Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, tezaurul lăsat de Brâncuşi României
Creat iniţial cu scopul de a aduce un omagiu eroilor căzuţi în timpul Marelui Război, Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu este, de fapt, o minune. Împins de dor şi de dorinţa de a face ceva pentru ţară, Constantin Brâncuşi a venit de la Paris şi a revoluţionat arta. Coloana Infinitului este cunoscută în întreaga lume – Mircea Eliade numind-o „axis mundi”. Aşa şi este. Coloana fără sfârşit este meridianul Greenwich al artei moderne. Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului şi Coloana fără sfârşit sunt moştenirea fără de preţ pe care Brâncuşi a lăsat-o României şi care astăzi stă pe masa UNESCO, asteptând să-i fie recunoscută, oficial, valoarea inestimabilă ca patrimoniu mondial.
Ansamblul monumental din Târgu-Jiu cuprinde operele realizate de sculptorul Constantin Brâncuşi în perioada 1937-1938 și a fost menit să preamărească „memoria eroilor gorjeni care s-au jertfit în războiul de întregire” . Capodopera lui Brâncuşi constituie o ultimă realizare dintr-un şir de lucrări comemorative, destinate eroilor gorjeni în oraşul Târgu-Jiu, după cum urmează: amplasarea pe podul de peste Jiu a unei plăci comemorative ; realizarea unui monument dedicat eroinei Ecaterina Teodoroiu , aşezat în centrul oraşului; ridicarea unei biserici „întru pomenirea eroilor”, pe locul uneia mai vechi, cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel (realizată între anii 1927 şi 1937); un proiect de monument (nefinalizat) amplasat în faţa regimentului de artilerie.
„...nu vă pot spune cât de fericit aș fi să pot face ceva la noi în Țară”.
Brâncuşi a fost invitat la Târgu-Jiu să ridice un monument eroilor gorjeni de către Liga Naţională a Femeilor Gorjene, a cărei preşedintă era Aretia Tătărescu, soția prim-ministrului liberal Gh. Tătărescu, la sugestia artistei Miliţa Petraşcu, ucenică a marelui sculptor. Se pare că sculptorul intenţiona, încă din 1930, să ridice o Coloană fără sfârşit în Bucureşti, aşa cum a rămas consemnat în articolul „Maestrul Brâncuşi”, publicat în „Curentul literar şi artistic” din același an.
De asemenea, „Brâncuşi a nădăjduit tot timpul după război – în 1930 încă mai nădăjduia – să poată realiza monumentul pentru eroii de sub pământul Gorjului la Peştişani, lângă satul său natal, Hobiţa”. Aceasta ar putea explica acceptul realizării operei comemorative la Târgu-Jiu, după o lungă aşteptare. În sprijinul acestei idei stă, de altfel, şi textul unei scrisori trimise de Brâncuşi Miliţei Petraşcu, la 11 februarie 1935, prin care acesta își dă consimțământul de principiu în ceea ce privește realizarea unui monument dedicat „eroilor de pe Jiu”:
„Dragă Madame Patrașcu, Am primit scrisoarea Dtră cu multă plăcere și m-a bucurat foarte mult. Vă rog să mă iertați că vă răspund atât de târziu. Fiindcă în loc de răspuns vreau să vă fac o surpriză cu venirea mea însăși. Mi-era așa dor să revăd câmpiile noastre albe cu zăpadă pe care nu le-am văzut din copilărie. Și în același timp vroiam să văd dacă s-ar putea să fac o expoziție la București. Însă, în ultimul moment m-am îmbolnăvit și o sumă de încurcături m-au împiedicat în urmă să viu. Acum sunt hotărât să viu în luna lui mai și nu vă pot spune cât de fericit aș fi să pot face ceva la noi în Țară. Vă mulțumesc și de asemenea doamnei Tătărascu pentru privilegiul ce vrea să-mi dea. În prezent, toate lucrurile începute de atâta vreme sunt spre sfârșit și eu sunt ca un ucenic în ajunul de a deveni calfă. Așa că propunerea nu putea să cadă mai bine. În așteptarea de a vă vedea, vă trimit mult drag, de asemenea lui Pătrașcu și Cocoanei Mari. Brâncuși/ Vă trimit catalogul din urma expoziției de la New York. B” .
În ceea ce priveşte concepţia originară a lui Brâncuşi asupra operei sale de la Târgu-Jiu, trebuie spus că există inadvertenţe serioase nu numai între exegeţii capodoperei brâncuşiene, dar şi între diverşii memorialişti care au discutat, în acest sens, cu artistul român în perioada respectivă. Astfel, Ştefan Georgescu-Gorjan, colaboratorul tehnic al lui Brâncuși la realizarea Coloanei fără Sfârșit, îşi amintea că, la 7 ianuarie 1935, Brâncuşi i-a povestit că Aretia Tătărescu „îl vizitase la Paris, nu demult (deci în a doua jumătate a anului 1934) şi-l invitase să ridice la Târgu-Jiu o serie de monumente” (Șt. Georgescu-Gorjan a, p. 134). Dar, conform afirmației Soranei Georgescu-Gorjan, „inginerului nu i-a vorbit însă, atunci, lui Brâncuşi decât despre Coloană” (informație personală de la Sorana Georgescu-Gorjan, fiica inginerului; vezi și Buliga a, p. 126).
„Am hotărât la Paris ca monumentul să fie o coloană fără sfârşit. Iat-o!”
Din relatările Aretiei Tătărescu (citată de V.G. Paleolog ), Brâncuşi vine în România în iunie 1937, cu intenţia de a realiza o singură lucrare. Astfel, într-o şedinţă a Comitetului Ligii în satul Poiana, el a prezentat o fotografie şi a spus: „Am hotărât la Paris ca monumentul să fie o coloană fără sfârşit. Iat-o!”. Aceeaşi memorialistă menţionează că tot în iunie-iulie 1937 Brâncuşi a hotărât şi realizarea unui Portal de piatră şi a unei străzi drepte: „proiectul definitiv al Coloanei nesfârşite nu este gata… când el se hotărî să execute un monument – un Portal de piatră. Tot atunci el decide ca acest portal să fie legat de coloană printr-o stradă ideal dreaptă care să poarte numele de «Calea Sufletelor Eroilor»” (Paleolog).
În august 1937, Aretia Tătărescu îşi convinge soţul să obţină de la Ministerul Lucrărilor Publice suma necesară pentru prelungirea străzii Grigore Săftoiu, între târgul săptămânal numit de Brâncuşi „Târgul fânului” – unde va fi amplasată Coloana – şi b-dul C.A. Rosetti, care mărginea grădina publică a oraşului. Planul acestei străzi drepte fusese, de fapt, aprobat încă din anul 1900, dar rămăsese neaplicat .
La 13 septembrie 1937, în decizia nr. 108 din 13.09.1937, primarul Târgu Jiului expune planul ce urma să se desfășoare: „Proiectul în întregime ar consta dintr-o alee care, plecând dela digul Jiului – care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjenească, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca și intrarea în grădina publică, pentru ca, continuând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar și denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoștiinței întruchipată printr-o coloană înaltă de circa 29 metri, înălțându-se fără sfârșit, așa cum trebuie să fie și recunoștința noastră pentru eroii ce sunt temelia României moderne, situat acest monument în mijlocul unui parc ce se va face pe locul fostului târg de vite”. Evident, toate „aceste lucrări vor necesita și oare cari exproprieri...”.
În scrisoarea de donaţie a Aretiei Tătărescu către primăria oraşului Târgu-Jiu (înregistrată cu nr. 6330/20.10.1937) se preciza destinaţia lucrării: „Crearea unei străzi care va purta numele «Calea Eroilor», cale care va porni din preajma Jiului, trecând prin grădina publică, pentru a merge până la actualele căzărmi. Această stradă este de mult prevăzută în planul de sistematizare a oraşului, ea nu s-a putut realiza din lipsă de fonduri. Pentru plata acestor exproprieri Liga să pună la dispoziţie suma de 750.000 (şapte sute cincizeci de mii). La începutul acestei căi se va aşeza portalul sus-numit, iar pe promontoriul ei lângă cazărmi, se va ridica coloana recunoştinţei, legându-se astfel amintirea locurilor pentru care au luptat Eroii gorjeni, cu ideea recunoştinţei fără de sfârşit simbolizată prin coloană. Totodată vă aducem la cunoştinţă că, realizând mai departe gândul său, Liga Naţională a Femeilor Gorjene a luat pe a sa răspundere construcţia Bisericei Sfinţii Apostoli care se află pe strada destinată Eroilor, contribuind la terminarea unor lucrări de mult părăsite şi dând astfel prin ridicarea acestui sfânt lăcaş, o strălucire mai mare recunoştinţei noastre către cei care s-au jertfit pentru noi”
Consiliul comunal, prin decizia cu nr. 151 din 12 noiembrie 1937 , „acceptă donațiunea ce se face orașului, în condițiunile arătate prin această scrisoare. Aprobă ca strada nou creată și care începe din fața regimentelor de la intersecția str. T. Vladimirescu cu str. Unirea, trecând pe la monumentul «Recunoștinței» și apoi înconjurând biserica Sf. Apostoli și urmând traseul str. Gr. Săftoiu, prelungindu-se pe o porțiune nou creată din str. Victoria până în Bulevardul C.A. Rosetti și aleea din grădina publică, până la digul Jiului, să poarte denumirea «Calea Eroilor»”.