6 octombrie 1908: Austro-Ungaria anexează Bosnia și Herțegovina

În data de 6 octombrie 1908, Austro-Ungaria a anunțat anexarea Bosniei și Herțegovinei, două provincii din Balcani dominate până în acel moment de Imperiul otoman.

Bosnia și Herțegovina se aflau doar nominal sub controlul sultanului, căci ele erau administrate de Austro-Ungaria încă din 1878, de la Congresul de Berlin, când Marile Puteri au acordat Vienei dreptul de a guverna cele două provincii. Atât Austria, cât și Ungaria își doreau controlul asupra provinciilor balcanice, însă nici Imperiul otoman nu era dispus să renunțe prea ușor la ele, în timp ce Rusia rămânea și ea atentă la evoluția situației complicate din Balcani. În plus, populația (în mare parte de origine slavă) din cele două provincii avea la rândul său ambiții naționaliste, în timp ce vecinii sârbi și-ar fi dorit să-i anexeze.

Atunci când Imperiul otoman a intrat în criza politică născută din rebeliunea Junilor Turci, baronul von Aerenthal, ministru de Externe al Austro-Ungariei, a sesizat șansa de a impune dominația imperială în Balcani, cu atât mai mult cu cât Rusia, rivalul său din regiune, era încă slăbit de pe urma războiului ruso-turc și a revoluției din 1905.

Anexarea Bosniei și Herțegovinei a perturbat fragilul echilibru de putere din Balcani. I-a înfuriat pe sârbi și pe naționaliștii panslaviști din întreaga Europă, și deși Rusia era prea slabă atunci ca să reacționeze, guvernul țarist nu a uitat acțiunile Austro-Ungariei, percepute drept agresive și amenințătoare. Răspunsul Rusiei a fost de a încuraja sentimentele pro-ruse și anti-austriece din Serbia și celelalte provinci balcanice ale Imperiului.

În ianuarie 1909, în punctul culminant al crizei bosniace, Franz Conrad von Hotzendorff, șeful Statului Major austriac, l-a contactat pe Helmuth von Moltke, omologul său german, pentru a-l întreba cum ar reacționa Germania dacă Austria ar invada Serbia și, prin aceasta, ar cauza o intervenție în regiune a Rusiei. Moltke i-a răspuns că – în pofida alianței strict defensive care lega cele două state – Germania ar sprijini Viena, chiar dacă ea ar fi agresorul în acest conflict, și că ar merge la război nu numai împotriva Rusiei, ci și împotriva Franței, aliatul occidental al rușilor. Era exact scenariul care va deveni realitate în vara lui 1914, când problemele din Balcani – acest butoi cu pulbere al Europei – au explodat, dând naștere Primului Război Mondial.