Armata română şi Primul Război Mondial

Luna august 1916 a adus şi intrarea României în flăcările primului conflict mondial. S-a scris mult despre faptul că s-a aşteptat mult de la ostaşul român, dar luna decembrie îl găsea epuizat şi încolţit în sudul Moldovei.

S-a lansat imediat ideea că n-a existat o pregătire suficientă pentru câmpul de luptă modern. Diviziile române aveau arme portative din belşug şi de peste Prut soseau valuri de tehnică franceză modernă. Avioane, mitraliere, tunuri uşoare şi grele, autoblindate şi muniţii din belşug completau arsenalul românesc. Necesităţile erau mari în raport cu capacităţile de transport asigurate de căile ferate ruse. Nici cele româneşti nu aveau un debit suficient. Totuşi, cum se explică slabele rezultate obţinute în primele luni de lupte în raport cu aşteptările aliaţilor din Antanta? Simplu. Armata română a fost echipată după posibilităţile unui stat mic şi era capabilă să faţă unui inamic de talia Serbiei sau Bulgariei. Nici lungimea frontului n-ar fi fost peste posibilităţile oştirii. A fost aruncată însă în luptă pe un front ce avea o lungime de 1.200 km, mult mai lung decât cel de Vest (770 km). Să nu uităm că numai Franţa concentra împotriva Germaniei 3.840.000 de militari în vara anului 1916. Era imposibil ca o armată operativă de cel mult 650.000 de oameni să facă faţă unui adversar experimentat după doi ani de lupte de tip nou. Chiar dacă ar fi pus în linie toată populaţia masculină aptă, generalii români n-ar fi avut suficiente resurse pentru asigurarea apărării eficiente. Dacă inamicul concentra forţe experimentate şi înzestrate cu suficient armament greu, soarta unei armate risipite era pecetluită. Forţele române erau capabile să asigure doar o perdea de trupe şi, dacă se realizau concentrări de trupe în anumite sectoare, altele rămâneau descoperite complet. Plapuma era prea mică. Dezastruos de mică şi aşa se explică infiltrările realizate de alpinii germani şi austrieci în timpul luptelor din munţi. Soldaţii români au făcut ce-au putut în situaţiile inedite în care s-au găsit. N-au reuşit să îndeplinească visele conducătorilor de la Bucureşti în 1916, hârtia suportând foarte uşor orice plan operativ.