A fost Turtucaia un dezastru deosebit în Marele Război?
Istoria Primului Război Mondial a fost studiată intens din punct de vedere militar şi concluziile au fost publicate în tomuri stufoase şi în studii temeinic documentate. Congrese şi simpozioane ştiinţifice au fost organizate pe toate continentele. Epoca informatică a accelerat cercetarea, mai ales cu ocazia trecerii unui veac de la declanşarea evenimentelor sângeroase.
Nici participarea României la ostilităţi nu putea să facă excepţie de la regulă. Bătălia de la Turtucaia (1 – 6 septembrie 1916) a fost considerată o adevărată catastrofă şi a aruncat o pată pe blazonul armatei române. Au fost capturate de către inamic 100 de tunuri și 62 de mitraliere. Trupa a înregistrat 480 de ofiţeri şi 28.000 de soldaţi prizonieri. Au apărut imediat căutători de vinovaţi şi concluziile se menţin pe aceeaşi linie a emoţiilor încă din 1916. Culmea este că nu era ceva nou, că se repetau scenele din alte asedii celebre în epocă. Aproape toate armatele au înregistrat catastrofe identice. Armata austriacă a suferit la Przemysl în 1915 un dezastru din care şi-a revenit cu greu. Ruşii au capturat în fortăreaţă 9 generali, 2.600 de ofiţeri, 117.000 de militari şi 700 de tunuri. Dacă ţinem cont numai de această rarefiere a rândurilor austro-ungare, imperiul central nu mai avea cum să realizeze potenţial ofensiv pe toate fronturile şi soarta îi era pecetluită. Grav este că mulţi prizonieri au trecut de partea ruşilor fiindcă erau de origine slavă. Britanicii au suferit ruşinea de la Kut, în aprilie 1916, când au capitulat 9.000 de militari (sau 13.000 după alte surse). Ofiţerii englezi nu erau deranjaţi de pierderi, ci de faptul că au pierdut o luptă cu un duşman net inferior calitativ, adică oastea otomană. Nici expediția pentru străpungerea apărării Dardanelelor n-a fost o reușită pentru anglo – francezi. Francezii au avut o serie de nenorociri în 1914 şi inamicul a ajuns la porţile Parisului. Căderea cetăţii Maubeuge a dus la pierderea multor tunuri grele, foarte utile pentru formarea de baterii necesare contrabaterii artileriei germane. Au fost întoarse împotriva francezilor multe din cele circa 400 de piese de calibrele 120 și 155 mm capturate. O parte a armatei ruse a fost încercuită la Tannenberg în 1914 şi a avut pierderi numai în prizonieri cifrate la 90.000 de militari. O întreagă armată a fost nimicită din prima lună de război. Au fost pierdute şi tunurile, capitol la care forţele ruse erau net inferioare germanilor.
Victoria bulgaro – germană a fost destul de scump plătită. Au fost înregistrate pierderi ce s-au ridicat la 161 ofiţeri, 11 plutonieri şi 7.742 soldaţi morţi, răniţi sau dispăruţi, adică aproape 25% din cei care au participat la acţiune. Alte surse indică 199 ofiţeri şi 7.773 soldaţi bulgari. Erau pierderi ridicate pentru doar câteva zile de lupte. Fortificaţiile oraşului de la Dunăre au dus la întârzierea trupelor bulgare cu zile bune, ceea ce a permis organizarea unui sistem defensiv în sudul Dobrogei prin sosirea de noi trupe române şi ruse. Resursele limitate ale Bulgariei erau aproape de epuizare şi n-ar fi rezistat unei ofensive majore fără ajutorul german şi otoman. Deplasarea noilor forţe inamice a contribuit la scăderea presiunii pe alte fronturi ale Antantei şi la obţinerea unor succese frumoase în toamna anului 1916. Succesul bulgar a fost posibil în condiţiile în care Turtucaia nu era un cap de pod veritabil. Lipsea exact elementul fundamental, adică podul pe unde ar fi putut să sosească întăriri sau să se evacueze o parte din garnizoană. Lipsa de experienţă la nivel de comandament şi trupe s-a făcut simţită din plin.
A doua conflagraţie mondială a fost plină de capitulări mai mult sau mai puţin ruşinoase, motorizarea armatelor permiţând manevrele de încercuire. Au rămas celebre căderea fortăreţei Singapore sau capitularea unei părţi a armatei germane la Stalingrad.
Turtucaia n-a fost ceva deosebit, dar există o pasiune extraordinară pentru dramatizare şi jale. Războiul asta înseamnă şi aduce numai surprize neplăcute pentru ambele tabere. Nimeni nu câştigă (dintre combatanţi), toată lumea pierde. Decizia de declanşare a mobilizării trebuie mult cântărită înainte ca evenimentele militare să înceapă să se precipite.