Argeşenii şi începutul ocupaţiei roşii - Cum a început sovietizarea în țară!

Anul 1944 a fost marcat de un reflux al diviziilor româno – germane sub presiunea maselor de tancuri sovietice. Schimbarea de alianţe de la 23 august 1944 a adus practic o ocupaţie sovietică, reglementată prin Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie.

Cum forţele de ordine ale statului român nu aveau voie să folosească armamentul împotriva militarilor sovietici, soldăţimea brutală a putut să-şi dea drum liber instinctelor abominabile, conducerea de la Kremlin fiind mulţumită să răspândească teroarea şi sărăcia ca o primă etapă în frângerea voinţei popoarelor ajunse sub controlul Armatei Roşii. Aceeaşi metodă a fost folosită în teritoriile ocupate din Germania, interesant fiind faptul că militarii sovietici erau interesaţi de obiectele scumpe, adică doctrina comunistă ceda în faţa poftelor tradiţionale pentru îmbogăţire.

          Oraşul Piteşti abia îşi revenea de pe urma bombardamentelor produse de aviaţia americană în zilele de 6 mai, 6 iunie şi 4 iulie 1944. Străzile erau pline de craterele produse de bombe şi pentru reparaţii era folosită munca deţinuţilor din penitenciarul oraşului. Numai plata pe luna iulie 1944 se ridica la 140.800 lei1. Lucrările de pavare au continuat şi-n lunile următoare, de exemplu pe Bulevardul Eroilor şi pe Strada Smeurei2. Imaginea clădirilor era tristă, geamurile şi acoperişurile fiind spulberate de suflul exploziilor. Comenzile de geamuri şi ţigle curgeau către firmele producătoare3. Trecerea de partea Naţiunilor Unite îndepărta spectrul bombardamentelor şi viaţa părea să reintre în normal. Orice minune ţine puţin pe meleagurile româneşti.

          Normalitatea a durat doar până la începutul lunii septembrie. Autorităţile locale au primit ordin să întâmpine cu pâine şi sare forţele sovietice aliate, dar comportamentul acestora în drumul spre Berlin era deosebit de brutal. Tancurile şi alte maşini grele au distrus străzile oraşului proaspăt reparate. Au apărut făgaşe mari, făcând circulaţia imposibilă4. Pentru limitarea pagubelor din domeniul infrastructurii, au fost montate rapid indicatoare în limba rusă şi au fost instituite patrule pe principalele străzi de afluire (Tache Ionescu, Eremia Grigorescu). Posturi fixe având interpreţi de limbă rusă au fost stabilite la toate barierele oraşului5.

          Primarul Ion Steriopol, din proprie iniţiativă sau la indicaţiile autorităţilor centrale, a luat toate măsurile necesare pentru a nu provoca tensiuni inutile cu trupele sovietice. Un ordin din 9 septembrie 1944 al Prefecturii Argeş menţiona că toate cărţile cu caracter naţional-socialist şi fascist să fie eliminate din librării. Intrau sub incidenţa ordinului şi operele traduse din limbi străine6. Operaţiunea de epurare a cărţilor s-a intensificat în lunile următoare şi după instaurarea guvernului Petru Groza (6 martie 1945). Astfel, un nou ordin al Prefecturii din 19 mai 1945 prevedea eliminarea a 35 de titluri din librării şi instituţii până la 1 iunie. Dispăreau volumele aparţinând lui Adolf Hitler, Mussolini, Ion Antonescu şi Mihai Antonescu. Nu erau uitate cele care aminteau de Basarabia sau analizau regimul sovietic (Gherman Pântea, Unirea Basarabiei, Odessa, 1943 etc)7. Erau interzise şi toate hărţile şi atlasele României Mari din acelaşi motiv al frontierelor8. Munca de ştergere şi răfuire cu trecutul începea cu furie. Trebuia să se formeze omul nou, rupt de trecutul naţional şi dedicat numai ideii de revoluţie mondială.

Bombardamentele aeriene americane au impresionat prin forţa de distrugere, dar s-au produs rar şi au afectat îndeosebi oraşul Piteşti, centru feroviar pe unde se scurgeau produsele strategice necesare armatei germane. Războiul era departe. Viaţa părea normală şi doar listele cu victime şi refugiaţii aminteau de luptele crâncene din Moldova. Sosirea trupelor sovietice a însemnat întreruperea fluxului de alimente şi începutul procesului de sărăcire rapidă a românilor, exterminarea prin înfometare nefiind prea departe. Urbea de pe Argeş era deja lipsită de hrană în ziua de 8 septembrie 1944, la doar câteva zile de la primirea sovieticilor, ţăranii temându-se să mai iasă pe drumuri cu produsele alimentare. Era o adevărată ruletă rusească mersul pe arterele principale. Poliţia constata cu îngrijorare că lipsesc mălaiul, pâinea şi cartofii, adică produsele de bază din meniul românului de rând. A apărut firesc specula din partea celor care mai îndrăzneau să vină la piaţă şi se impunea schimbarea mercurialului pentru a limita fenomenul inflaţionist9. Cererile administraţiei sovietice au fost îndeplinite rapid, dar calitatea vieţii oamenilor a scăzut exponenţial. Primarul Petre Năstăsescu cerea prin adresa 3208/21 mai 1945 Prefecturii Argeş cel puţin 20 de vagoane de grâu având în vedere situaţia gravă a oraşului nostru10. Sleirea rezervelor de cereale din depozitele oraşului l-a determinat pe edil să ceară ajutor folosindu-se şi de faptul că era conducătorul filialei locale a partidului comunist. Carnea era sub un regim strict controlat de autorităţi pentru a satisface cererile sovietice. Decizia ministerială cu numărul 1982 din 9 februarie 1945 stabilea că tăierile clandestine constatate trebuie reprimate imediat şi carnea confiscată, primarul fiind responsabil în caz de slăbiciune11. Sursele de grăsimi şi proteine începeau să fie un lux pentru poporul român. Se considera că un neam subalimentat devine mult mai docil în faţa experimentelor politice şi sociale. Spectrul foametei începea şi nici nu mai era nevoie de secetă.

          Lipsurile de tot felul au dus în mod firesc la comentarii la politica aliaţilor şi a statului român. Ordinele de la Bucureşti soseau nemiloase precum lama unei ghilotine. Jandarmii primeau ordinul circular numărul 132 din 12 ianuarie 1945 care stabilea:Faceţi investigaţii drastice prin informatori bine recrutaţi pentru a descoperi pe cei care vorbesc contra armatei roşii. Orice neglijenţă în serviciu urma să fie pedepsită. Scopul acţiunii era să obţină încrederea aliaţilor printr-un concurs nelimitat12. Chiar dacă se spune că orice minune durează trei zile şi că autorităţile nu sunt consecvente în ceea ce fac, duritatea noului regim ieşea la iveală prin arestări masive. Primii vizaţi au fost legionarii încă din septembrie 1944, vinovaţi de orice. Ordinul nr. 3742 din 13 septembrie 1944 al Legiunii de Jandarmi Argeş stabilea categoriile ce urmau să fie ridicate imediat:căpetenii de frunte, condamnaţi la pedepse grele şi cei care s-au reabilitat pe front, dar încă periculoşi. Apărea o nouă categorie:cei ce trebuie izolaţi pentru a nu mai putea face vreo mişcare politică13. Măsura era pur totalitară, adică apărea noţiunea de duşman prezumtiv. Arestaţii urmau să intre în lagărul de la Piteşti în pur stil stalinist. Dacă în regimuri normale, deţinuţii primesc totul de la stat, acum urmau să vină cu saltele, pături, haine şi veselă. Se asigura înzestrarea locului de detenţie prin contribuţia celor arestaţi14.  Autorităţile erau foarte grăbite să umple spaţiul înconjurat cu sârmă ghimpată până la 14 octombrie şi jandarmii urmau să raporteze situaţia arestărilor în fiecare dimineaţă la ora 7. Documentul menţionează unele excepţii de la aceste arestări blitz. Erau incluse femeile însărcinate în ultima lună şi bătrânii de peste 65 de ani. Regula nu s-a aplicat prea mult timp fiindcă în 1947 celebra închisoare Piteşti avea deja mutilaţi de război 100%, bolnavi de sifilis în fază terţiară sau bătrâni de 70 de ani.

          Jandarmii primeau ordine severe să urmărească aplicarea Convenţiei de armistiţiu din 12 septembrie 1944 şi se acţiona în conformitate cu prevederile Decretului – lege nr. 651. Sabotarea articolelor Convenţiei se pedepsea cu închisoare de la un an la cinci ani, amendă 25.000 – 100.000 lei şi cu interdicţie corecţională 1 – 3 ani. Funcţionarii publici erau şi mai sever pedepsiţi (5 – 12 ani închisoare, 100.000 – 200.000 lei amendă şi interdicţie 3 -6 ani). Complicii se pedepseau la fel15.

          Zvonurile au existat din cele mai vechi timpuri, dar acum erau interzise şi oamenii legii erau aspru pedepsiţi dacă nu-i prindeau pe colportori. Astfel, şeful de post din Teiu a primit patru zile de arest pentru că a dat note informative prăpăstioase şi fără să-i prindă pe colportori16. Iar legionarii erau trecuţi în capul listei persoanelor vinovate. Se considera că îi sfătuiau pe săteni să ascundă alimentele fiindcă anii 1945 şi 1946 vor fi foarte slabi din punct de vedere agricol. Documentul era primit la Deduleşti în ziua de 1 martie 1945 şi se recomanda prinderea celor ce reuşeau să-i convingă pe cei naivi dintre săteni17. Evenimentele au demonstrat că previziunile zişilor colportori au fost exacte, seceta făcând ravagii în cei doi ani împreună cu politica autorităţilor. Foametea a lovit din plin şi moartea a secerat masiv printre copii, adică tocmai viitorul poporului român. Se poate discuta despre organizarea unui adevărat genocid prin neglijenţă sau intenţie. S-a exterminat o parte a poporului în timp ce lagărele şi închisorile erau umplute permanent cu noi categorii de deţinuţi.

          Regimul comunist a inventat duşmani peste tot şi jandarmeria a devenit o eficientă forţă represivă în plan politic. Se raporta periodic numărul membrilor de partid şi intenţiile de vot ale populaţiei. Victoria din alegerile falsificate din 19 noiembrie 1946 a însemnat practic declanşarea unei adevărate vânători de oameni politici. Nu mai existau restricţii. Aceasta era voinţa poporului în concepţia celor instalaţi cu forţa de către autorităţile sovietice. Dacă legionarii au fost în fruntea listei celor arestaţi, din 1946 PNŢ a devenit principala forţă de opoziţie fiindcă avea o mare credibilitate în rândul maselor.  

Note

1.     Direcţia Judeţeană Argeş a Arhivelor Naţionale, fond Primăria oraşului Piteşti, dos. 23/1944, f. 68.

2.     Ibidem, f. 105.

3.     Direcţia Judeţeană Argeş a Arhivelor Naţionale, fond Primăria oraşului Piteşti, dos. 25/1944, f. 27.

4.     Ibidem, f. 26.

5.     Ibidem, f. 32.

6.     Ibidem, f. 36.

7.     Direcţia Judeţeană Argeş a Arhivelor Naţionale, fond Primăria oraşului Piteşti, dos. 13/1945, f. 293 – 295.

8.     Ibidem, f. 292.

Direcţia Judeţeană Argeş a Arhivelor Naţionale, fond Primăria oraşului Piteşti, dos. 25/1944, f. 19. Primarul Ion Steriopol critica în 26 septembrie pe patronii morii fraţilor Dumitrescu fiindcă au vândut făină de proastă calitate brutarilor, dar aceştia s-au apărat motivând că au satisfăcut cererile sovietice şi s-a folosit multă făină de la morile