10 obiective istorice de vizitat la malul Marii Negre
Istoria tumultuoasă a Dobrogei o face o formidabilă resursă din punct de vedere turistic. Iată o scurtă trecere în revistă a celor mai interesante locuri de la malul mării, care vă pot face vara mai frumoasă și mai instructivă în egală măsură.
Fondatorul arheologiei românești, Vasile Pârvan, și-a dorit la Callatis „o rezervație arheologică și turistică pentru educația generațiilor viitoare”, iar la cetatea Histria, descoperită de același arheolog în 1914, cercetările continuă fără întrerupere de atunci și puteți asista la ele în timpul vizitării cetații. Tot lui Vasile Pârvan îi datorăm înființarea Muzeului de Arheologie din Constanța sau săpaturile care ne-au oferit Adamclisi. Aceste obiective și multe alte muzee sau cetăți din zona Dobrogei pot fi vizitate atât în timpul sezonului turistic, când au program prelungit, cât și în afara acestuia. Pentru mine, vizitele cele mai reușite au fost acolo unde am avut ghid și unde am alocat suficient timp (cel puțin două ore/obiectiv), așa că, pe unde ajungeți, întrebați dacă au ghizi disponibili (nu sunt foarte scumpi) și fiți răbdători.
1. MUZEUL DE ARHEOLOGIE „CALLATIS”
Un obiectiv la care se ajunge relativ ușor, şi care merită toată atenția, este Muzeul de Arheologie „Callatis”. Este situat în centrul Mangaliei, iar primele încercări pentru a-l pune la punct sunt mai vechi de un secol. Ruinele anticului oraș Callatis au atras atenția specialiștilor încă de la finalul secolului al XIX-lea. „Mangalia începutului de secol XX era o localitate relativ mică, ale cărei clădiri suprapuneau arealul oraşului antic. Fiecare nouă fundaţie, fiecare amenajare edilitară sau gospodărească prilejuiau noi descoperiri de monumente şi obiecte rare care, în cele mai multe cazuri, încăpeau pe mâna amatorilor de antichităţi români sau străini”, povesteşte directorul actual al muzeului, cercetător ştiinţific dr. Tatiana Odobescu.
Toate obiectele de preț, adunate la Primărie. Vasile Pârvan este cel care, începând cu anul 1915, va lua primele măsuri practice de ordin muzeistic:„...am hotărât să se adune la Primăria locală obiectele antice de preţ ce se mai găseau în localitate, le-am declarat proprietatea statului şi le-am dat în primire domnului primar cu proces verbal în regulă”. Deci, chiar din anul 1915 se poate vorbi depre crearea unui nucleu muzeal la Mangalia.
Paralel cu această acţiune de salvare şi conservare a patrimoniului arheologic, va începe şi prima campanie de săpături sistematice la Mangalia, condusă de profesorul clujean D.M. Teodorescu (1881-1947), desemnat de V. Pârvan să întreprindă sondaje în zona de nord-est a cetăţii. Rezultatele spectaculoase ale acestei cercetări, dezvelirea unei părţi a impunătorului edificiu de epocă romano-bizantină au făcut „să se deştepte interesul localnicilor pentru muzeu;unii au făcut donaţii, alţii şi-au adus obiectele antice şi le-au depozitat la Primarie, alături de ale Statului, aşa că acuma e numai o chestie de local şi de mobilier pentru ca şi acest oraş să-şi aibă muzeul său, menit să se îmbogăţească destul de repede şi să constituie o adevărată podoabă pentru oraş”, menţiona Vasile Pârvan în Raportul asupra activităţii Muzeului Naţional de Antichităţi.
Rezervație arheologică și turistică pentru „educația generațiilor viitoare”. Meritoriile eforturi ale savantului de înfiinţare a unui muzeu şi de salvare a patrimoniului atât de bogat al anticului Callatis, care, în viziunea sa, ar fi trebuit să devină o rezervaţie arheologică şi turistică, „carte vie pentru educaţia generaţiilor viitoare”, au fost continuate în anii următori de un grup de profesori şi istorici.
Muzeul de la Callatis a fost inaugurat abia în anul 1959, iar un exponat de mare importanţă al muzeului, descoperit în același an, este mormântul cu papirus, datând din secolul al IV-lea î.Hr. Papirusul descoperit în interiorul mormântului a fost scris în limba greacă și reprezintă cel mai vechi document scos la iveală pe teritoriul țării noastre. În interiorul mormântului s-a descoperit un schelet de bărbat.
Timp de mai bine de 50 de ani, urma papirusului a fost pierdută la Moscova, unde a fost dus pentru restaurare. D-abia în 2009, dr. Sorin Marcel Colesniuc, directorul Muzeului Callatis, și dr. Ion Pâslaru au demarat cercetările pentru a afla dacă acest important artefact mai există. După doi ani, papirusul a fost regăsit la Centrul de conservare „I.E. Grabar” din Moscova. În ziua de 22 august 2011, la Mangalia, directorul Centrului de conservare „I.E. Grabar”, dr. Alexander Lesovoy, a predat oficial papirusul directorului Muzeului de Arheologie Callatis.
Foto:Gheorghe Florin
Cele mai vechi piese expuse în muzeu datează din epoca neolitică şi aparţin culturii Hamangia, cultură atestată în spaţiul dobrogean în urmă cu 5500-5000 de ani. Colecţia muzeului conţine vase ceramice:pahare şi ceşti bitronconice, dăltiţe de silex, toporaşe de piatră şlefuită, podoabe, figurine neolitice, descoperite la Mangalia şi Limanu.
2. MUZEUL MARINEI MANGALIA
La câteva minute de mers cu mașina de Muzelul Callatis se află un alt muzeu care merită atenția: Muzeul Marinei Mangalia. Mai concret, muzeul este plasat la ieşirea din Mangalia spre 2 Mai, la şosea, pe partea dreaptă, la circa 100 m de ultima intersecţie de la marginea oraşului.
Acesta este locul perfect pentru o familie ai cărei membri sunt pasionați de artilerie sau vapoare. Pentru micuți locul este o încântare, mai ales că pot admira și diversele exponate care tronează în curte. Este un muzeu mai recent, înființat în august 2004, într-o clădire a cazarmei dezafectate, care nu ocupă o suprafață foarte mare, dar care are o impresionantă colecţie de tehnică de navigaţie şi obiecte de patrimoniu, ce redau fidel istoria recentă a Marinei militare (1952-2000), pe parcursul a două spaţii expoziţionale şi a unei biblioteci.
În cadrul expoziţiei se găsesc obiecte aparţinând colecţiilor de arme sub apă, prezentate în detaliu, dar şi secţiuni ale unor torpile ce au fost în dotarea trupelor marinei Garnizoanei Mangalia. În curtea din faţa clădirii sunt expuse piese de artilerie navală şi antiaeriană, dominate de masivul tun de 130 m, care a aparţinut artileriei de coastă.
3. CETATEA HISTRIA
Eu am avut norocul să vizitez Cetatea Histria într-o excursie cu un grup de elevi, iar ghidul a fost un constănțean talentat și pasionat de istorie. Imediat la intrarea în complexul arheologic este muzeul acoperit, pe care nu ar trebui să îl ocoliți. Piesele găzduite în muzeu sunt din epoca greacă, romană și bizantină și au fost descoperite la Histria și în împrejurimi – amfore, inscripţii, ornamente, obiecte din sticlă.
„Muzeul cetăţii, care funcționează ca filială a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cuprinde un bogat material documentar, alcătuit din inscripţii, elemente arhitectonice, fragmente sculpturale, ceramică, vase de sticlă, monede etc. Clădirea actuală este deschisă publicului din 1982 și continuă tradiția muzeelor de sit inițiată de Vasile Pârvan în anul 1916. Șantierul dispune și de o bază arheologică cu depozite pentru artefactele recoltate, spații de studiu și prelucrare a materialului, precum și camere în care sunt cazați arheologii și studenții din echipele de cercetare”, precizează muzeograful Irina Nastasi.
Zona naturală unde se întinde cetatea este una spectaculoasă, situată în Biosfera Deltei Dunării, pe malul complexului lagunar Razelm-Sinoe, ceea ce oferă, alături de experiența arheologică, și bogăția unor peisaje deosebite.
„Rezervația funcționează sub administrarea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. A fost cercetată necontenit, începând din 1914, fiind descoperite treptat, restaurate și conservate in situ, apoi introduse în circuitul de vizitare, elemente defensive ale așezării, trasee stradale, edificii de cult, edificii comerciale, reședințe, cartiere meșteșugărești etc.”, potrivit reprezentanților muzeului constănțean.
75 de hectare. Cel mai bine conservată este cetatea romano-bizantină, închisă de zidul de incintă ridicat în sec. III d.Hr., aflată în dreapta aleii de intrare în rezervația arheologică. Aşezarea reprezintă ultima perioadă din existența orașului, în care teritoriul apărat s-a limitat la un spațiu mult mai mic decât în epocile anterioare. Trecând prin Poarta mare se poate admira Piața Mare a cetății târzii, cu clădirile oficiale, apoi zona comercială reprezentată de băile romane, cartierul meșteșugăresc, basilica episcopală, cartierul de est (Domus), situat pe malul lacului, format din insule cu edificii laice şi religioase, zona sacră cu templul Afroditei, al lui Zeus și probabil al lui Apollo.
În stânga aleii se întinde partea romană timpurie a cetății, lăsată în afara spațiului fortificat odată cu construirea zidului de incintă romano-bizantin și acoperită mai târziu de necropola corespunzătoare așezării. Aici poate fi vizitat un al doilea complex de băi romane.
Un moment important în istoria contemporană a Histriei este reprezentat de includerea sitului în Lista Patrimoniului European. Întreg arealul se întinde pe 75 de hectare.
Accesul la Histria se face pe DN 2A (până la Ovidiu), DN 22 (până la Tariverde), DJ 22A (la cetate).
4. MUZEUL DE ISTORIE NAȚIONALĂ ȘI ARHEOLOGIE CONSTANȚA
O vizită la Constanța ar trebui să includă și vizitarea acestui muzeu, cu o istorie de peste o sută de ani, mai ales că în această vară găzduiește și două expoziții periodice inedite:„Aurul şi argintul antic al României” și „Rembrandt – Apogeul Artei Gravurii”.
Actul de înființare al acestui muzeu se leagă tot de arheologul Vasile Pârvan. După Războiul de Independență (1877-1878), lucrările de extindere a orașului Constanța au dus la descoperirea unor însemnate vestigii ceramice, statuare, epigrafice, numismatice etc., toate atestând locul anticului Tomis în istoria veche a ţării. Constatarea că multe piese antice intrau în colecţii particulare şi alcătuiau material de speculă a trezit îngrijorarea edililor, care s-au gândit la un muzeu de arheologie.
Piesele strânse de-a lungul timpului au fost adăpostite în diverse clădiri, însă actul de naștere al muzeului a fost posibil în anul 1911, când arheologul Vasile Pârvan înaintează un raport Ministerului Cultelor şi Instrucțiunii Publice, în care pune din nou problema înființării unui muzeu la Constanța. Ordinul Ministerului, seria B, nr. 73245/27 octombrie 1911, este favorabil. Astfel, Raportul lui Vasile Pârvan şi Ordinul Ministerului sunt considerate – de la această dată – actele de înființare ale Muzeului de Antichităţi din Constanța.
Şarpele Glykon şi Fortuna cu Pontos. Deşi amenajat în 1928, muzeul îşi va deschide porțile abia în 1930, iar din vara anului 1935, când a început clasificarea pe epoci istorice, a devenit o instituţie organizată pe criterii științifice. Creşterea permanentă a colecțiilor prin donaţii, achiziţii, săpături de salvare sau cercetări organizate – la Histria, Capidava, Adamclisi, Constanța – a ridicat problema insuficienței spațiului. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, muzeul și-a încetat temporar activitatea. Pe 22 septembrie 1957 s-a inaugurat, parţial, muzeul în noul său sediu. Prilejul pentru o altă etapă a vieţii instituţiei l-a oferit sărbătoarea Centenarului Independenței:pentru noua tematică, care avea să conducă şi la schimbarea numelui instituției, s-a oferit toată clădirea Primăriei, ea însăşi monument istoric.
Pe 25 decembrie 1977 s-a inaugurat Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanța. Spațiul expozițional ocupă trei nivele:parter, etajul I şi etajul II. La parter sunt amenajate două săli de tezaur;etajul I cuprinde, cronologic, istoria veche şi medievală a Dobrogei;la etajul II continuă istoria modernă şi, de asemenea, sunt amenajate câteva expoziţii tematice. Sala Tezaur este cea mai valoroasă pentru că în ea sunt expuse cele 24 de piese sculpturale descoperite la 1 aprilie 1962:13 statui și statuete, 10 basoreliefuri și un mic altar fără decor sau inscripție. Pe lângă piese sunt expuse și fotografiile realizate în momentul descoperirii. Piesele de rezistență sunt șarpele Glykon (sculptură lucrată într-un singur bloc de marmură) și grupul statuar Fortuna cu Pontos.
5. EDIFICIUL ROMAN CU MOZAIC
La 100 de metri de Muzeul de Arheologie, în Piaţa Ovidiu nr. 12, se află „Edificiul cu mozaic”, descoperit în timpul lucrărilor de construcţie a unor blocuri de locuinţe pe faleza de sud-vest a oraşului, în 1959, potrivit Irinei Nastasi, muzeograf la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. În momentul descoperirii, lucrările au fost sistate și s-a început cercetarea sistematică a zonei în campanii arheologice succesive. Clădirea monumentală a fost construită la începutul secolului al IV-lea d.Hr., în vremea împăratului Constantin cel Mare, pe trei terase săpate în faleza înaltă.
Edificiul a funcționat, cu câteva modificări ale funcționalității și ale aspectului general, până spre sfârșitul secolului al VI-lea d.Hr., când şi-a încetat existenţa, cel mai probabil în urma unui cataclism ce a provocat prăbuşirea încăperilor boltite. Marele ansamblu de terase cu mozaic situat în zona portului antic relevă astăzi miilor de vizitatori o imagine sugestivă a intensei vieţi economice, sociale şi comerciale ce se desfăşura odată în hotarele anticului Tomis.
6. COMPLEXUL MUZEAL DE LA ADAMCLISI (TROPAEUM TRAIANI)
Pe şoseaua naţională Constanţa-Ostrov se poate ajunge într-un punct de un deosebit interes arheologic, şi de o mare valoare istorică în ceea ce priveşte începutul formării poporului român:localitatea Adamclisi. Monumentul, muzeul şi cetatea de aici reprezintă unul din cele mai mari complexe arheologice şi muzeistice din România, potrivit muzeografului Irina Nastasi.
Primele cercetări arheologice au fost efectuate la Cetatea Adamclisi-Tropaeum Traiani de către Grigore Tocilescu în anii 1891-1909, pentru ca ştafeta să fie preluată de către marele arheolog şi istoric Vasile Pârvan începând cu anul 1911. Cetatea de la Adamclisi a fost construită de împăratul Traian pentru familiile veteranilor care au participat la războaiele dacice (şi este considerată drept cea mai mare aşezare civilă romană de pe teritoriul Dobrogei). La începutul secolului IV d.Hr., cetatea a fost reconstruită de către împăratul Constantin cel Mare, în urma distrugerilor provocate de goţi.
Al doilea element component al complexului este Monumentul triumfal, care constituie unul dintre cele mai însemnate monumente de artă provincială romană, nu numai de pe teritoriul României, dar şi de pe toată întinderea vechii lumi romane imperiale. El a fost construit între anii 106-109. Pe acelaşi platou, la doar câteva sute de metri de monument (250 m vest-nord-vest), se află altarul funerar dedicat celor aproximativ 3.800 de soldaţi romani căzuţi pe câmpul de luptă.
Ultima componentă a complexului este reprezentată de Muzeul Adamclisi. Concepută ca un lapidarium, clădirea extrem de spaţioasă a muzeului cuprinde numeroase vestigii arheologice descoperite în cetatea Tropaeum Traiani, la monument (piesele originale) şi în vecinătatea imediată sau mai îndepărtată. În principal, exponatele sunt constituite din colecţiile ceramice, piese de arhitectură, podoabe şi accesorii vestimentare etc.
7. NOVIODUNUM (ISACCEA) ȘI CRIPTA MARTIRILOR CREȘTINI
Cetatea Noviodunum este situată în punctul „Pontonul Vechi”, la aproximativ 2 km de orașul Isaccea, pe un promontoriu, în apropierea unuia dintre cele mai importante vaduri ale Dunării. Menționată de autori antici și bizantini, în surse cartografice și în relatările unor călători medievali, Noviodunum a jucat un important rol strategic și economic la Dunărea de Jos. Detalii, pe www.noviodunum.ro .
La mică distanţă de cetate, se află un alt obiectiv pe care îl puteți vizita: Cripta Martirilor Creștini. Situat în partea de nord-est a satului Niculițel (Tulcea), pe strada Muzeului nr. 1, monumentul este constituit dintr-o bazilică ridicată la sfârșitul sec. al IV-lea. În zona centrală a absidei, sub pavimentul altarului, se află o criptă martirică monumentală. Complet îngropată, construcţia etajată a criptei a permis adăpostirea a două grupuri de martiri:un grup de patru, în partea superioară a martyrion-ului, și un grup de doi, la nivelul inferior.
În decembrie 2015 s-a finalizat proiectul de reabilitare şi modernizare a monumentului paleocreştin, iar investiţia s-a ridicat la peste 11 milioane de lei, bani proveniţi de la Uniunea Europeană.
8. Argamum – Orgame (Jurilovca)
Cetatea romano-bizantină (secolele V-VI d.Hr.) se întinde pe două hectare și este suprapusă peste locuiri coloniale greceşti din secolul al VII-lea î.Hr.
Cum ajungeți la Argamum? Cetatea este localizată pe malul complexului Razelm-Sinoe, la 20 de kilometri de brațul Sfântul Gheorghe, la 40 de kilometri la nord de Cetatea Histria și la 7 kilometri de comuna Jurilovca (județul Tulcea). Accesul se face prin Jurilovca, de unde trebuie să urmați indicatoare. De 8 ani este drum asfaltat până la cetate, iar zona naturală este una extrem de frumoasă.
Cetatea a fost fondată de coloniştii greci veniţi din Asia Mică prin secolul VII î.Hr. Mult timp s-a crezut că cea mai veche aşezare de pe teritoriul României este Histria, însă fost găsit un complex funerar din secolul VII înainte de Hristos la situl arheologic de la Capul Doloşman, aflat la mică distanță de Argamum. S-a stabilit că o persoană de vază a fost înmormântată aici, cu cel puţin 20-30 de ani înainte de fondarea Histriei. Detalii, pe www.argamum.freeservers.com
9.Capidava (Topalu)
Cetatea romano-bizantină situată pe malul Dunării este, de asemenea, o zonă excelentă din punct de vedere al peisajului natural și reprezintă una dintre cetățile cu cea mai mare notorietate pentru frontiera română a Dunării de Jos.
Cum se ajunge? Satul Capidava se gaseste pe malul dobrogean înalt al Dunării, la jumătatea distanței între drumurile naționale 2A (E 60) (Constanța-Hârșova-Slobozia-Urziceni-București) și 3A – A2 – 22C (autostrada București-Cernavodă, continuată apoi cu 22C înspre Constanţa). La intrarea în satul Capidava, pe terasa înaltă a Dunarii, apar zidurile cetății romane și bizantine, ridicate pe un masiv de calcar. Detalii, pe http://www.capidava.ro .
10. Enisala
Cetate bizantină și apoi genoveză, Enisala este păstrată relativ bine și oferă, de asemenea, un peisaj natural spectaculos. Accesul în localitatea Enisala se face pe drumurile judeţene DJ 222 Tulcea-Enisala-Ceamurlia de Jos şi DJ 223A Enisala-Babadag.
Cetatea a fost construită cu scop militar, defensiv şi de supraveghere de la înălțime a drumurilor de pe uscat și mai ales de pe apă într-o perioadă în care gurile Cernet și Dunavăț nu erau încă blocate, iar actualul lac Razim era încă golf al Mării Negre. A fost ridicată de puterea imperială bizantină și de cea comercială genoveză la finalul secolului al XIII-lea.
În timpul lui Mircea cel Bătrân, cetatea a trecut în stăpânirea Ţării Româneşti, fiind inclusă în sistemul defensiv. La sfârşitul domniei acestuia, este cucerită de Imperiul Otoman. Cetatea s-a ruinat în următoarele veacuri, însă abandonarea ei de către turci a făcut ca, în timpul războaielor ruso-otomane, Enisala să fie singura care a scăpat fără a fi demolată, astfel încât a rămas singura cetate medievală din Dobrogea. Detalii, pe www.cetateaenisala.ro .