Amza Pellea şi prietenia cu marii actori români: «L-am cunoscut că pe un om fermecător şi plin de gingăşie şi blândeţe»

La 12 decembrie 1983, Amza Pellea s-a stins din viaţă, răpus de o boală incurabilă. În mintea multor români, actorul a rămas cunoscut ca „nea Mărin“, olteanul de la Băileşti. Unul Amza Pellea, altul - şi totuşi? – nea Mărin. Aşa îşi mai „condimenta“ actorul Amza Pellea povestirile televizate de prin anii ’70-’80 – cu câte un interviu cu... el însuşi. Alteori, apărea doar olteanul mucalit din Băileşti, cu pălăria ponosită în creştetul capului, care-şi începea monoloagele exclamând: „Mă, fraţilor...“. Şi în faţă căruia românii se prăpădeau de râs.

S-a născut la Băileşti într-o familie cu cinci copii, tatăl său s-a numit tot Amza Pellea şi a fost directorul cooperativei "Munca Noastră" din Băileşti în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Naţional Carol I din Craiova. Un reprezentant al Promoţiei de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti, unde s-a impus ca unul dintre actorii cei mai dotaţi ai scenei româneşti. A fost profesor la IATC.

Lupul din „Scufiţa Roşie“

Amza Pellea a apărut „pe scenă“ chiar din clasa I, la şcoala primară din Băileşti (judeţul Dolj), care, pe atunci, era un sat mare, agricol. Interpreta rolul lupului din „Scufiţa Roşie“ şi chiar el îşi alesese acest rol, pentru că, „fiind timid, puteam să apar mascat“, spunea actorul într-un interviu din anul 1972, publicat în revista „Teatrul“. Anii de liceu i-a purtat pe drumuri la Craiova, la colegiul ,,Nicolae Bălcescu“ (n.r. – azi „Carol I“), apoi a urmat şi o şcoală electrotehnică, obţinând specializarea ,,specialist în aparate de calcul de înaltă şi joasă tensiune“.

Însă pasiunea pentru poezii, micile roluri interpretate la serbările şcolare de când era copil l-au adus, în câţiva ani, în faţa Institutului de Cinematografie din Bucureşti. Voia la clasa de regie, dar comisia l-a repartizat la actorie. De aici, a început ascensiunea. A jucat la Teatrul Naţional din Craiova (unde a fost şi director), Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti. A interpretate numeroase roluri în filme şi în piese de teatru. A primit distincţii şi premii la festivaluri internaţionale. Când avea 27 de ani, a cunoscut-o, în Craiova, pe Domnica Policrat, cu care s-a căsătorit şi cu care a avut o fiică – actriţa Oana Pellea. Despre Oana, Amza Pellea spunea că „Am o fată care face cât doisprezece băieţi“. 

Veta şi Mărin, mătuşa şi unchiul

Încă de pe băncile liceului - pe atunci „Nicolae Bălcescu“, azi „Carol I“ din Craiova-, actorul venit din Băileşti obişnuia să spună colegilor din clasă poante de la el din sat. A câştigat apoi simpatia şi celor de la facultate, cu ticurile verbale şi cu întâmplările „ca la olteni“. Nu se gândise niciodată să creeze un personaj până când unul dintre colegii de cămin care lucra la radio i-a propus să spună monoloagele la microfon. „Eu m-am dus cu inima îndoita, ca sa fiu sincer. Mă gândeam că ele au efect într-un cadru restrâns. M-am dus, ei au primit nişte scrisori, şi aşa au început apoi emisiunile la televizor“, povestea Amza Pellea într-un interviu din 1981, pentru emisiunea „La sfârşit de săptămână“. Încet-încet, au luat naştere şi celelalte personaje, Veta şi Mărin, care, spunea actorul, au fost inspirate din familia sa: „Ăsta e un omagiu adus unui unchi de-al meu dispărut pe front, pe care-l chema Mărin şi care era foarte vesel, un tip cu foarte mult haz, iar pe nevastă-sa o chema Veta“.

Cum a vrut Marcel Iureş să se facă actor

„Eram mărişor, încercam să dau la Teatru. Eu am dat la Teatru după ce m-am sculat dintr-o boală, o boală grea – era să mor atunci, pe la 22-23 de ani. La olteni, în cazuri din astea, se pun în mişcare toate mecanismele de familie, unchi, veri… Aşa am ajuns la Amza, el era directorul Teatrului Naţional din Craiova, unde şi juca foarte mult. Am ajuns, în sfârşit, la el, într-o pauză de spectacol, iar ai mei, toate rudele din Băileşti, m-au împins la el înăuntru, în cabină, zicând: «– Uite, Amzulică, ăsta e nepotul nostru, vrea să se facă actor!». Amza s-a uitat pătrunzător la mine şi mi-a zis: «-Cin’ te ţine, mă? Te ţin eu să nu te faci actor?».“

Sursa: adevărul.ro