40 de ani de la retragerea americană din Vietnam
Ieri, 27 ianuarie, s-au împlinit 40 de ani de la semnarea Acordurilor de Pace de la Paris ce au pus capăt intervenției americane în războiul din Vietnam. În ciuda acordului de încetare a focului, conflictul dintre Vietnamul de Sud și Vietnamul de Nord avea să continue încă doi ani, până la căderea Saigonului, moment ce marchează victoria definitivă a comuniștilor vietnamezi.
Cei 10 de ani de participare americană în războiul din Vietnam au avut un efect important asupra opiniei publice, datorită transmiterii imaginilor de pe front direct la televizor. Asta avea să ducă la o radicalizare treptată a opiniei publice împotriva războiului și în favoarea retragerii soldaților americani din Vietnam. În aceste condiții, administrația Nixon a promos că-i va aduce înapoi acasă pe cei câteva sute de mii de soldați americani trimiși în Vietnam.
Acordurile de Pace de la Paris trebuiau să pună capăt războiului din Vietnam. Ele au fost semnate de Republica Democrată Vietnam (sau V. de Nord), Republica Vietnam (V. de Sud), Statele Unite ale Americii și Guvernul Revoluționar Provizioriu, reprezentant al revoluționarilor sud-vietnamezi, pe 27 ianuarie 1973.
Negocierile pentru acest acord începuseră cu cinci ani înainte, în 1968, și au fost purtate în principal între Henry Kissinger, din partea americană, și Lê Ðức Thọ, din partea Vietnamului de Nord. Semnarea unui acord a fost însă amânată timp de mai mulți ani, și abia în 1972 cele trei părți au început serios discuțiile. La începutul lunii octombrie, reprezentanții americani și nord-vietnamezi s-au întâlnit la Paris și au negociat principalele puncte ale viitorului acord:
- toate părțile implicate în conflict acceptau un acord de încetare a focului, care să intre în vigoare în 24 de ore de la semnarea înțelegerii;
- soldații americani și străini se vor retrage din Vietnamul de Sud în termen de 60 de zile;
- prizonierii americani vor fi eliberați simultan cu retragerea soldaților;
- va fi creat un Consiliu Național pentru Reconciliere Națională care să organizeze și să supravegheze alegeri libere și democratice prin care avea să se hotărască viitorul politic al Vietnamului de Sud.
Termenii acordului reprezentau o victorie pentru nord-vietnamezi, dar în același timp ofereau americanilor o cale onorabilă pentru a părăsi conflictul. Nixon a aprobat imediat termenii acordului, însă pe 22 octombrie, președintele sud-vietnamez, Nguyen Van Thieu, a oprit brusc negocierile. El era nemulțumit în primul rând de acordul pentru încetarea focului:dacă acesta intra în vigoare, mii de soldați nord-vietnamezi (undeva între 140.000 și 300.000) aflați aflați în poziții strategice importante în Sud ar fi putut relua imediat războiul după retragerea americanilor.
Americanii au fost de acord să reia negocierile pentru a-i face pe plac lui Thieu, ceea ce i-a făcut pe nord-vietnamezi să dorească să revizuiască și ei anumite chestiuni. Până la urmă însă, negocierile au fost întrerupte. În aceste condiții, Nixon a decis să apeleze la forță pentru a-i convinge pe nord-vietnamezi să continue negocierile. Președintele a ordonat minarea portului Haiphong și inițierea unei campanii aeriene în zona Hanoi-Haiphong. În timpul campaniei de 11 zile, toate țintele militare importante din această regiune au fost bombardate intens. În cele din urmă, nord-vietnamezii au acceptat să reia negocierile.
Acordul final avea să fie semnat la Paris pe 27 ianuarie 1973. În curând, s-a dovedit că doar americanii au respectat clauza privind încetarea focului. Mai mult decât atât, acel Consiliu Național pentru Reconciliere Națională n-a funcționat niciodată deoarece cele două tabere vietnameze nu aveau de gând să renunțe la război. Însă din ianuarie 1973, acesta avea să se desfășoare fără implicarea SUA. Americanii și-au retras soldații și și-au recuperat cei 600 de prizonieri.
Până la urmă, acordurile de la Paris nu au pus capăt războiului din Vietnam decât pentru partea americană. Conflictul s-a terminat abia doi ani mai târziu, pe 30 aprilie 1975, după cucerirea capitalei sud-vietnameze Saigon de către forțele nord-vietnameze.
Surse: http://militaryhistory.about.com , http://news.discovery.com , http://history.state.gov