America de Sud şi Siberia.

Pentru că toată povestea e tristă, penibilă şi patetică, tot ce s-a scris despre Dan Dumitru, s-a făcut cu formulări de genul:„Gestul său s-a consumat sub febra dorului de România”;„Dorul de patrie îl punea la grea încercare” etc! La fel de penibil e articolul GSP, care are titlul:“Presa de calitate – Aventura celor patru români”. Cât e de patetic să îţi autointitulezi singur munca ca fiind de calitate, şi când la sfârşit ne dăm seama că nu ai făcut nici o investigaţie ci doar i-ai dat copy – paste lui Val Tebeică… te întrebăm dacă l-ai avut prof pe Ponta!? Nu cunoscu numele tipului ce a scris articolul de pe GSP, nu contează cine e el! Ce vreau să subliniez aici e felul în care se face jurnalism în România! Ăia care la jurnalism cică ar fi trebuit să înveţe să facă investigaţii! Deasemenea poveşti conform cărora călătorii noştri au plâns ore în şir în faţa unui tablou cu ţărani români, dintr-un muzeu din Oslo condimentează penibilul scenariu naţionalistico-SF! Povestea asta cu plânsul am văzut-o în articolul GSP. Nu ştiu ce sursă a folosit tipul, pentru această relatare!

Sincera şi umila mea părere este că Dan Dumitru a călătorit oarecât, o să încerc să aflu cât. În rest e doar un alt „erou” inventat/creat de comunişti în slujba propagandei naţionaliste. Trebuia ca noi românii să avem cel mai mare călător din toate timpurile, nu l-am avut, l-am creat! Păcat că Val Tebeică n-are nici o treabă cu minciunile bine meşterite!

Plus unde să mai pui că Dan a nost număra kilometri plimbaţi pe mare, doar pentru o cifră… de 100 000 km! Ce călător e ăla care vânează cifre? Bun, ne bucurăm de performanţe, dar ele nu trebuie să fie scopul!

PS:Singura sursă referitoare la povestea călătoriei lui Dan Dumitru este Val Tebeică. Un nepot şi o fică de-ai lui au mai dat ceva declaraţii irelevante. Declaraţiile lor nu conţineau date exacte, cifre, zile, kilometri, etc. Voi continua să caut, sper să mai găsesc şi alte resurse bibliografice.

Temă de casă şi exerciţiu de imaginaţie:verificaţi dacă următoarea afirmaţie e adevărată:Dan Dumitru nu a înconjurat Terra! Nu o să vă ofer o hartă ajutătoare pentru exerciţiul ăsta!

…

Între peripeţiile prin care au trecut cei patru ni se povestesc următoarele:Pe malul Nilului au fost atacaţi de crocodili, au scăpat căţărându-se în palmieri. În deşertul Nubian i-a prins o furtună de nisip care i-a ţinut blocaţi 10 zile. În Australia, Dan şi Pascu, intrând într-o pădure în căutarea unui loc de înnoptat au fost luaţi prizonieri de nişte aborigieni. Au fost legaţi şi băgaţi într-o groapă. Conform Valentin Borda, aborigienii au mâncat somniferele ce le aveau cei doi în bagaje. Dar când mergi să cercetezi o pădure în căutareau unui loc pentru înnoptare, iei somnifere cu tine? Nu era logic să lase bagajele celorlalţi doi? Iar dacă aborigienii au halit somnifere asta a dezlegat funiile celor doi? Val Tebeică spune că s-au tăvălit prin foc până le-au ars funiile, dar ei nu au ars?

O să continui să caut dovezi în favoarea lui Dan, mi-ar place să avem un călător precum personajul lui Val Tebeică. Dar nu o să mint, nu o să fabulez, ţin cu adevărul mai mult decât ţin cu românii! Să nu o dăm în penibilităţi!

Dan a trăit 90 de ani dar nu a scris nimic despre călătoria lui!? Măcar traseul domnilor! Ţări, localităţi şi date! A fost plimbat prin toată ţara de către comunişti la conferinţe, ca să îşi povestească călătoria şi nu a putut să ne lase şi ceva scris? Ceva credibil!? Nu SF-uri ca cele ale lui Val Tebeică! Mai mult, până în 1962 nu s-a scris nimic în presa românească de acest eveniment de o asemenea anvergură!? WTF!? Atât în 1962 cât şi în 1975 a scris Tebeică, restul l-au preluat pe el! Se poate să fi scris doar Tebeică despre aşa o poveste? Da, dat fiind că nu e adevărată povestea, e normal să nu se fi scris. Povestea a fost inventată de comunişti.

Sper că tipul din stânga nu e Dan Dumitru, pentru că prea mândru şi plin de sine pare!

Mulţumesc mult lui Iulian Rogojinaru pentru ajutorul oferit prin scanarea surselor biografice şi trimiterea lor pe e-mail. Aşa a fost posibil să scriu prima parte a acestui articol în Iran.

Sunt fericit că avem călători români ca Virgil Galaţanuşi Mariea Crâşmaru. Mie nu îmi place expresia “sunt mândru că-s român”, deci nu o folosesc! Dar mă bucur enorm să am co-naţionali ca Virgil şi Mariea! Povestesc despre ei la toată lumea! Scriu despre ei! Dar în nici un caz nu tolerez gogoşile cu sirop patriotic şi naţionalist, menite să spele pe creier masele! Sper să nu fiu înţeles greşit, sper să nu fiu acuzat că l-am atacat pe Dan Dumitru. Ştiind că am tratat un subiect sensibil în acest articol, ştiind că uneori sunt prea direct şi zic lucrurilor prea pe nume, înainte să public articolul i l-am dat celei mai bune amice să îl citească. Mi-a răspuns:“Universul meu naiv şi fain a fost dărâmat, sunt atât de supărată… Crezusem în omul ăsta! Dacă şi “adevăraţii eroi” <mor>aşa… Nici măcar nu vreau să îmi revin din supărare!”

…

Am continuat să sap, să răscolesc şi să investighez. O dată întors în ţară am mers la Muzeul Judeţean Buzău, unde se află colecţia Dan Dumitru. Muzeul are două înregistrări audio cu Dan Dumitru, două interviuri luate acestuia. Ele au fost transcrise fantastic de precis şi profesionist, pe rând în două ediţii de-ale Analelor Buzăului:

Mădălina Oprea,  Conferinţa globe-trotterului Dumitru Dan despre extraordinara sa călătorie în jurul lumii, în Analele Buzăului, vol. IV, Buzău, 2012, pp. 155-190 (imagini incluse);

Mădălina Oprea,  Colecţia „Dumitru Dan” din patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău. Un interviu despre călătoria pe jos în jurul lumii, în Analele Buzăului, V, Buzău, 2013, pp. 225-262 (imagini incluse).

La momentul la care i s-au luat aceste două interviuri Dan avea peste 70 de ani, poate era senil. În primul rând ne dă în fiecare interviu câte un traseu diferit de cel dat de Tebeică, un traseu mai lung, mai complicat şi mult, mult mai SF! Redau primul traseu mai jos.

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă.

Menţiune:din Sydney zice că a trecut în Noua Zeelandă. Noua Zeelandă nu îmi apare pe această hartă. Din Noua Zeelandă a mers la Bumbay. Observaţi că spre deosebire de traseul dat de Tebeică, Dan zice că a ajuns şi la Mecca, şi că mai apoi a luat la picior coasta de est a Africii. Deasemenea intră şi în Indochina:Rangoon şi Bankok după spusele lui. Din Bankok spune că merge în Africa de Sud (după cum puteţi vedea mai jos), dar pe parcursul aceluiaşi interviu spune o poveste din Vietnam, o poveste în care 7000 – 8000 oameni mureau zilnic datorită nu ştiu cărei boli…. noroc că nu au dispărut de tot bieţii vietnamezi. Deci când spune traseul uită de Vietnam?

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă.

Din Panama trece în Asia, mai adaugă şi Filipinele în plus la traseul dat de Tebeică, apoi în 1914 cică trece Beringul îngheţat. În strâmtoarea Bering cică se revede cu un căpitan de vas cu care s-a mai văzut în 1911 la Roterdam… mi schiuzi!? În 1911 parcă o ardea prin Australia şi India! În 1911 moare Sandu în India! Tebeică zice că au trecut Beringul în iarna 1912 – 1913. Dan spune că l-au trecut în 1914.. dar mai apoi tot el spune că în 1914 era la Paris, iar documentele atestă că era la Paris în februarie 1914… (Convinge-te de acest lucru citind articolele din Analele Buzăului, este acolo o notă de subsol ce menţionează documente care atestă prezenţa lui Dan Dumitru la Paris, în februarie 1914.)

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă.

De aici mai departe traseul dat de Dan, coincide cu cel dat de Tebeibă. Se pare că bietul Tebeică nu fabula ci din contră, încerca să dreagă filmul SF a lui Dan, îmi retrag toate mişto-urile făcute la adresa lui Val Tebeică. Nu le-am şters din text că n-aţi mai fi trăit la fel de intens telenovela! Plus de aia totuşi Tebeică s-a pretat la a scrie gogomănii de cea mai joasă speţă! Jurnalist de doi lei tot e!

Celui de-al doilea traseu dat de Dan nu îi mai fac hărţi… pentru că e prea mare gogomănie! În al doilea traseu nu mai intră în Arabia Saudită ci ia Africa de la nord la sud. Ajuns în Cape Town nu mai merge spre Australia ci trece în Americi, apoi din Panama ţine Rangoon, Tokyo, Beijing, Singapore, Java, Borneo, Manilla, Hong Kong, Shanghai, Bombay, Noua Zeelandă, Australia (deci fără Siberia, Bering şi Alaska). Din Australia… direct TUNISIA! Din Tunisia traseul coincide cu cel al lui Tebeică.

Dan povesteşte că foarte adesea dormea în palmieri şi nuci de cocoşi înalţi de 80 – 120 metri şi că în timp ce dormea era atacat de maimuţe. Maimuţele îl atacau cu portocale… Culegeau portocalele şi se căţărau cu ele sus ca să îi dea lui în freză? Mai povesteşte că în Borneo în timp ce dormea într-un pom înalt de 80 metri a fost răpit de o gorilă, ia dat cuţât gorilei iar gorila ia mâncat două degete.. ! Când povesteşte a doua oară această poveste, ne spune că e răpit de un urangutan (nu gorilă) şi dintr-un pom de 100 metri (nu de 80)… DAR BĂ FRAŢILOR, io ştiam că cel mai înalt sequia are 87 de metri… De data asta degetele şi le rupe singur luptând cu urangutanul, nu îi mai sunt mâncare. Se pare că urangutanii îs mai gentâlmeni, nu halesc dejete! Apoi în Sumatra iar e atacat de “fiare”, de cimpanzei de data  asta. În Indochina e atacat de ţânţari de 12 cm! Dacă tipul ăla cu “pentru că automobile” a devenit celebru cu această obsesie a lui, obsesia supremă a lui Dan erau “fiarele”! Cireaşa de pe tort însă vine din îngheţata Alaskă! Redau mot-a-mot cuvintele lui Dan:“Populaţiile din micile aşezări erau mai sălbatici şi fugeau după noi şi ne băteau cu sloiuri de gheaţă!” Nu mai pot adăuga nimic. Sunt multe alte poveşti SF în care e atacat de animale… pentru că “fiare”! Toate animalele le numea “fiare”. Mai povesteşte că dădea reprezentaţii cu drage cântece populare româneşti şi strângea 1000 – 2000 dolari într-o seară! CÂT??? 1000 – 2000 dolari la vremea respectivă sunt echivalentul a 50 000 dolari de azi! Oare Madonna face 50 000 dolari într-o seară? Mai povesteşte că în situaţia în care a fost luat prizonier de aboriginei şi-a băgat mâinile în foc ca să îşi ardă funiile cu care era legat. Când relatează răpirea asta în al doilea interviu ne zice că l-au dezbrăcat ca să îl bage în cuptor dar înainte să îl bage i-a venit geniala idee să le dea bomboane (cărau bomboane cu ei?)… care erau date cu un praf special… praf somnifer… au adormit toţi iar ei au scăpat… De trei ori menţionează că în 1914 era la Paris cu toţi ceilalţi trei tovarăşi! O dată spune că era în strâmtoarea Bering în 1914. O singură dată spune că Sandu a murit în India iar Negreanu în China. Spune că atât în India cât şi în China au avut nevoie de aprobări pentru a îi înmormânta creştineşte pe cei doi.. nu s-a păstrat nici un document…

Cei mai mulţi o să credeţi că fabulez eu! Aşa că o să vă urc pe we transfer toate documentele şi vă dau link (la finalul articolului). Descărcaţi-le şi pierdeţi şi voi vremea citindu-le… Măcar atâta bucurie să am:că nu am fost singuru’ prost ce a pierdut timpul cu această literatură SF.

Povesteşte că în Florida la despărţirea de Pîrvu, aveau făcuţi 90 000 km… iar apoi la ajungerea în Bucureşti are 96 000.. când el de fapt între aceste două puncte făcuse mult mai mulţi km… Mai povesteşte că pe vaporul ce s-a scufundat în Malta, a salvat copiii şi femeile de la înec…

Povesteşte că toţi patru erau săraci şi nu au avut bani să urmeze studii universitare la Iaşi sau Bucureşti deci s-au dus la Sorbona, la Paris… Aşa scumpe erau Iaşiul şi Bucureştiul pe atunci? Nah şi tocma amărâtu’ de Paris era cel mai mocăneală? Scenariul clasic comunist, în care copilul sărac de la ţară răzbate în nedreptul sistem burghez! Bleah! Ca scenariul să fie ca de manual, cei patru, unul era dobrogean, altu’ muntean, altu’ ardelean iar Dan moldovean (Buhuşi, Neamţ).

Cel care îi lua interviul oare nu izbucnea în râs?

Dan a călătorit prin Europa şi Americi! Sunt 60 kg de documente din călătoriile făcute de Dan în Europa şi Americi, dar absolut nici un document din Africa, Asia sau Australia! Deci a ţinut şi cel mai neînsemnat document din Americi, până a adunat 60 de kg şi nu a ţinut nici măcar certificatele de deces ale lui Sandu şi Gheorghe? Intervenţia consului francez, în vederea înmormântării creştineşti a lui Gheorghe s-a realizat prin documente trimise consulului francez, şi prin documente eliberate de acesta. Acestea ar trebui să egziste oari-indie, dar nici urmă de ele! Mai mult, are dovezi de la căpitanii vaselor cu care s-a plimbat prin Caraibe şi Atlantic, dar nimic din Oceanele Indian şi Pacific! Nimic din nebuna birocraţie britanică din India, Australia şi Cape Town?!?! Aveţi habar ce dementă birocraţie au britanicii? Cea mai dementă! Cea mai cretinoidă! Am fost student Erasmus la ei un an şi ştiu ce vorbesc! Mulţumesc mult pentru amabilitate şi profesionalism doamnei Mădălina Oprea, care mi-a pus la dispoziţie aceste informaţii. Dumneaei va reconstitui traseul făcut de Dan între 1914 şi 1916 folosindu-se de informaţiile de pe documentele strânse de Dan:datele trecerii prin localităţile ale căror instituţii i-au dat documente. Ştim doar că a călătorit în Europa şi Americi, nu ştim dacă a făcut-o pe jos, dar în momentul în care doamna Mădălina îşi va termina investigaţia, în momentul în care vom avea datele vom putea calcula. Dacă distanţa dintre X oraş şi Y oraş a fost străbătută prea repede şi a ieşit o medie de kilometri/zi irealistică înseamnă că s-a deplasat cu oarice.

S-au păstrat paşapoarte de-ale lui Dan, care atestă (cu vize) că a călătorit prin Europa (Italia, Elveţia, Franţa) în anii 1923, 1927 şi 1930. Reţin viza de Italia din 1927. Sper că Dan a fost nebun… că dacă nu era nebun şi inventa toate astea din vanitate şi ca să se dea mare… e cea mai josnică fiinţă umană! Speram că s-o fi dilit doar la bătrâneţe… o să vedeţi mai jos că şi în tinereţe (1923) făcea aceleaşi afirmaţii.. Mă repet, sper că era dus cu pluta! Îl admir şi sunt bucuros că un român a călătorit pe jos prin Europa şi Americi între 1914 şi 1916! Pentru acea vreme era ceva fantastic! Dar dacă acel român era în deplinătatea facultăţilor mintale şi conştient alegea să fie un nesimţit ordinar care să mintă fără neruşinare, care să se vrea pe nedrept cel mai mare călător din toate timpurile… are doar dispreţul meu! E exact opusul a ceea ce ar trebui să fie un călător! Un călător adevărat nu ştie ce e vanitatea, e modest! Sper că era dus cu pluta… altfel nu mai vreau să îi aud numele cât trăiesc!

Nu pot să cred că am investit atâta timp, efort, energie şi bătaie de cap pentru bătaia asta de joc de poveste.. e frustrant… Când investighezi ţi-ar place să descoperi. Nah, descoperiri “halucinante” am făcut… măcar am clarificat lucrurile şi am descoperit un adevăr… trist! Virgil Galaţanurullz! E cel mai tare, e cel mai mare erou al meu!

La final vă rog mult de tot share-uiţi toţi această poveste. Luaţi link-u şi postaţi-vi-l pe facebook! Am muncit două luni pentru articolul ăsta, am muncit mult! Nu doar eu, m-au mai ajutat şi alţii! Share-uiţi peste tot acest articol ca să se vadă cum scrie “presa de calitate” în România. Ruşine la toţi care au scris până acum despre Dan Dumitru, l-au ridicat în slăvi şi pupat în cur!

Vă daţi seama că Dan a fost plimbat prin toată ţara şi primit în unele localităţi cu “torţe”, cântece şi alte cele? Vă mai daţi seama că a fost prof de geografie o viaţă întreagă dar nu ştia nici măcar să numere kilometri pe hartă?! În unul din interviuri spune că a mers 89 000 km pe uscat şi 11 000 pe mare! Uitaţi-vă mai sus câţî ne-au ieşit nouă! Din cel mai mare călător român a devenit “ruşinea geografiei”, când daţi de vreo unu’ care e pastă la geografie, porecliţi-l Dan Dumitru!

Deasemenea Dan nu e menţionat deloc în arhivele Touring Club de France! Pe Gallica e digitizată toată arhiva de reviste a Touring Club de France. Au un motor de căutare super profesionist şi bine pus la punct… NIMIC despre Dan şi ceilalţi trei! Căutati şi voi, aveţi aici link la site (căutaţi Revue Touring Club de France şi Demetrio Dann sau Demetre Dan sau Dan Dumitru, etc, toate combinaţiile posibile le-am încercat). A mai fost pomenită revista italiană “Illustrazioni del Populo”, numărul 46 din 1923, în acesta cică s-a scris despre Dan Dumitru. Am cumpărat revista de pe E-Bay, am aşteptat-o cu nerăbdare ca să îmi ofere DOAR ATÂT:

Deci “Illustrazioni del Populo”, numărul 46 din 1923, paginile 5 şi 6 redau o piesă de teatru. Între rândurile piesei de teatru într-un chenar e pus ceea ce vedeţi mai sus, o scurtă ştire despre Dan. Nu vă supăraţi asta nu înseamnă NIMIC! Alte ştiri scurte, de acest fel erau inserate prin textul ziarului.

Mă scuzaţi dacă pe alocuri am fost prea ironic, prea din topor, dar… pentru mine Dan Dumitru a fost un erou, un mit! Dezamăgirea mi-a fost mare! Nesimţirea cu care s-a umflat povestea lui deasemenea!

Bibliografia o găsiţi aici (imediat)

Gândiţi-vă cât de convenabil a fost ca ceilalţi trei să moară?! Certificate de deces vă rog! Cu data şi locul unde au fost luaţi cu coasa – nu cu lopata, că nu e v-aţea ascunselea!

Citiţi-o şi vă rog demonstraţi-mi că m-am înşelat şi că Dan întradevăr e ceea ce ni s-a spus.. o să beau de fericire! Până atunci rămân super dezamăgit! Până atunci, pentru mine, Virgil Galaţanu e cel mai mare călător român din toate timpurile.Citiţi-i povestea aici.

UPDATE:Între timp, în data de 30 iulie 2014 am reuşit să ajung în Arhivele Naţionale ale Franţei (aflate în interiorul Saint-Denis Universite) şi nu există nimic legat de Dan Dumitru! Premiul pe care chipurile, acesta l-ar fi luat la 14 iulie 1923 chiar nu a fost păstrat de către călător? Măcar atât domne!

Aveţi aici link aici la o parte din arhive, la aceea în care era cel mai probabil să se poată găsi ceva despre Dan, nimic!

Mă repet, dacă mi se va demonstra că am greşit, îmi voi cere scuze şi retrage cuvintele! Deocamdată însă susţinătorii poveştii “fabuloase” a lui Dan, n-au nici un argument!