„Afrodita cea modestă“ de la Muzeul de Istorie Naţională și Arheologie Constanţa

Unul dintre cele mai interesante exponate ale Muzeului de Istorie Naţională și Arheologie Constanţa a fost descoperit în urma unor lucrări de infrastructură desfășurate în ultimii ani. Fragmentul de statuie care o reprezintă pe zeiţa Afrodita este o mărturie elegantă a gustului artistic antic.

Lucrările ample de infrastructură desfășurate în perioada 2012–2014 în zona peninsulară a Constanţei au prilejuit unul dintre momentle importante ale cercetării arheologice a anticului Tomis.

La 11 iulie 2013, pe strada Traian, în apropierea intersecţiei cu strada Petru Rareș, a fost descoperit un fragment de statuetă feminină din marmură, una dintre descoperirile remarcabile ale acelor ani. Contextul arheologic nu a mai putut fi reconstituit, stratigrafia fiind deranjată până la adâncimea de 2 m, nivel la care a fost identificată piesa. Fragmentul a fost, cel mai probabil, antrenat de construcţiile din epocile ulterioare, de distrugerile de la sfârșitul secolului al VI-lea – începutul secolului al VII-lea p.Chr. sau de intervenţii constructive ulterioare.

Statueta, realizată din marmură albă cu cristale mari, este păstrată astăzi doar printr-un fragment din zona centrală a corpului. În forma sa iniţială, piesa avea aproape un metru înălţime. Chiar și în starea actuală, se remarcă atenţia deosebită acordată detaliilor sculpturale. Pentru a reda forma originală și a integra fragmentele foarte mici recuperate la descoperire, specialiștii muzeului au realizat o reconstituire parţială a drapajului, din ghips.

REPREZENTAREA ZEIŢEI AFRODITA

Poziţia corpului și modul de purtare a veșmântului indi- că reprezentarea zeiţei Afrodita, divinitate a frumuseţii și protectoare a navigatorilor. Sculptura se înscrie în tipuri iconografice extrem de populare în Antichitate, precum „Afrodita născându-se din mare“ sau „Afrodita ieșind din baie“. În ambele variante, zeiţa îmbină eleganţa cu un gest de modestie, acoperindu-și parţial trupul. Fragmentul nu permite reconstituirea exactă a poziţiei braţelor, care, în unele reprezentări, ascund pieptul și zona pubiană.

Veșmântul, lăsat să alunece sub nivelul bazinului, evidenţi- ază linia corpului și gestul deli- cat prin care zeiţa își păstrează pudoarea. Postura sugerează sprijinul pe piciorul drept, cu cel stâng ușor retras, iar drapajul dispus simetric – o formulă frecvent întâlnită în re- prezentările elenistice, reluate și reinterpretate în epoca romană. Un exemplu ilustrativ este statueta din fosta colecţie Ingenheim, păstrată astăzi la Berlin, datată în secolul al II-lea p.Chr.

Realizată din marmură importată, cel mai probabil din Insula Thassos, statueta de la Tomis ar fi putut fi lucrată într-un atelier local sau adusă din alte centre artistice importante ale lumii antice.

(...)

Fragmentul face parte dintr-un text publicat în numărul 289 (revista:289) al revistei „Historia”, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 14 februarie - 14 martie, și în format digital pe platforma paydemic.