110 ani de la Răscoala din 1907. Cum a început ultima mare revoltă țărănească din Europa
În acest an se împlinesc 110 ani de la răscoala țărănească din 1907. Revolta a început pe 8 februarie (21 februarie, stil nou) în satul Flămânzi, județul Botoșani, și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara.
Volumul ”Acta Moldaviae Septentrionalis, V-VI”, lansat de Muzeul Județean Botoșani, reproduce mai multe documente care descriu situația grea a țăranilor din nordul Moldovei și declanșarea Răscoalei, pe 8 februarie.
Într-o petiție către prefectul județului Botoșani, locuitorii comunei Flămânzi se plâng că au fost tratați ”mai rău decât robii”:
„De mai bine de zece ani noi am îndurat mari încercări, persecuții și am fost speculați și tratați mai rău decât robii (...). Angajamentele nu se respectă niciodată după cum este scris pe hârtie și nouă ni se dă ca hrană (...) mămăligă de popușoi stricați, brânză roșie iute și cu viermi, curechi și castraveți împuțiți, din care cauză cea mai mare parte dintre noi ne-am îmbolnăvit de elagră. (...) Vitele noastre de asemenea niciodată nu au avut imaș suficient, ba chiar nici apă ....”
Ștefan Luchian, ”La împărțitul porumbului”. Tabloul reprezintă un grup de țărani, îndreptându-se spre conac pentru a primi rațiile de porumb.
Într-un raport către prefectul județului Botoșani, 15 februarie 1907, administratorul moșiei Flămânzi, Gheorghe Gh. Constantinescu, relatează incidentele din data de 8 februarie, care au condus la declanșarea răscoalei:
”Locuitorii erau agitați încă de prin luna noiembrie (...) pentru taxa de 5 lei pentru porumb și alte taxe ce le cred cu nedrept impuse. (...) M-am prezentat în ziua de 8 februarie la cancelaria moșiei, așteptând venirea locuitorilor în vederea muncilor agricole. (...) până la ora 12 nu a venit nimeni. (...) Am plecat de la cancelarie pentru a lua masa la secretarul comunal, dl. Ciornei. Între orele 14 au înconjurat casa vreo 400-500 oameni somându-mă să părăsesc casa ori de nu îi vor da foc. (...) am ieșit afară.(...) mulțimea a început să vocifereze la mine, luându-mă cu forța la primărie. (...) Ion Dolhescu, Grigore Roman și Trifan Roman au început a da cu ciomegele numai la cap. (...) Gh. Zamfirescu dându-mi așa de puternic până a început a curge sânge din rănile ce le căpătasem și din nas și din gură, căzând în același timp la pământ (...) Grație constituției mele sunt azi în viață (...) Sperăm că, în curând, nu vom mai fi în siguranță pe Șoseaua Națională Botoșani-Hârlău deoarece locuitorii au luat prea mult curaj (...) Locuitorii satelor ar fi buni-cu toată sălbăticia lor-(...) dacă nu ar exista otrava de cărturari, preoți și învățători (...), care prin povețele lor ce dau sătenilor cu ocazia întâlnirilor de la Băncile Populare, în așa fel că li se tăgăduiește pământ, ba la asemenea ocaziune se mai face și materialism, ceea ce-i îndeamnă la ciomag”.
Evenimentele de la Flămânzi sunt descrise și de raportul către prefectul județului Botoșani al inspectorului comunal al plășii Hîrlău, care comunică rezultatele cercetărilor întreprinse în urma telegramei lui Gh. Gh. Constantinescu:
„În ziua de 4 februarie, Gheorghe Gh. Constantinescu [n.n.-administratorul moșiei Flămânzi] s-a întâlnit la iarmarocul din Flămânzi cu mai mulți locuitori din comuna Frumușica cărora le-a spus că pe ziua de 8 februarie să se adune în ograda administrației moșiei Flămânzi pentru a face cu ei învoielile agricole pentru vara anului curent. (...) În noaptea de 7-8 februarie, le-a făcut cunoscut prin vătăjei și feciori boierești a se aduna pe ziua de 8 februarie (...). În ziua de 8 februarie s-au adunat la primăria comunei Flămânzi de dimineață 400-500 locuitori din comuna Flămânzi și o parte din comuna Copălău și alte sate ce cad pe teritoriul moșiei Flămânzi cu anexele ei. (...). Între orele 10-Il a trecut pe dinaintea primăriei Gh. Constantinescu, administratorul, cu trăsura la administrația moșiei;ajunși aice, după ora 12 p.m. li s-a comunicat că nu este aici, ‘ci a plecat la cumnatul său C. Ciomei, secretarul primăriei, la masă...’;țăranii s-au sfătuit să-I aducă cu forța;pe la orele 13 și jumătate, Ciomei pleacă de acasă înspre primărie;locuitorii i-au spus să-l cheme;‘sătenii erau foarte mulți adunați în drum, înaintea porții’;un locuitor s-a dus să-I cheme afară;apoi s-a dus un altul, care amenință că ‘dacă nu iese afară să vorbească cu ei îi devastează casa (n.n.-casa secretarului Ciomei) și îi dau foc’;Gh.Gh. Constantinescu a ieșit, spunând că va veni arendașul Fischer pentru a încheia învoielile;unii au ripostat, ‘că, dacă e administrator, pentru ce i-a chemat să stea flămânzi toată ziua’;unul din ei, Ioan Dumitru Dolhescu, l-a smucit de pe cerdac și apoi alții pentru a-l aduce cu forța la primărie (...) Ioan N. Dolhescu susține că Gh. Gh. Constantinescu l-a lovit pe dânsul cu o piatră în ochi (...). Grigore Th. Roman Grosu, Trifan Th. Roman Grosu și pe urmă cu toții l-au maltrat foarte grav cu bețele în cap (...) Gh. Gh. Constantinescu, având incapacitate de lucru 15 zile după certificatul medico-legal (...). După ce l-au maltrata! pe Gh. Gh. Constantinescu, s-au dus o parte din ei în ograda administrației moșiei, pentru a-l găsi pe contabilul moșiei, pentru a trata cu d-sa și, negăsindu-l, au luat la goană pe doi evrei (...). Cancelaria moșiei n-au devastat-o (...)”.
Citește și:
Armata şi răscoala din 1907. Care este cifra reală a celor ucişi?
1907:o răscoală încheiată cu sânge
1907 crimă în masă sau simplă represiune?
Foto:tabloul ”Țărani”, de Abgar Baltazar