«Arma secretă a românilor». Un avion românesc de bombardament i-a îngrozit pe germani
Intrarea Bulgariei în război împotriva României la 1 septembrie 1916 şi atacarea trupelor române la Turtucaia de către forţele Puterilor Centrale comandate de feldmareşalul August von Mackensen au determinat o intensificare a zborurilor aviatorilor din Grupul 3 Aviaţie Bucureşti.
În dimineaţa zilei 10 septembrie, o escadrilă formată din trei avioane tip „Voisin” şi „Breguet” şi-a luat zborul de pe aerodromul militar de la Băneasa, având misiunea să bombardeze trupele inamice de la Rusciuk şi Turtucaia. O bombă „Drosescu”, lansată de sergentul observator Cerăianu (pilot, plutonierul av. Marin Popescu), a lovit în plin un vas de război austriac ce naviga pe Dunăre şi l-a scufundat în raza portului Giurgiu. Seria bombardamentelor a continuat în ziua de 13 septembrie, echipajul format din plutonierul t.r (cu termen redus - n.r) Nicolae Tănase şi sergentul observator Gheorghe Zgabercea a bombardat de la 1.500 metri înălţime şlepuri inamice încărcate cu muniţii, scufundând două dintre ele. Un alt vas inamic a fost lovit, în plin, de bombele lansate în ziua de 16 septembrie de către echipajul format din locotenentul pilot Ştefan Petrescu şi căpitanul ing. Nicolae Teodoru. Pilotul Gheorghe Negrescu, în echipaj cu sublocotenentul observator Gheorghe Staricu, a bombardat rafinăria şi depozitele de petrol din portul Rusciuk, care a luat foc, incendiul a cuprins şi împrejurimile.
Echipajul Cholet-Gruia, prima victorie aeriană
Ziua de luptă nu se încheiase. La ora 17.00 s-a dat alarma întrucât un avion inamic zbura deasupra Călăraşului. „Imediat am decolat şi m-am îndreptat spre oraş, nota căpitanul av. Panait Cholet. L-am văzut în partea de nord şi ajungându-l din urmă, (sergentul- n.r.) Gruia a deschis focul şi aparatul de zbor a fost lovit, producându- i-se stricăciuni serioase deoarece s-a pus în picaj şi a aterizat forţat la marginea oraşului Silistra, fără putinţă de a mai decola. M-am înapoiat la escadrilă (aflată la Ciulniţa) şi am luat un fotograf pentru a-l fotografia pentru omologare. Am sosit târziu, întunecându-se. A ieşit ceva, avionul căzut nu-l ridicase nimeni”.
Echipajul Cholet-Gruia obţinea prima victorie aeriană dobândită într-o luptă, cu un avion Farman 40 armat cu o mitralieră Hotchkiss de 8 mm. În ziua de 16 septembrie 1916, aviatorii Grupului 3 Aviaţie Bucureşti au îndeplinit alte cinci misiuni de recunoaştere şi bombardamente în liniile inamice. Cel mai spectaculos bombardament din această zi a fost executat de către echipajul format din plutonierul t.r. pilot Nicolae Tănase şi sergentul observator Gheorghe Marcovici asupra unor baterii de artilerie grea germane, focul acestora fiind dirijat din nacela unui balon captiv asupra Regimentului 36 Infanterie român care lupta la Turtucaia. Iată cum s-a desfăşurat acest bombardament unic în analele istoriei aviaţiei.
În urma tirului ucigător al artileriei inamice, infanteriştii români s-au retras, la orele 15.45, pe o linie de rezistenţă de rezervă, fiind copleşiţi şi de atacul infanteriei bulgaro-germane. Echipajul Tănase-Marcovici a primit ordinul din partea generalului Constantin Teodorescu, comandantul Frontului de Sud, să survoleze zona şi să informeze care era situaţia reală în care se găseau trupele române din Regimentul 36. Pilotul Nicolae Tănase a survolat poziţiile româneşti şi inamice şi a văzut din aer prăpădul, tot sectorul de front era bombardat de inamic; rezistenţa infanteriştilor noştri urma să cedeze curând. Trebuiau distruse tunurile inamice cu orice preţ.
Dar escadrila din care făcea parte pilotul Nicolae Tănase nu avea în acel moment bombe de avion. Temerarul pilot nu concepea să nu-şi ajute camarazii infanterişti aflaţi într-un mare pericol. S-a gândit la mai multe variante, dar niciuna nu era viabilă. Şi, deodată… aterizase cu avionul la marginea oraşului Olteniţa, în apropierea unei cărămidării. Fără să mai ceară permisiunea cuiva, ajutat de câţiva soldaţi, a umplut carlinga cu cărămizi şi… la drum! Şi-a luat zborul, survolând bateriile inamice şi, la un semn,sergentul Gheorghe Marcovici a tras capacul şi, prin deschizătura aflată în podeaua carlingii, cărămizile şi-au luat zborul căzând cu zecile peste tunurile germane. A executat şi al doilea ,,bombardament” la scurt timp. A doua zi a continuat să-şi lanseze ,,bombele” peste bateriile inamice, germanii fiind nevoiţi să-şi mute tunurile în alt sector. Ulterior, un prizonier german a mărturisit că acest atac i-a îngrozit pe artilerişti, care au suferit pierderi în urma atacului „cu arma secretă a românilor”.
Plutonierul av. Nicolae Tănase (în faţă) şi căpitanul av. Haralambie Giossanu, comandantul Escadrilei F. 4 din Grupul 2 Aeronautic Tecuci, fotografiaţi în faţa unui avion H. Farman cu motor de 80 CP
Confirmarea acestui inedit atac este cuprinsă într-un raport al locotenent-colonelului Nicolae Teodoru: „Am admirat curajul sergentului Gh. Marcovici şi a sublocotenentului (fusese avansat în grad - n.r.) pilot Nicolae Tănase. Primind ordin să zboare deasupra frontului, unde infanteria noastră era în mare dificultate, aviatorii au văzut balonul captiv al inamicului, care făcea observaţiile necesare şi dirija tirul. Voind să-l distrugă pe el şi tunurile germane şi neavând muniţiunile necesare, au bombardat cu cărămizi. Lăudabil pentru sublocotenentul Tănase şi sergentul Marcovici că, prin orice mijloace, vroiau să distrugă cum puteau «băşica» (balonul captiv, n.r.) hidoasă nemţească şi tunurile lor blestemate”9. Pentru curajul dovedit în luptă, pilotul Nicolae Tănase a fost decorat prin Înaltul Decret Regal - ÎDR, nr. 3026, din 14 octombrie 1916, cu „Virtutea Militară” de război clasa a II- a, pentru că „a făcut mai multe recunoaşteri şi bombardări reuşite, scufundându-se între altele, mai multe şlepuri inamice pe Dunăre, încărcate cu muniţiuni”.