Armata Roșie a Muncitorilor și Țăranilor și „eliberarea” zonei Pitești în septembrie 1944

Orașul de pe malul Argeșului a fost mai ferit de urgia războiului mondial până când bombardierele strategice americane au lansat în trei rânduri bombe în cantități mari asupra gării, cea care a fost definită drept obiectiv strategic datorită traficului de armament spre linia frontului. Septembrie 1944 a fost luna în care s-a văzut cu adevărat chipul războiului brutal prin sosirea trupelor sovietice ce aveau drept obiectiv cucerirea întregului Pământ.

Se stabilise clar în ianuarie 1924 că revoluția mondială trebuie să fie obiectivul fundamental al mișcării comuniste internaționaliste și centrul de putere de la Kremlin a făcut totul în vederea atingerii obiectivului ideologic.

Iosif Vissarionovici Stalin dorea cât mai repede eliberarea de teritorii și regimentele Armatei Roșii aveau dreptul să se aprovizioneze de pe loc pentru ca nu cumva ritmul înaintării să fie încetinit. Militarii sovietici practicau jaful sistematic din viteză și nici localitățile din Plasa Pitești n-au fost ocolite de minunile războiului ideologic. Au fost raportate drept confiscate 16,300 kg de lemne pentru prepararea hranei, 951.190 kg de fân și 22.200 kg de paie pentru hrănirea animalelor ce erau folosite la transport sau drept rezervă de carne. Erau jefuiți bogații și săracii fără deosebire, ceea ce era ceva pozitiv în concepția liderilor comuniști. O sărăcie universală era mediul perfect pentru răspândirea ziselor valori ideologice egalitariste și luarea produselor celor care au susținut un regim definit drept fascist era ceva absolut legitim în concepția celor de la Kremlin.

Soldații Armatei Roșii nu erau interesați numai de zisa campanie de eliminare a nazismului, ci doreau să provoace cât mai multă suferință, ceva în stilul popoarelor migratoare din vechime și principiile războiului modern n-au fost vreodată respectate. Au fost luate 178 de cabaline, 106 bovine, 143 de porci, 455 de ovine și 3/039 de păsări. Dacă animalele puteau să aibă legătură cu efortul de război, nu se poate spune același lucru despre cele 44 de mașini agricole urcate în camioane. Dimpotrivă. Documentul autorităților române nu menționează despre ce fel de mașini agricole era vorba, dar acestea erau voluminoase și ocupau un spațiu care ar fi fost util pentru deplasarea militarilor sau a muniției. Oficialii sovietici închideau ochii pentru că bunurile respective puteau fi considerate deosebit de utile pentru refacerea economiei socialiste. Jaful în istorie a asigurat de multe ori slava imperiilor. Se poate spune chiar că lipsa acestui izvor de resurse a dus la decăderea și prăbușirea unor organisme statale ce păreau veșnice.

Populația din regiunea orașului Pitești se hrănea îndeosebi cu cereale, dar 33.686 kg de grâu au dispărut doar în timpul trecerii batalioanelor sovietice ce se scurgeau spre Berlinul îndepărtat. Se făcea totul numai pentru ideologie și nu contau nici măcar muncitorii și țăranii români, cei ce nu erau adepți fanatici ai tezelor marxist – staliniste. Porumbul, hrana de bază a majorității locuitorilor din România, a fost urcat în camioane și a plecat spre vest. Au fost 117.130 kg apucate de militari în scurtele pauze de odihnă din timpul marșurilor spre Germania. Au mai dispărut și 10.185 kg de mălai. Caii de la căruțele ce însoțeau Armata Roșie, incomplet motorizată, au avut nevoie de 177.623 kg de ovăz și 13.690 kg de orz.

Aceste jafuri au contribuit la răspândirea fenomenului de foamete și seceta care a venit din 1945 a amplificat prăpădul. Autoritățile sovietice au venit precum lăcustele în spatele Armatei Roșii și au cerut cantități imense de bunuri în contul ziselor despăgubiri de război. A fost normal să apară o mortalitate cumplită în rândurile populației ce fusese adusă la sapă de lemn de invadatorii denumiți eliberatori în limbajul oficial.

Plasa Pitești a fost mult mai ferită de duritatea unei campanii militare și ceea ce s-a întâmplat în Moldova a fost o catastrofă umanitară. Trupele lagărului ideologic au sosit din primăvara anului 1944 și au fost blocate de apărători la nord de Iași. Militarii roșii s-au aprovizionat din regiune și s-a ales praful de resursele alimentare. A venit apoi seceta și s-a ajuns la un adevărat genocid prin înfometare în 1945 și, mai ales, în primele șase luni din anul 1947.

_{Foto sus: Intrarea Armatei Roșii în București (Bulevardul Carol), la 30 august 1944 (© „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 72/1944)}