9 octombrie - Ziua Holocaustului în România

Stabilirea evreilor în Bucovina a dus la dezvoltarea economică, socială, culturală şi spirituală a acestui spaţiu, la înscrierea lui într-un areal cultural central-european. Ei şi-au cultivat şi păstrat o individualitate aparte, au adus o contribuţie deosebită la dezvoltarea şi promovarea Bucovinei în cadrul Imperiului Habsburgic şi mai apoi a Imperiului Austro-Ungar, participând activ şi implicându-se la integrarea provinciei în structurile Statului român. Evreii bucovineni reprezintă una dintre comunităţile cele mai importante care au avut o contribuţie deosebită la istoria şi modernizarea spaţiului bucovinean şi întregii societăţi românești, notează Muzeul Național al Bucovinei, pe pagina de Facebook a instituției.

Data de 9 octombrie a fost aleasă drept zi a comemorării Holocaustului în România, printr-o hotărâre de Guvern din 2004, zi cu o semnificație aparte, când au început deportările forțate, în vagoane de marfă, încuiate, a evreilor din Bucovina de Sud, teritoriu aflat și atunci, ca și acum, sub administrație românească. După cum se cunoaște, Pactul Ribbentrop-Molotov, a avut consecințe tragice pentru populația românească din sudul Basarabiei, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Prin declararea zilei de 9 octombrie drept zi a Holocaustului, statul nostru a recunoscut faptul că evreii din România nu au fost scutiţi de experienţa tragică prin care au trecut evreii din ţările aflate în zona de influenţă a Axei. 

Deportările evreilor din Bucovina au fost rezultatul deciziei lui Antonescu de a realiza o purificare etnică. Această decizie poate fi evidențiată pe baza stenogramelor ședințelor de guvern din 22 iunie 1941 și 8 iulie 1941. Holocaustul a existat în România, inclusiv Transnistria, în toate formele de manifestare, exceptând lagărele de concentrare și camerele de gazare. Cercetările efectuate, majoritatea documentelor, arată că autoritățile românești au transformat o întreagă zonă de la est de Nistru, aflată sub administrație românească, într-un imens lagăr de concentrare, destinat exterminării evreilor.

La 9 octombrie 1941, a început deportarea a peste 26.000 de evrei din Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, Rădăuți, Gura Humorului și din alte localități din vecinătate către Transnistria, după ce, la 14 septembrie 1941, începuse deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina. Fără a putea stabili cu exactitate care este numărul evreilor români și al evreilor din teritoriile aflate sub administrație românească care au fost uciși în timpul Holocaustului, Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului din România apreciază că, în timpul Holocaustului, în România și în teritoriile aflate sub controlul său au fost uciși sau au murit între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni, la care se adaugă și aproximativ 135.000 de evrei români care trăiau în Transilvania de Nord, aflată pe atunci sub conducere maghiară, precum și 5.000 de evrei români care se aflau atunci în alte țări din Europa. 

Autor: Cristina Slavic, Muzeograf, Muzeul Național al Bucovinei

Bibliografie: 

Teșu Solomovici, Istoria Holocaustului din România, București, 2005.
Holocaustul evreilor din România: experimentul Transnistria, în Observator cultural, nr. 208, februarie 2004.
Alexandru Cretzianu, Ocazia pierdută, Editura Institutul European, 1998.