10 Mai, o sărbătoare naţională cu triplă semnificaţie

Pe 10 Mai românii sărbătoresc o sărbătoare la puterea a treia: declararea Independenţei de Stat a României, începutul domniei lui Carol I şi încoronarea primului rege al ţării. Timp de 81 de ani, 10 Mai a fost Ziua Naţională a României. Însă din 1947, odată cu instaurarea comunismului, sărbătoarea a fost ştearsă din calendar. S-a încercat o oarecare îndreptare a lucrurilor în 2015, când Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege prin care 10 Mai îşi (re)câştigă statutul de sărbătoare naţională.

Actul I – 10 Mai 1866

În 1866, pe 10 mai, principele Carol Carol de Hohenzollern Sigmaringen intră în Bucureşti pentru prima dată. Este data când lungul drum din Germania până în România se sfârşeşte, drum la capătul căruia îl aşteaptă o domnie de 48 de ani. Aşadar, pentru români, 10 Mai devine şi Ziua Dinastiei.

Actul II – 10 Mai 1877

În urma contribuţiei semnificative din cadrul războiului ruso-turc (1877 – 1878), România îşi câştigă independenţa faţă de Imperiul otoman. Pe 10 mai 1877, Senatul ţării votează proclamaţia de independenţă, aprobată în 1878 în cadrul Congresului de la Berlin.

Actul III – 10 Mai 1881

În 1881, la patru ani de la proclamarea independenţei faţă de Imperiul otoman, Parlamentul a votat transformarea ţării din principat în regat, iar Carol I a fost încoronat Rege al Românei.

Celebrarea zilei de 10 Mai a fost interzisă prima dată în 1917, când o bună parte a Românei se afla sub ocupaţie germană, iar a doua oară s-a întâmplat la instaurarea regimului comunist, după ce Regele Mihai a fost obligat să abdice.