10 personaje istorice mai puțin cunoscute
Să nu îi eliminăm din memorie pe acei oameni deosebiţi care nu fac subiectul prea multor discuţii, dar care merită toată atenţia prin aportul lor la istoria omenirii. Iată-I pe câţiva dintre ei!
Nicolas Steno (11 ian. 1638 – 25 nov. 1686) este un pionier în domeniile anatomiei şi geologiei. El decide să nu accepte nimic din ce găseşte scris prin cărţi, ci să investigheze el însuşi problemele. Consecinţele acestui proces autodidact se rezumă la faptul că este considerat părintele geologiei şi stratigrafiei. Este responsabil pentru depistarea straturilor geologice şi pentru teoria conform căreia straturile succesive conţin fosile în ordine cronologică. În cele din urmă devine învăţător la familia de Medici, precum şi episcop, lider de seamă în mişcarea de contrareformă. Nu este foarte cunoscut tocmai din cauza zelului său religios într-o epocă ce promova observaţia ştiinţifică.
Cine este părintele democraţiei? Nu este Thomas Jefferson, cum ar crede mulţi. Este de fapt prea puţin cunoscutul Clistene. El a fost cel care a introdus democraţia în oraşele greceşti, urmând nişte principia stabilite mai înainte de Solon, în 508 a.Hr., după ce câştigă putere politică la Athena. Până în 502 adoptă o serie de reforme majore, care modelează democraţia ateniană. Toţi oamenii liberi din Attica devin cetăţeni, participanţi la deciziile politice. Se înfiinţează consiliul (boule). Toţi cetăţenii de peste 30 de ani au dreptul de fi aleşi, încurajând implicarea în viaţa cetăţii. Sunt primii paşi spre democraţie.
Este incredibil că Elisha Kane este cunoscută de atât de puţini oameni, mai ales că funeraliile sale au fost cele mai impresionante din toată istoria SUA, exceptându-le pe cele ale lui Abraham Lincoln. Kane (28 feb. 1820 – 16 feb. 1857) a fost un ofiţer în forţele navale, membru al expediţiei de salvare a exploratorului Sir John Franklin, în Arctica. Deşi suferea de scorbut continuă cu perseverentă călătoria, cartând şi navigând mai mult decât o făcuse oricare alt explorator din vremea sa. Ambarcaţiunea se înzăpezeşte şi trebuie să-şi conducă echipa pe jos, marşul durând 83 de zile. Toţi mai puţin unul sunt salvaţi. Totuşi sănătatea sa slăbeşte şi moare doi ani mai târziu la Havana.
Rabban Bar Sauma (c. 1220–1294) este Marco Polo al estului, un călugăr mongol, diplomat convertit apoi la nestorianism. A rămas în memorie prin pelerinajul pe care îl face alături de unul din studenţii săi până la Ierusalim. Din cauza tulburărilor militare nu ajung la destinaţie, dar petrec mulţi ani în Baghdad. Rabban Markos, studentul său, este ales episcop şi propune ca maestrul să plece în misiune în Europa, ca ambasador. Călugărul se întâlneşte cu mulţi monarhi europeni, cu papa, în încercarea eşuată de a încheia o alinată franco-mongolă. Mai târziu îşi scrie jurnalele de călătorie, un exemplu unic de imagine asupra Europei medievale imediat după cruciade, imagine a unei minţi perspicace şi cuprinzătoare.
Mary Anning (21 mai 1799 – 9 mar. 1847) este o colecţionară de fosile şi specialistă în paleontologie care devine cunoscută pentru un număr important de descoperiri pe care le face la Lyme Regis, cu datare în era jurasicului. Munca sa contribuie decisiv la modificările fundamentale din gândirea ştiinţifică asupra vieţii preistorice şi istoriei pământului, dar numele său nu spune multe. Descoperirile sale includ un schelet de ihtiozaur, primele schelete de plesiosaur, primul schelet de pterosaur din afara Germaniei, fosile marine. Din cauza sexului şi ateismului său, lucrările nu i-au fost publicate şi rareori I se acordă credit pentru meritele sale ştiinţifice.
Amazoanele din Dahomey, sau Mino, sunt un regiment exclusiv feminin aparţinând grupului etnic Fon (în Benin şi Nigeria de sud-vest), a cărui existenţa durează până în secolul al XIX-lea. Au fost numite astfel datorită similitudinii cu miticele amazoane din Anatolia. Mino erau recrutate dintre ahoi (soţiile regelui), putând fi şi de rândul sutelor. Se antrenau prin exerciţii fizice extreme, iar disciplina era nelipsită. În perioadă târzie se înarmau cu carabine şi săbii aduse din Winchester. Comanda militară o deţineau tot femeile, care adesea îi decapitau pe prizonieri. Armata franceză pierde câteva bătălii în confruntarea cu amazonale care nu erau mai prejos de soldaţii de elită ai puterilor colonial. Ultima amazoană din Dahomey moare în 1979.
Jan Wnek este un om cu adevărat remarcabil, dar puţini din afara Poloniei îl cunosc. Wnek a fost un tâmplar analfabet, născut în 1828, care devine un sculptor prolific, dar şi artist şi pionier în aviaţie. Toate acestea doar profitând de talentul său native. Studiază aripile raţelor pentru a învăţa să zboare şi construieşte un planor care îi permite câteva zboruri scurte. Faima lui creşte datorită înclinaţiei pentru zbor, dar nici ca sculptor nu a fost mai prejos. Moare la doar 41 de ani, când unul dintre zboruri nu decurge cum trebuie.
Cei mai mulţi dintre noi îl ştiu pe papa Grigore cel Mare, inventatorul calendarului pe care îl folosim, dar mult mai puţini îl ştiu pe Leon cel Mare(400-10 nov. 461), care reuşeşte să facă ce nicio armată n-a izbutit:să-l oprească pe Attila. În 452, regale hunilor invadează Italia şi ameninţă Roma. Papa îl roagă să se întâlnească cu el pentru a-l implora să se retragă. Attila este impresionat de papă şi face cale întoarsă. Intervenţia lui Leon nu poate însă preveni jaful vandal din 455, ci doar crimele excesive din oraş. Leon se remarcă şi prin scrierile sale despre egalitate şi demnitate.
Impărăteasa Myeongseong (19 oct. 1851 – 8 oct. 1895), cunoscută şi ca regina Min, este prima soţie oficială a regelui Gojong, al 26-lea rege din dinastia Joseon din Coreea. La 16 ani se mărită, dar este o fată foarte îndrăzneaţă şi hotărâtă. Renunţă la multe funcţii imperiale cum ar fi organizarea de festinuri pentru aristocraţie, citind în schimb foarte mult, învătând religie, filosofie, istorie, politică. Când soţul său preia efectiv puterea, la 22 de ani, Min participă active la viaţa politică, acordându-le şi membrilor familiei sale funcţii. În vremea sa Coreea se deschude către modernizare, mai întâi prin intermediul japonezilor şi apoi al occidentalilor. Împărăteasa reorganizează guvernul, permite libertatea religioasă. Japonezii, nemulţumiţi de politica sa, o asasinează, după care împăratul semnează tratat după tratat cu Japonia, care va domina Coreea între 1910 şi 1945.
Baldwin al IV-leaal Ierusalimului (1161–16 mar. 1185) este rege în Ierusalim în perioada 1174-1185. În tinereţe descoperă că suferă de lepră, mulţi crezând că nu va domni mult. Este încoronat la 13 ani, astfel că Ierusalimul este guvernat de doi regenţi, unul dintre care semnează un tratat de pace cu Saladin. Când Baldwin devine major, nu mai reînnoieşte tratatul şi începe o serie de războaie împotriva lui, luptând călare în ciuda suferinţei. Are numeroase succese în bătălie, ceea ce îi determină pe musulmani să se refere la el cu apelativul “porcul”. Baldwin este curajos pe câmpul de luptă şi abil în politică, punând la cale căsătorii care să consolideze regatul şi puterea. Nu luptă niciodată cu masca pe faţă.
listverse.com